Maica Domnului Icoana
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu,
cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii,
care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut,
pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim!


Luna aprilie in 12 zile: pomenirea Cuviosului, Parintelui nostru Vasile Marturisitorul, episcopul Pariei (+ 750).

    Paria era cetatea cea veche a Misiei celei Mici. Dar, odata cu primirea credintei lui Hristos, cetatea a fost ridicata la rangul de episcopie si tinea de mitropolia Cizicului. Deci, intru aceasta cetate Paria, a fost pus episcop Cuviosul Parintele nostru Vasile, pentru ravna lui de propovaduitor al dreptei credinte si pentru covirsitoarea lui viata plina de binefaceri si placuta lui Dumnezeu. Si era pe vremea rau-credinciosului imparat Leon Isaurul, acela care a pus inceputui luptei impotriva Sfintelor icoane.

Drept aceea, indata ce s-a pornit lupta, Sfantul s-a si aratat marturisitor al lui Hristos. Nevrand sa se supuna poruncilor imparatesti, de a indeparta icoanele din biserici, a fost izgonit din scaun si pribegea, mutandu-se din loc in loc, propovaduind, oriunde mergea, si marturisind, neschimbate, parintestile dogme. Si isi petrecea viata, pe cat putea, ca si Sfantul Apostol Pavel, in necazuri, in primejdii si in stramtorari si in dese mutari, dar iubind dreapta credinta. Si, asa, pribeag, slujind lui Dumnezeu pana la sfarsitul zilelor sale, si placand Lui, intru toate, a adormit cu pace in Domnul.
 

Dumnezeului nostru slava!


Intru aceasta zi, pomenirea Preacuvioasei maicii noastre Antuza, flica imparatului Constantin Copronim (+ 811).

    Aceasta Sfanta, fiind de multe ori silita de tatal sau ca sa se insoteasca cu barbat, nu s-a plecat. Iar, dupa moartea lui, avand prilej, toata averea ei impartind-o la saraci, la biserici si la sfintele asezaminte, s-a facut maica a multor saraci si vaduvelor aparatoare. Deci, in mai multe randuri, prin multe indemnari fiind silita de credincioasa imparateasa Irina, ca sa petreaca si sa imparateasca impreuna cu ea, nicidecum nu a primit. Ci, cate zile a stat in palat, era imbracata cu haine imparatesti, iar, pe dedesubt, avea haina aspra de par, bautura ei fiind apa, iar hrana, cea sihastreasca, cu ochii plini de lacrimi si cantare de lauda in gura, pentru care, a si luat viata monahiceasca, fiind tunsa de mana Sfantului Tarasie patriarhul, in manastirea ce se numea a Bunei Intelegeri. Iar, de atunci, n-a mai iesit din manastire, ca si celelalte surori. Si nu se departa de la slujba bisericii, nici n-a slabit si nici nu s-a lenevit, intru rugaciuni. Ochii ei niciodata nu s-au sters de lacrimi, smerenia ei era nemasurata. Slujea tuturor surorilor, impodobea biserica, aducea apa si la masa statea in picioare si slujea. Deci, asa facand in toata vremea vietii sale, s-a mutat, impreuna cu toate roadele bunatalilor sale, la Dumnezeu, avand cincizeci si doi de ani.

Dumnezeului nostru slava!


Intru aceasta zi, cuvant din Minunile Maicii Domnului, despre taina Euharistiei.

    Era in Alemania un preot foarte imbunatatit, ce se numea Pelaghie, care avea atat de mare evlavie catre Pururea Fecioara Maria si un dor ca acesta, incat, nu citea alta Evanghelie si alt Apostol, cand slujea, fara numai ale Preasfintei. Dar, pentru evlavia lui, vrajmasul celor imbunatatiti i-a semanat in mintea lui un gand paganesc pentru credinta, caci avea indoiala in ce priveste trupul Stapanului, zicand acestea in mintea sa: "Cum este cu putinta, sa se faca painea Trupul lui Hristos, iar vinul, Sangele Lui ? Si, daca Fecioara a nascut numai un singur Fiu, Care, de voie patimind S-a ingropat si a inviat numai odata, cum se preface, iarasi, in fiecare zi, painea in Trupul lui Dumnezeu si patimeste patima ?"

    Gandurile acestea chinuindu-l, Pelanghie, ca un om neinvatat si simplu ce era, avea multa tristete si nu indraznea sa intrebe pe vreun om, ci a alergat numai catre Preasfanta, spunandu-i ei si rugandu-se: "Stapana si Doamna a lumii, te rog pe tine, eu nevrednicul, robul Tau, fa-mi darul acesta, ca sa cunosc Taina Sfintei Liturghii, cum se schimba painea si vinul in Trupul si Sangele Domnului nostru, ca nu pot sa inteleg taina aceasta desavarsit". Asa, de multe ori rugandu-se Pelaghie, cu multe lacrimi, dupa ce s-a savarsit prefacerea celer Sfinte, iata, intr-o zi, la vremea cand a zis: "Mai ales pentru Preasfanta, Preacurata", s-a facut nearatat, pentru ochii lui, Sfantul Trup, ca nu mai era pe disc. Iar preotul L-a cautat, ca nu cumva sa fi cazut jos, din neluare aminte si din uitarea Lui, dar n-a gasit nimic. Deci, ingrozit si ingrijorat, a plans cu amar, rugandu-se si zicand: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, stiu ca, pentru putina mea credinta si indoire pe care am avut-o, catre Preasfantul Trup al Stapanului meu, s-a maniat pe mine Domnul si S-a departat de la mine, ca sa nu ma impartasesc cu El, eu nevrednicul. Ci, roaga-L pe Dansul, Cel ce este nepomenitor de rau, ca sa ma ierte, ca un milostiv, sa nu se manie pe mine, pana la sfarsit." Acestea zicand, preotul cel evlavios a vazut inaintea Sfintei Mese, pe Imparateasa ingerilor cea preaslavita, care avea in bratele ei pe Domnul nostru Iisus Hristos, Prunc mic si preafrumos, si a zis catre Pelaghie: "Pruncul acesta este Facatorul si Ziditorul lumii, Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu si Om desavarsit. Pe Acesta L-am zamislit din Duhul Sfant si L-am nascut fara stricaciune, ramanand fecioara. Acesta a patimit si a murit pe cruce, ca un om, pentru mantuirea lumii si a inviat si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui, ca unul ce este de o fiinta cu Dansul si impreuna pe scaun sezator, pentru aceasta, iarasi, va sa vie sa judece toata lumea. Acesta, si acum, in fiecare zi, pentru milostivirea Lui si pentru multa bunatate, Se pogoara, negrait si minunat, in chipul paini si al vinului, pentru multa dragoste, pe care o are catre voi, oamenii, si vi se da spre mancare si spre bautura si spre sfintirea suflelului vostru. Deci, pipaie-L pe Dansul si fara de frica il incearca, si sa cunosti, ca este adevarata vederea si nu nalucire, ci trup adevarat, cu carne si cu sange, dupa cum L-am nascut, si asa se face si painea si vinul, cu care slujiti Sfanta Liturghie. Dar, pentru ca firea omeneasca nu poate sa manance carne cruda, nici sa bea sange, pentru aceasta prea cu intelepciune, Cel milostiv si atotputernic Se schimba in paine si in vin, ca sa-L primeasca fiecare cu dorinta si cu dragoste. Impartaseste-te, dar cu Dansul, cu evlavie si cu credinta, ca acel ce se impartaseste cu vrednicie, cu dansul se face partas dumnezeiestii Lui slave".

    Acestea zicand, Stapana cea mult laudata, a pus pe dumnezeiescul Prunc pe Sfanta Masa si, inchinandu-se Acestuia, cu multa evlavie si smerenie, s-a facut nevazuta. Iar preotul, cu frica multa si cu bucurie, a luat in mainile sale pe Pruncul acela dumnezeiesc si sarutandu-L cu evlavie si cu smerenie, a cunoscut ca, dupa adevar, era un prunc cu trup viu. Apoi L-a pus pe Sfanta Masa cu multa bucurie si, cazand la pamant, a zis acestea cu lacrimi: "Cred, Doamne, si marturisesc ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai nascut din Pururea Fecioara Maria si multumesc milostivirii Tale si Preacuratei Maicii Tale, de al carei dar m-am invrednicit, astazi, eu nevrednicul, si ma iarta pe mine, ca un milostiv, pentru nepriceperea mea cea mai dinainte. Si, dupa cum m-ai invrednicit a te vedea cu trupul, cu care Te-ai, nascut din Fecioara, asa, iarasi, pentru rugaciuniie Ei, invredniceste-ma sa ma impartasesc cu Tine, nu ca un Prunc, ci ca paine, precum a fost si mai inainte". Asa rugandu-se, s-a ridicat si a vazut iarasi sfanta Paine, ca si mai inainte, si s-a impartasit, veselindu-se.

    Dupa acestea, traind viata minunata si placuta lui Dumnezeu, s-a dus la imparatia cea cereasca, pe care, sa dea Dumnezeu sa o dobandim noi toti, in Iisus Hristos, Domnul nostru, Caruia se cuvine slava in veci! Amin.
 

