Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)

Luna august in 5 zile: Inainte-praznuirea Schimbarii la Fata a Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

    Se cuvine sa aveti cunostinta, fratilor, ca ziua de astazi este Inainte-praznuirea Schimbarii la Fata a Domnului nostru Iisus Hristos. Drept aceea, sa va adunati in biserici, la toate rugaciunile bisericesti si sa va curatiti prin milostenie. Ca, in aceasta zi, Domnul, Si-a descoperit Lumina dumnezeirii Sale, ascunse in Trupul Sau si a aratat ucenicilor Sai Slava dumnezeirii Sale, pregatindu-i spre intelegerea Invierii Sale si dand Dumnezeu-Tatal adeverire despre Fiul si zicand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L (Matei,17,5). Ca, aratandu-Si Hristos, in aceasta zi, dumnezeiasca Lui Putere, Slava Lui, Cinstea Lui si Stapanirea Lui, zi vestitoare de bucurie si de mantuire a facut dintr-insa.

    Deci, ajungand la aceasta zi, sa o praznuim cu laude dumnezeiesti si, impodobindu-ne prin curatie, sa ne saturam de duhovniceasca mancare, din care sufletul, hranindu-se, nu va muri. Ca, de nu vom asculta cuvintele Sfintelor Scripturi si de nu vom face voia Lui Dumnezeu, atunci, ne vom osandi, cu osanda cea vesnica. Iar, de vom face voia Lui Dumnezeu, vietii celei vesnice vom fi mostenitori. Iar cearta si mania sa se lepede de la noi, si asa, cu fapte bune, vom placea lui Hristos-Dumnezeu, asteptand fericita nadejde si desfatare a Imparatiei lui Hristos. Ca la aceasta ne-a chemat pe noi Hristos, cand S-a pogorat din cer, Fiul lui Dumnezeu, Cel fara de inceput, Dumnezeul nostru, Unul fiind din Sfanta Treime, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant. Amin.
 


Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Evsignie (+362).

    Sfantul Evsignie era de neam din Antiohia si a fost ostas sub imparatii Romei Diocletian, Maximin, marele Constantin si fiii lui. A cunoscut si a vorbit cu Sfantul Mucenic Vasilisc si a scris patimirea lui. Cand i s-a taiat capul Sfantului Vasilisc, Evsignie si alti credinciosi, ce erau acolo, s-au invrednicit de au vazut multimea Sfintilor ingeri luand sufletul Mucenicului si inaltandu-l la cer; de asemenea, a vazut si pe Domnul Iisus in cer, primind sufletul patimitorului. Iar, pe vremea imparatiei lui Constantin, fiind in oaste, Evsignie a vazut si el, crucea, inchipuita din stele; si s-a imbarbatat, fiind inarmat cu puterea crucii.

    Petrecand in ostasie saizeci de ani, Evsignie, a lasat randuiala ostaseasca, pe vremea imparatiei lui Constantiu, fiul lui Constantin, de vreme ce imbatranise. Si, intorcandu-se in Antiohia, patria sa, vietuia dupa voia lui Dumnezeu. Si a ajuns pana in anii uratorului de Dumnezeu, imparatul calcator de lege, Iulian. Intr-una din zile, mergand Sfantul la biserica, s-a intamplat de a vazut doi oameni inchinatori la idoli, certandu-se intre ei, pentru o anume pricina. Trecand pe langa ei, aceia l-au oprit, zicandu-i: "Te stim pe tine om cinstit, care ai fost multa vreme in oaste si faci judecata dreapta; deci, ne rugam tie, asculta aceasta neintelegere a noastra si ne judeca cu dreptate." Si le-a lamurit pricina lor, precum se cadea; si s-a dovedit, prin aceasta, ca unul a fost drept, iar altul vinovat. Deci, maniindu-se, cel vinovat s-a dus si l-a parat pe Evsignie, ca este crestin. Si s-a intamplat, atunci, ca paganul imparat venise la Antiohia si, indata, a poruncit sa fie prins Sfantul si adus inaintea judecatii sale. Iar Fericitul, stand inaintea imparatului, l-a certat, fara teama pentru calcarea lui de Lege, ca s-a lepadat de Hristos si s-a inchinat la idoli, ca a vandut cinstirea lui Dumnezeu pe idoli, neurmand marelui Constantin. Si a inceput Sfantul a lauda credinta lui Constantin, spunand de la inceput, cum a vazut crucea pe cer si cum, cu puterea ei, a biruit pe potrivnicii si cum, lepadand inchinarea la idoli, s-a lipit de Hristos, si nu numai el singur s-a luminat cu credinta, ci si pe toata lumea a luminat-o. Si, asa Sfantul Evsignie, aducand multe laude marelui Constantin, l-a ocarat pe Iulian, cel departat de Dumnezeu, pentru paganatatea lui, si l-a batjocorit prin cuvinte de defaimare.

    Deci, Iulian, nesuferind sa auda aceste cuvinte, a poruncit sa-i taie capul ostasului lui Hristos. Si asa s-a sfarsit, pentru Hristos, ca un mucenic, Sfantul Evsignie, avand varsta de o suta zece ani, si s-a salasuit in viata cea neimbatranitoare, unde anii lui ?nu vor lipsi in veci.
 


Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Nil, despre faptele cele bune ale trupului si despre patimi.

    Faptele bune trupesti, iar, mai ales lucrarile care se fac pentru Dumnezeu, fara fatarnicie si lauda omeneasca, si care duc pe oameni, la smerenie si la nepatimire sunt acestea: infranarea, postul, rugaciunea, setea, privegherea, metaniile cele adeseori facute, a purta aceeasi haina, a lua putina mancare uscata, si pe aceea, numai seara, bautura de apa, culcarea pe pamant, saracia, necastigarea, neimpodobirea, neiubirea de sine, neiesirea din chilie, tacerea, lucrarea cu mainile si toata chinuirea, cea rea, si toate cele ce obosesc trupul, ca acestea sunt foarte trebuincioase si folositoare, celor ce se tulbura de patimile trupesti. Iar celui slab si neputincios cu trupul nu-i sunt atat de trebuincioase si folositoare ostenelile trupesti, pe cat ii sunt sfanta smerenie si multumirea catre Dumnezeu, care toate le implineste.

    Iar patimile sufletesti sunt acestea: uitarea, trandavia si necunostinta. Cu acestea trei intunecandu-se mintea, adica ochiul sufletului, se lasa stapanita de toate patimile: inchinarea la idoli, credinta ratacita si, in scurt, toata erezia, hulirea, mania, iutimea, amaraciunea, ura de oameni, gandul rau, para, osandirea, intristarea neindreptatita, frica, spaima, cearta, invidia, slava desarta, trecerea cu vederea, fatarnicia, minciuna, neincrederea, nebunia, nedreapta socotinta, agonisirea nedreapta, lacomia, impatimirea, cugetarea pamanteasca, lenevirea, descurajarea, nemultumirea, iubirea de stapanire, lauda de la oameni si, mai ales, iubirea de placeri, iubirea de slava si iubirea de arginti, din care se naste tot raul. Dar, nu ar face omul nici o greseala, daca, mai intai, n-ar veni acesti trei uriasi - precum a zis cel, intre pustnici, prea inteleptul Marcu - si l-ar desparti pe el de Dumnezeu, ori prin uitare, ori prin lenevire, ori prin necunostinta. Pentru ca acestea nasc placerea si slavirea, ca sa iubim lauda omeneasca si mania. Iar pricina cea dintai a tuturor acestora si maica tuturor rautatilor, s-a spus mai inainte, ca este iubirea de sine, adica dobitoceasca iubire a trupului si impatimirea si abaterea mintii cu nebunesti cuvinte si cu spurcate vorbe. Iar mijlocitori, pentru multe rele, sunt indrazneala si rasul.

    Iar patimile trupesti sunt acestea: preasatiul pantecelui, indracirea gatului, mancarea intr-ascuns, iubirea de felurite placeri, desfranarea, scarba, necuratia, sodomia, lepadarea de prunci, fapta de rusine, toate relele pofte peste fire, spurcatele patimi, furtul, furtisagul de cele sfinte, talharia, uciderea pentru ocara sau din manie, si toata trupeasca molesire si dezmierdarea voilor trupesti, care se adauga peste trebuintele trupului, descantecele, vrajile, iubirea de lume, impodobirile, schilodirile de sine, sulemenirea fetzelor, osandita desertaciune, preabuna parere de sine, iubirea trupului, viata care ingroasa mintea, facand-o pamanteasca si nelasand-o niciodata sa se ridice catre viata imbunatatita si catre Dumnezeu. Caruia I se cuvine slava in veci! Amin.
 


 

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre gandul rau si iertarea vrajmasului.

    Un frate din Libia a venit la ava Siluan, in muntele Panefo si i-a zis lui: "Ava, am un vrajmas, care mi-a facut multe rele, ca si tarina mea, cand eram in lume, mi-a rapit-o si de multe ori s-a purtat ca un vrajmas. Iar, acum, a pornit si oameni otravitori, ca sa ma omoare. Am, oare, voie sa-l dau la dregator?" Zis-a lui batranul: "Fa, fiule, precum crezi". A zis fratele: "Cu adevarat, ava, de va fi pedepsit, se va folosi mult sufletul lui". Raspuns-a batranul: "Fa, fiule, cum socotesti". Si a zis fratele: "Sa ne ridicam, parinte, sa facem rugaciune si voi merge la dregator". Deci, ridicandu-se si rugandu-se amandoi, cand au ajuns sa zica: "Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri," a zis batranul: "Si nu ne ierta noua greselile noastre, precum nici noi nu iertam gresitilor nostri." Si a zis batranului fratele: "Nu asa, parinte." Iar batranul a zis: "Ba asa, fiule, de vreme ce, cu adevarat, vei voi sa mergi la dregator, ca sa-ti faca tie razbunare, eu alta rugaciune nu-ti voi face tie." Si, punand metanie, fratele a iertat pe vrajmasul sau. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.



  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE