Acesta a trait in vremea paganului imparat Maximian, din partile Rasaritului, si era in dregatoria ostaseasca de stratilat, care inseamna capetenie de ostasi, de unde-si trage si numele.

    Deci, navalind persii in Siria, cea din hotarele romanilor, Antioh, capetenie peste toata ostirea, l-a trimis pe Sfantul Andrei impreuna cu alte osti, impotriva navalitorilor, care pustiau tara. Si s-a rugat mult Andrei, chemand el insusi pe Hristos in ajutor si indemna, si pe ostasii sai, sa se roage. Si au infrant pe dusmani, luandu-i la goana si ucigandu-i. Si cu aceasta biruinta, mai presus de nadejde, Andrei a tras pe multi din ostasii lui la credinta lui Hristos.

    Si era Antioh om rau la suflet, crunt la fire si dusman neimpacat al crestinilor. Deci, a fost parat Sfantul Andrei si ostasii lui, catre Antioh ca se inchina lui Hristos. Si au fost adusi in fata lui, ca niste vinovati. Si, marturisindu-si ei credinta, pe ostasii care au crezut in Hristos, legandu-i in lanturi, i-a osandit sa fie surghiuniti in afara de hotarele Siriei, iar, pe Sfantul Andrei, dupa ce l-au intins pe un pat de fier ars in foc si a ramas nevatamat, s-au gandit sa-l osandeasca la moarte. Socotind insa, ca nu este bine ca pe niste ostasi slaviti si viteji, precum erau ei, sa-i piarda in mijlocul poporului, a poruncit sa-i lase liberi, hotarand sa-i piarda, in taina, pentru alte pricini.

    Deci, Sfantul Andrei si ostasii lui, vazandu-se liberi, au mers indata la Cilicia si s-au botezat toti, in credinta lui Hristos, ceea ce afland, dregatorul a poruncit sa li se taie tuturor, capetele, prin sabie. Si s-au numarat ca la doua mii cinci sute de ostasi, care s-au botezat si au primit, atunci, cununa mucenicilor, impreuna cu Sfantul Andrei, crezand in Hristos Dumnezeu.
 

    Bine este fratilor, ca sa ne indeletnicim totdeauna cu rugaciunea, si sa vorbim cu Dumnezeu. Pentru ca, celui ce se grabeste cu rugaciunea catre Dumnezeu Atotputernicul, indata i se vor auzi rugaciunile lui. Pentru ca Insusi Domnul zice: "Sa Ma chemi in ziua necazului tau si te voi izbavi. Rugati-va Mie, cu toata inima voastra, si Ma voi arata voua." Sa nu zabovesti a-ti aduce rugaciunea ta la vremea potrivita. Insa, cand stati si va rugati, iertati orice aveti asupra cuiva. Ca si milostivul Tata al vostru, Cel ceresc, sa va ierte pe voi. Pentru ca mare este puterea rugaciunii. Ca ea a facut chitul, casa lui Iona, rugaciunea l-a intors pe Ezechia, din portile mortii, si la cei trei tineri a prefacut focul in roua. Iar Ana, neroditoare fiind, prin rugaciune l-a nascut pe Samuil. Daniil, prin rugaciune, a imblanzit leii cei sfasietori. Inca, si Insusi Domnul zicea ucenicilor Sai: "Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita." Sa nu slabiti in primejdie, asteptand ajutor de sus, de la Dumnezeu, ci, cu rabdare, sa va rugati: "Sa fie, intru mine, Doamne, voia Ta si sa se departeze de la mine voia diavolului." Ca, precum straluceste lumina intr-o pestera intunecoasa, asa si rugaciunea straluceste si, intrand in suflet, goneste toata rautatea pacatului si trupul curat il pazeste.
 

    Fratilor, sa ne pregatim pe noi, ca sa slujim Domnului, din tot sufletul si cu toata puterea. Sa privim cum imparatii, domnii si bogatii, ba chiar si saracii, cum toti se ostenesc si se nevoiesc sa-si impodobeasca pe sotiile lor. Asa sa facem si noi, pentru ca sufletele noastre sunt logodnice ale Imparatului Ceresc. Sa auzim pe Pavel Apostolul, zicand pentru noi: "V-am logodit unui singur barbat, ca sa va infatisez lui Hristos fecioara neprihanita." (II Cor. 11,2). Pentru ca trupul nostru este casa si palat si templu, intru care petrece cerescul Imparat. Sufletul este mireasa lui Hristos, iar mintea, tron, si inima, prestol al lui Dumnezeu, iar cugetul portar, stiinta este vestmantar, iar gandurile, slujitori. Ca zice Proorocul David: "Inainte a stat imparateasa, de a dreapta Ta, in haine aurite, imbracata si impodobita." iar aceasta a zis-o despre sufletul curat, ca toata slava fiicei Imparatului sta inlauntru ei. Deci, sa pazim, cu socotinta, pe mireasa Imparatului. Sa o acoperim pe ea, sa o ferim, sa o impodobim cu imbracaminte cusuta cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare alese, adica, cu fapte bune sa o facem sa straluceasca.  Iar, in loc de porfira, sa o impodobim cu credinta in Dumnezeu; in loc de diadema, cu nadejdea cea buna; in loc de vison, cu dragostea cea dumnezeiasca; in loc de iachint, cu fecioria, in loc de purpura, prin curatie, in loc de margele, cu mintea intreaga, in loc de salba cu infranarea in loc de cercei, cu ascultarea; in loc de inel, cu milostenia in loc de brau de porfira, cu postul, iar, in loc de naframa, si de broboada, cu rugaciunea si cu cererea, in loc de infrumusetare si impodobirea margelelor, cu mancarea uscata si prin culcarea pe jos; in loc de miresme si de mosc, cu cantarea psalmilor si cu chinuirea, in loc de haine aurite, cu smerita cugetare, in loc de felurite mancari de carne, cu lipsa de paine, in loc de vin, cu dorirea de apa. Deci, daca asa vom impodobi sufletele noastre, le vom imbraca si le vom lumina si le vom pazi. Stiu bine si vadit cunosc, ca va dori Imparatul Ceresc frumusetea sufletelor nostre. Si, venind, Se va salasui intru ele. Si, atunci, ii vom fi Lui cer si scaun si palat si biserica. Si asa, impreuna vom imparati in loc de soarele cel vazut, avand pe Soarele dreptatii, in loc de diadema, cu lumina imbracandu-se; in loc de raze, avand nepatimirea, in loc de stele, faptele bune, in loc de intuneric, luminare, in loc de luna, faptele dumnezeiesti in Hristos Iisus, Domnul nostru, a Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.