Dumnezeului nostru slava!


Intru aceasta zi, cuvant de indemn al Sfantului Ioan Gura-de-Aur, ca sa ne sculam la miezul noptii, la rugaciune.

    Sa iei omule, ca pavaza, sfanta rugaciune si sa te ingradesti cu ea. Sa te scoli din somn si sa-ti scoti sabia ta, adica rugaciunea. Si sa stai tare, dupa puterea ta, si sa te rogi din tot suflelul, cu dorirea ta, si Dumnezeu iti va ajuta tie degraba si-ti va da tarie si putere ca sa biruiesti pe vrajmasul cel nevazut, care indrazneste asupra. Ca nu pentru aceea, fratilor, este facuta noaptea, ca sa o dormim intreaga, fara de folos, ci, se cade, sa o impartim, o parte, pentru lucru, iar alta pentru odihna. Priviti cum se scoala, la miezul noptii, lucratorii si plugarii. Drept aceea, si voi toti, sa va sculati noaptea fiecare si, mai intai decat toate lucrurile, rugaciune catre Dumnezeu sa faceti, ca sa va dea voua mila Sa. Iar cand te vei culca sa dormi, sa nu-ti ramana, nici o noapte in care sa nu te inchini, ci, pe cat vei putea, sa faci inchinaciuni. Ca, prin aceste inchinaciuni, biruieste omul puterea diavolului si prin ele, se izbaveste de pacatele ce a faptuit intru acea zi. Ca, atunci, noaptea, si mintea iti este mai usoara, catre Dumnezeu, si rugaciunile, cele de noapte, te pot intoarce spre pocainta, ca mai bine asculta Dumnezeu rugaciunile de noapte, decat cele de zi ale tale. Si chiar numai din casa de vei iesi, apoi vei simti o preabuna tacere. Si atunci mai curat iti este sufletul tau si mintea mai usoara la rugaciune.

    Drept aceea, iubitule, sa te scoli noaptea si sa-ti pleci genunchii si sa cazi la Dumnezeu, rugandu-te, ca, mai mult decat la rugaciunile cele din zi, isi pleaca urechea Sa Domnul, spre rugaciunile cele din noapte. Adu-ti aminte de David Imparatul, cum zicea: "De sapte ori in zi te-am laudat". Si iarasi: "In miezul noptii m-am sculat, sa ma marturisesc Tie, pentru judecatile dreptatii Tale". Apoi: "Ostenit-am intru suspinul meu, spala-voi in toate noptile patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda." Ganditi-va, dar, fratilor, ca David era imparat si avea atatea griji si, iata, asa facea in toate noptile. Iar noi, ce raspuns vom da Lui Dumnezeu, pentru pacatele noastre, petrecand in lene ? Zic voua, fratilor, si surorilor: Sa ne sculam noaptea, ca sa ne rugam lui Dumnezeu, pentru pacatele noastre si sa ne marturisim Lui. Ca, in vreme de noapte, nu tulbura mintea cuvintele cele desarte. Si cum o vor tulbura, cand toti dorm si nu se vede nimeni, nici nu casca cineva, nici nu face zgomot. Iar ziua nu se poate sa fie asa, ca vede multe tulburari si are multe ganduri si, chiar de te-ai intari mult, nu vei putea sa aduci lui Dumnezeu acel fel de rugaciuni, incat sa fie casa noastra ca o biserica de noapte. Ca a zis Domnul: "Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor".

    Sa ne sarguim fratilor, sa ne rugam in toate zilele si in toate noptile, ca sa dezlegam puterile pacatelor. Drept aceea, zic voua, sa ne sculam noaptea, daca nu, chiar la miezul noptii, cel putin spre ziua. Ca zice Proorocul: "De mi-am adus aminte de Tine in asternutul meu, in dimineti am cugetat la Tine". Ca noaptea in doua se desparte, adica spre a trupului odihna si spre a sufletului mantuire. Scoala-te dar noaptea si te roaga lui Dumnezeu, sa cazi inaintea Lui, suspinind pentru pacatele tale. Chiar si milostenie daca am face, iar fiecare ne-am lenevi la rugaciune, atunci nu ne vom putea mantui. Sa nu ne lenevim, dar a ne ruga, Ziditorului nostru, ca sa mantuiasca sufletele noastre, ca un bun si de oameni iubitori. Ca a Lui este slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
 

Dumnezeului nostru slava!


Despre păcatul avortului și gravitatea lui FAȚA ASCUNSĂ A PROSTITUȚIEI LEGALIZATE