Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)

Luna august in 20 de zile: pomenirea Sfantului si slavitului Prooroc Samuel.

    Acesta a trait cu mai bine de o mie de ani inainte de intruparea lui Hristos, pe vremea cand poporul iudeu era carmuit de Judecatori. Sfantul Prooroc Samuel, feciorul lui Elcana si al proorocitei Ana, a fost cel de al 15-lea si cel din urma Judecator al evreilor. Copil nascut prin rugaciunea maicii sale, Sfantul Samuel a fost incredintat marelui preot Eli si a crescut in Legea Domnului, fiind foarte sarguincios, atat la carte, si la savarsirea sfintelor slujbe. Dar, pe cat era Eli de bucuros pentru ascultarea si ravna lui Samuel, pe atat era de mahnit, din pricina celor doi fii ai sai, Ofni si Fineea, care, macar ca erau preoti, nu pazeau sfintele randuieli si savarseau multe fapte urate.

    In scurt timp, urgia lui Dumnezeu s-a abatut, nu numai asupra casei lui Eli, dar si asupra intregului Israel. Poporul vecin cu israelitenii, adica, filistenii, au pornit razboi impotriva lor si i-au invins. Peste 30000 de luptatori israeliteni au cazut in bataie si chiar Chivotul Legii, adus in mijlocul taberii, a cazut in mainile filistenilor. Dar, odata cu aceasta nenorocire, s-au prapadit si cei doi fii ai lui Eli, precum si marele preot insusi, care, numai auzind de pieirea Chivotului sfant, a cazut si a murit. Filistenii, din pricina multor nenorociri ce s-au abatut asupra lor, au adus inapoi Chivotul. Dar Israelul a ramas in robia lor, vreme de aproape 20 de ani. In acesti ani de grea robie, singura nadejde a poporului israelitean a fost Samuel, ajuns Judecator, in locul batranului Eli. Si Samuel nu inceta a-i indemna sa se lepede de pacate si sa se intoarca la strabuna credinta. Filistenii au mai pornit si altadata, razboi, dar, acum, a biruit Israel. Si, asa, a fost toata vremea, cat a trait Proorocul.

    Anii au trecut si Proorocul Samuel a ajuns la adanci batraneti. A incercat sa imparta puterea cu fiii sai, dar acestia semanau cu cei doi fii ai lui Eli, marele preot. Pe de alta parte, batranii poporului s-au gandit sa ridice, pentru Israel, un rege cum aveau multe neamuri, din vremea aceea. Sfantul Samuel a intarziat un timp sa ia o hotarare, dar, in cele din urma, insuflat de Dumnezeu, a uns ca rege pe Saul. Acesta, insa, facandu-se vinovat de fapte, pe care nu se cuvenea sa le savarseasca, Proorocul Samuel, purtat de aceeasi dumnezeiasca insuflare, a uns pe cel de-al doilea rege al lui Israel, pe David, fiul lui Esei, din Betleem. Si, ajungand la adanci batraneti, s-a savarsit in pace.
 


Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Nil.

    Daca vom vietui bine in viata crestineasca si vom iubi adevarul lui Hristos si vom urma poruncilor Lui, atunci, vom fi pentru El si maica si frati. Ca El Insusi a zis: "Tot cel ce face voia Tatalui Meu, Imi este Mie si frate si sora si maica." Frate, ca unul ce imparateste impreuna; sora, ca unul ce impreuna-mosteneste; si mama, ca un foarte iubit. Deci, precum maica isi iubeste pe fiu, asa si noi sa iubim pe Hristos. Apoi, atunci Tatal si Fiul si Sfantul Duh vor veni la noi si lacas Isi vor face intru noi. Atunci, se va lumina sufletul si se va lamuri mintea si se va sfinti inima. Se va indulci cugetul, va inflori stiinta, vor salta gandurile, se va veseli duhul, se vor bucura toate madularele sufletesti, cele ganditoare. Se va innoi omul cel noi si va fugi cel vechi. Vor dantui ingerii, vor fi goniti dracii, vor salta dreptii, se va tangui potrivnicul. Se vor bucura Mucenicii, va plange vrajmasul. Vor lauda Patriarhii, vor slavi Proorocii, se vor intrista duhurile cele viclene si inselatoare. De un suflet ca acesta se va bucura Tatal, se va veseli Fiul, bucuros va fi Duhul Sfant. Intr-un suflet ca acesta raul darurilor va creste si izvorul vietii va curge. Soarele dreptatii va straluci, stelele, raze vor da, luna va lumina. Ingerii se vor mira, Arhanghelii se vor minuna, Serafimii vor lauda, Incepatoriile si Stapaniile se vor umple de dulceata si, impreuna cu un suflet ca acesta, vor zice: "Sfant, sfant, sfant, Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de marirea Lui" si, iarasi, "Slava intru cei de sus, lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intru oameni bunavoire." "Cu un suflet ca acesta, Scaunele si Domniile vor binecuvanta, zicand: "Slava puterii Celei atotputernice a Tatalui si maririi celei dumnezeiesti a Fiului si stapanei Sfantului Duh."  Atunci, de negraita bucurie, se umple un suflet ca acesta, si cu totul se lumineaza. Tot se infrumuseteaza si se intareste, lauda si se minuneaza, se mangaie si se mareste. Atunci isi va lua plata ostenelilor si a durerilor pamantesti; locul cel de odihna, Imparatia cea neschimbata, viata cea fara de sfarsit si netrecatoare. Atunci, se va vedea dulceata cea pururea fiitoare, limanul cel cu buna adapostire si locul cel fara de vrajba, luminat si nefacut de mana, cununa nemuririi, Raiul cel preadulce, florile cele frumoase, crinii cei binemirositori, bucuria cea negraita, indraznirea cea nesfarsita. Atunci, cu indrazneala va vorbi cu Dumnezeu si se va lumina cu lumina Fetei Lui. Si izvorul cuvantatoarelor Lui, ganduri se va innoi. Atunci, tamaia cea curata, a jertfei lui, bine va mirosi si rugaciunea cea adevarata, a gurii lui, se va arata pe Jertfelnicul cel de Sus, ca o ardere tot grasa. Atunci, plata multa pentru privegherea lui va lua de la Dumnezeu, atunci, rugaciunile lui din miezul noptii si rugile cele de dimineata si de slavoslovie vor lua vrednica odihna. Si, cine este mester sa spuna sau ce limba va putea sa graiasca sau care minte omeneasca va intelege bucuria, odihna, veselia, slava, lumina cea pururea fiitoare, care se vor da, de la Dumnezeu, unora ca acestia? Pentru ca ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit, cele ce a gatit Dumnezeu, celor ce-L iubesc pe El, care drept si cu nelenevire, din tot sufletul si cu toata puterea, cu osardie si cu frica, ii slujesc Lui. Sau cine, iarasi, va putea sa spuna sau sa marturiseasca, sau sa socoteasca necazul, durerea, stramtorarea, rusinea, ocara, pedeapsa, plangerea, tanguirea, chinurile, gheena, scrasnirea dintilor, raul cel de foc, prapastia iadului, tartarul, intunericul cel mai dinafara, viermele cel mancator si neadormit, chinurile cele amare si diavolii cei nemilostivi, care sunt gatite celor ce nu se ingrijesc de mantuirea lor? Si, ce sa zi mai mult? Ca se vor chinui impreuna cu insusi diavolul aceia care traiesc in veacul de acum, fara de nici o frica si nu iau in seama indelunga rabdare a lui Dumnezeu si nu vor sa se pocaiasca cinstit. Iar, pe noi, sa ne izbaveasca Domnul de relele acestea si sa ne indrepteze la calea mantuirii.

    A Caruia este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
 



  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE