Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)

Luna aprilie in 13 zile: patimirea Sfantului,
sfintitului Mucenic Artemon, preotul din Laodiceea (+303).

    Pe vremea cand impartea in Roma Diocletian, cumplitul prigonitor al crestinilor, traia in Laodiceea, cetate din Asia Mica, un batran, anume Artemon, care saisprezece ani fusese citet in biserica din cetatea sa, vestind credinciosilor Sfintele Scripturi iar, de treizeci si trei de ani, era preot, povatuind obstea dreptcredincioasa din Laodiceea, pe calea mantuirii, dupa poruncile lui Hristos, toata viata inchinandu-si-o slujirii lui Dumnezeu si semenilor.

    Desi era impovarat de ani, n-a avut parte insa sa-si sfarseasca viata in tihna. Peste capul lui albit s-a abatut furtuna prigoanei. Patrichie, un dregator imparatesc, rau la inima, a fost trimis din Roma in partile Laodiceei, sa implineasca poruncile imparatesti de prigonire a crestinilor. Acesta, mergand la vanatoare si intorcandu-se cu mult vanat, a vrut sa multumeasca zeilor sai pagani, aducandu-le jertfa. Deci, intrand Patrichie in capistea zeitei Artemida, a gasit zeii cei neinsufletiti prabusiti tandari, pe lespezile templului. Plin de manie, a aflat, de la un martor mincinos, ca episcopul Sisinie si batranul preot Artemon au daramat zeii. Indata a poruncit sa fie prinsi toti crestinii, iar el a pornit, cu mult popor, sa dea foc bisericii crestinilor. Pe drum, insa, dregatorul Patrichie s-a imbolnavit de moarte si s-a intors acasa, trimitanmd episcopului Sisinie cuvant sa se roage pentru dansul. Episcopul i-a trimis raspuns ca, de va crede in Hristos, se va vindeca. Iar dregatorul i-a scris: "Cred in Dumnezeul tau", si indata s-a facut sanatos. Dar dregatorul nu si-a tinut cuvantul si tot prigonitor a ramas.

    Deci, mergand el in Cezareea Capodochiei, unde randuise mare adunare de popor, pentru pedepsirea crestinilor, Patrichie a poruncit sa fie adus preotul Artemon si, silindu-l sa aduca jertfa zeilor, baranul preot a raspuns: "Saptezeci si sapte de ani am de cand slujesc lui Dumnezeu si acum sa slujesc idolilor ?" Si, nevrand el sa jertfeasca, dregatorul a poruncit sa arda o tablie de fier in care a pus pe Sfantul Mucenic si, inca si tepuse de fier a inrosit in foc si au inceput sa-l intepe, iar cu fiare ascutite sa-i taie madularele trupului. Si, vazand rabdarea Sfantului, dregatorul a poruncit sa fie aruncat in temnita.

    Iar, a doua zi, pe cand se fierbea o caldare cu smoala, Sfantul Artemon a fost rapit de un inger din fata dregatorului. Pana la urma, a fost prins de alti necredinciosi si, marturisind ca este crestin, i s-a taiat capul. Si asa a luat cununa Mucenicilor.
 


Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre Daniil monahul.

    Ava Daniil, trecand odata aproape de un loc, a vazut un calugar pazit de cineva. Deci, apropiindu-se staretul, a intrebat pe fratele acela, zicandu-i: "Pentru ce esti prins ?" Si, instiintandu-se de la el ca este invinuit de ucidere, a zis ava catre cei ce-l prinsesera: "Unde este omul cel ucis ?" Iar ei i-au aratat lui. Atunci s-a apropiat staretul de cel ucis si a zis tuturor: "Sa ne rugam toti". Iar el, ridicandu-si mainile catre Dumnezeu, indata s-a sculat cel ucis. Si i-a zis lui inaintea tuturor: "Spune-mi mie, cine te-a ucis ?" Iar el a zis: "Intrand in biserica am dat aur mult unui slujitor sa-l pastreze, iar el, sculandu-se, m-a ucis si, aducandu-ma, m-a aruncat in manastirea parintilor. Ci, ma rog voua, sa luati de la dansul aurul si sa-l dati fiilor mei". Dupa aceea, i-a zis lui staretul: "Sa adormi iarasi, pana ce Domnul te va invia pe tine, in ziua cea de apoi."


Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur despre milostenie.

    Omule, trimite-ti bogatia ta in veacul ce vine, trezeste-te; daca vrei sa nu-ti piara bogatia ta, sa o dai pe ea in mainile saracilor si-ti vei afla acolo casele tale pline. Nu te teme, nici sa zici: "Risipitori sunt cei saraci, pentru ca Dumnezeu este chezas pentru dansii". Daca nu incredintezi saracilor, incredinteaza lui Dumnezeu, pentru ca cel ce miluieste pe saraci, imprumuta pe Dumnezeu. Ca Insusi zice: "Eu sunt chezas pentru cei saraci. De ati facut bine unuia dintre acestia mici, Mie ati facut, iar nu saracilor". A Lui este slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.



  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE