Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!





Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)

Luna aprilie in 25 zile: Luna aprilie in 25 de zile: pomenirea Sfantului Apostol si Evanghelist Marcu (+ 68).

    Prealaudatul Apostol si Evanghelist Marcu a fost de neam iudeu si era din Ierusalim. In casa mamei sale, Maria, se adunau cei dintai crestini din Ierusalim, pentru invatatura, impartasanie si rugaciune. Era unul din cei saptezeci de ucenici ai Domnului si nepotul lui Varnava, alt ucenic al Domnului, din cei saptezeci. La inceput a fost invatacel al Sfantului Pavel si, o vreme, a luat parte la prima calatorie de propovaduire a Evangheliei, facuta de acest Apostol, in Cipru si in Asia Mica. Mai tarziu, il intalnim ca fiu duhovnicesc si insotitor al Sfantului Petru.

    Traditia Sfintilor Parinti ne spune ca Marcu a insotit pe Sfantul Petru la Roma. Acolo, romanii crestini, ascultand predica Apostolului Petru, au cerut Sfantului Marcu sa le scrie o Evanghelie, cu predica Apostolului. Si asa, cartea sa este Evanghelia lui Petru, dar scrisa de Sfantul Marcu, ivatacelul sau.

    Tot ca ucenic al Sfantului Petru, a intemeiat fericitul Marcu si Biserica din Aquilea (Italia) si pe cea din Alexandria Egiptului, el fiind cel dintai episcop si binevestitor al lui Hristos in Egipt, in Libia si Pentapole, luminand pe toti cu lumina sfintei credinte, scotandu-i din intunericul indracirii idolesti si pe toti aducandu-i la Hristos, vreme de doisprezece ani.

    Cat despre sfarsitul sau, tot din traditia sfanta stim ca, dupa ce a intarit Biserica din Alexandria, din Libia si din Egipt si a impodobit-o, prin punerea mainilor cu episcopi si alti slujitori si dupa ce i-a invatat pe toti sa duca viata imbunatatita, de care se minunau si paganii, Sfantul Evanghelist Marcu a murit ca mucenic, in Alexandria. El intrase sa aduca Sfanta Jertfa, la altarul dintr-o catacomba, unde era locul de adunare al crestinilor, pentru luminata zi a Sfintelor Pasti. In ceasul acela a fost prins de pagani, care l-au legat cu funii si l-au tarat pe pamant, prin tot orasul, rosindu-se pietrele drumului de sangele lui, pana ce si-a dat duhul.

    Si asa, s-a sfarsit fericitul Marcu, Evanghelistul si Mucenicul lui Hristos, in Alexandria Egiptului, in 25 de zile ale lui aprilie, stapanind la Roma Neron Imparatul (54-68), iar peste toti, imparatind Hristos, Caruia se cuvine slava veci. Amin.
 


Intru aceasta zi, cuvant din Pateric.

    Ne spunea noua ava Casian despre un staret, ce sedea in pustie ca s-a rugat lui Dumnezeu, ca sa-i dea lui sa nu doarma niciodata, cand se va face vorba duhovniceasca, iar cand va auzi ca se vorbesc desertaciuni si clevetiri, atunci, indata sa adoarma, ca sa nu simta auzul sau acel de otrava. Si asa zicea: "Diavolul este istet la cuvinte desarte si potrivnic la toata invatatura cea duhovniceasca". Si ne-a spus pilda aceasta: "Graiam eu, zicea, odata, pentru folos, cu un frate, care, asa de greu adormise, incat nu putea sa-si miste nici sprancenele. Iar eu, voind sa dovedesc lucrarea diavolului, am grait un cuvant desert, de care el, bucurandu-se, indata s-a desteptat. Deci, eu suspind, am zis: "Pana acum am grait intre noi despre lucruri ceresti si la amandoi ni s-au impaienjenit ochii de somn, iar, dupa ce am auzit un cuvant desert, indata, cu grabire, ne-am desteptat. Drept aceea, iubitilor, cunoscand toti lucrul dracului acestuia si sarguinta noastra cea spre vorba desarta, luati aminte, pazindu-va de dormitare, cand faceti sau auziti ceva duhovnicesc". A zis iarasi: "Daca te ingreuiezi, candva, de mancare, sa te dai la osteneli trupesti, mai inainte de a te culca noaptea si nu vei avea naluciri rele si sa fii ca un luptator bun impotriva diavolului si, de te va lovi el de-o parte, loveste-l si tu de cealalta parte. De te va stapani pe tine cu mancarea, goneste-l pe el, cu privegherea. De te va ingreuna pe tine cu somnul, zdrobeste-te pe tine, cu osteneli trupesti. De te va insela pe tine cu mandria, fa ceva inaintea oamenilor, ca sa te necinsteasca pe tine. Ca, sa stii aceasta, de nimic alta nu se scarbeste si se biruieste satana, ca atunci cand omul iubeste smerenia".
 


Intru aceasta zi, invatatura la pomenirea Sfantului Apostol si Evanghelist Marcu.

    Fratilor, Domnul Dumnezeul nostru de-a pururea inseteaza de mantuirea noastra si neincetat ne cheama pe noi la vesnica viata, prin Sfanta Evanghelie, poruncindu-ne totdeauna, ca toata intinaciunea si viata cea necurata sa o lepadam de la noi, si cu inima curata, sa ne apropiem de Dansul, si sa luam Imparatia din care am cazut, calcand porunca infranarii, data, mai inainte, lui Adam, stramosul nostru, in Rai; ca, de ar fi pazit-o Adam, in veci ar fi trait fara de intristare, si fara de moarte, neimbatranind, nici stricandu-i-se trupul. Iar dupa ce, prin zavistia diavolului, omul s-a departat de la slava lui Dumnezeu, prin neinfranare, de atunci, au cazut asupra neamului omenesc dureri si batranete si moarte, schimband viata omeneasca. '

    Deci, locul acela dorindu-l Sfintii Mucenici si dreptii, incingandu-si tare mijloacele lor si razboi facand cu potrivnicul, si biruindu-l pe el, au intrat, iarasi, in Raiul cel dintai, prin Hristos. Si, acolo, intra, si acum, cei ce se impodobesc cu fapte bune. Ca acela ce se robeste vietii acesteia, si uita de Dumnezeu, vrajmas se face lui Hristos si pierzator sufletului sau. Drept aceea, sa ne desteptam, de acum, ca sa nu ne lipsim de slava lui Dumenzeu si de vesnica bucurie, sa ne ridicam, deci, din inselarile lumii acesteia, precum ne-am fagaduit Domnului la nasterea cea de-a doua, a Sfantului Botez, inaintea multor martori, zicand asa: "Ma lepad de satana si de toate lucrurile lui!". Iar lucrurile satanei acestea sunt: slujirea la idoli, ura de frati, clevetirea, tinerea de manie, minciuna, invidia, iutimea, razboiul, ura, furtisagul, betia, asuprirea, cantecele dracesti, hula, cuvintele de rusine, vrajile, pierderea de copii, mandria, calcarea de juramant, desfranarea, juramantul stramb. Daca vom parasi aceste lucruri, vom afla toate faptele cele bune, precum este scris: "Fereste-te de rau si fa bine" (Ps. 33, 13). Deci, de ne vom feri de acum de lucrurile cele rele, apoi vom intra iarasi in Rai.

    Ce, dar, este mai urat decat faptele cele rele ? Ca printr-insele, mania lui Dumnezeu vine peste noi. Sa savarsim, deci, fagaduintele noastre cele catre Domnul nostru, sa-L iubim pe El cu toata inima si cu tot cugetul nostru si pe aproapele, ca pe noi insine, inflorind cu iubirea de frati, ca sa intram, bucurandu-ne, in viata cea vesnica si fara de moarte si in frumusetea cea negraita, pe care, dorind-o fericitul Apostol al lui Hristos, Marcu, s-a pornit a calca dulcetile vietii acesteia, impartind bogatia sa la saraci si nevoindu-se a se salaslui in lacasurile cele vesnice. Ca acesta a auzit glasul lui Hristos, chemandu-ne pe noi la Sine, adica: "Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-lucida; temeti-va mai curand, de acela care poate si sufletul si trupul sa le piarda in gheena." (Matei, 10,82).

    Drept aceea, fratilor, ce folos ne este macar si lumea toata de am castiga, iar sufletul nostru il vom pierde, sau il vom pagubi? Cu ce-l vom rascumpara, pe el din munca cea vesnica, fara numai daca ne vom feri de rele si ne vom indrepta si vom da la saraci milostenie. Sa ne sarguim, deci, de acum, a intra, prin calea cea stramta, in viata cea vesnica, adica, prin infranare, prin postire, nu numai de bucate si de pofte infranandu-ne, ci, si de tot raul; fugi de pacatul cel ce-ti pierde sufletul si trupul. Oboseste-ti trupul tau, pentru Hristos, precum a patimit Sfantul Marcu Apostolul, ca toate chinurile si moartea cea de ocara, el, pentru Hristos, Fiul lui Dumnezeu, le-a luat. Drept aceea, straluceste el acum, intru slava lui Dumnezeu, mai mult decat razele soarelui. Si intru pomenirea lui, minunate semne si vindecari face Domnul, Dumnezeul nostru. Ca cela ce cu credinta cinsteste pomenirea Sfantului Apostol, de toate primejdiile si pacatele se izbaveste si din toate ispitele scapa. Acestuia, fratilor, sa-l ravnim si, ca dansul, fapte bune sa facem, ca si Sfantul acesta om era, ca si noi, dar el toata rautatea a urat, iar voia lui Dumnezeu a facut. Pe care voie, sa ne sarguim si noi a o face, ca sa fim fii ai Luminii si partasi ai Imparatiei lui Hristos, a Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
 


  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE