Luna decembrie în 20 de zile: pomenirea Sfântului sfintitului Mucenic Ignatie, purtãtorul de Dumnezeu(+107).
Spun unii ca el este copilul acela, pe care, luandu-l in brate Domnul, a zis Apostolilor: "De nu va veti intoarce si nu veti fi precum copiii, nu veti intra in Imparatia Cerurilor. Si cine va primi un prunc ca acesta in numele Meu, pe Mine Ma primeste." (Matei,18,3,5). Si Antiohia era marea cetate in care, ucenicii Domnului au inceput mai intai a se numi crestini.
Deci, cand mergea Traian impotriva persilor, Sfantul Ignatie a fost prins si, facand cunoscuta credinta sa in Hristos si gandul sau nestramutat, a fost osandit sa fie dus la Roma, ca sa-l dea sa fie mancat de fiare in circ, ca un osandit de seama ce era. Si a facut el drumul din Siria la Roma, pazit de o garda de zece soldati, pe care, pentru asprimea lor, el ii numeste "cei zece leoparzi ai mei." Si el intarea in credinta Bisericile din toate orasele, pe unde trecea. Si ii ieseau inainte pe drum crestinii de pretutindeni, cete, cete, ca sa-i arate dragostea si pretuirea lor, precum se vede din cele sapte epistole, ce ne-au ramas de la el, ca un testament al Sfantului episcop-mucenic.
"Nu va poruncesc, ci va sfatuiesc, zice el, feriti-va de ratacire. Unde-i episcopul, acolo-i Biserica, si unde-i Biserica si episcopul, acolo-i Liturghia cea adevarata. Totul este credinta in Hristos si dragostea. Vreau sa ma aseman lui Hristos, primind moartea de mucenic ca si El." Iar in Epistola catre Romani zice: "Sa nu cumva sa mijlociti si sa fiu lipsit de bucuria de a fi mucenic. Sunt graul lui Dumnezeu. Lasati-ma sa fiu macinat de dintii fiarelor, ca sa ma fac paine neprihanita lui Hristos."
Deci, sosind la Roma, a fost dus la locul cel de priveliste de toate partile. Si, slobozind leii asupra lui, acestia l-au sfasiat si l-au mancat, lasand numai oasele cele mari, pe care, crestinii strangandu-le, le-au dus in Antiohia. Pentru marea lui dragoste din inima pentru Hristos i s-a spus "Teoforul", adica purtatorul de Dumnezeu. Pe vremea lui Iraclie imparatul, Antiohia, cazand in mainile turcilor, moastele Sfantului au fost duse la Roma si se afla acolo in biserica Sfantului Clement.
Întru aceastã zi, cuvânt din Pateric despre un cãlugar, care a fugit de slava omeneascã.
Un calugar
egiptean vietuia aproape de Constantinopol, pe vremea imparatului Teodosie
cel Tanar (408-450). Si umbla, trecand pe acolo, imparatul. Si, lasand
toti insotitorii, imparatul a mers singur si a batut in usa calugarului.
Si dupa ce i-a deschis, nu l-a cunoscut cine era, insa l-a primit pe el
ca pe un ostas, iar dupa ce a intrat, facand rugaciune, s-a asezat. Si
a inceput a-l intreba imparatul: "Cum se afla parintii cei ce sunt in Egipt?"
Iar el i-a raspuns: "Toti se roaga pentru mantuirea ta." Si i-a mai zis
lui batranul: "Ma rog, sa mananci putin." Si i-a muiat lui paine de a sa
si a turnat undelemn si sare si a mancat; apoi i-a dat lui si apa de baut.
Deci, i-a zis lui imparatul: "Oare stii cine sunt eu?" Iar el a raspuns:
"Dumnezeu te stie pe tine." Atunci i-a spus lui: "Eu sunt Teodosie, imparatul."
Si indata, i s-a inchinat lui batranul. Dupa aceea, i-a zis lui imparatul:
"Fericiti sunteti voi, ca nu aveti grijile vietii acesteia. Cu adevarat,
ca imparat m-am nascut si am crescut, insa niciodata n-am mancat paine
cu asa dulceata, nici apa n-am baut asa precum astazi; foarte cu dulceata
am mancat si am baut." Si i-a zis lui staretul: "Fiindca noi calugarii
toate bucatele noastre le facem cu binecuvantare, pentru aceea, dulce este
si aceasta proasta mancare. Iar in casele voastre toata osteneala bucatelor
voastre celor multe o fac slugile si binecuvantare nu iau de la nimeni."
Deci, a inceput imparatul, de atunci, a cinsti pe calugari si a le da cate
ceva. Iar staretul, lepadand cinstea data de imparat, a fugit si a mers
in Egipt.
Întru aceeasi zi, cuvânt pentru calea cea strâmtã, care duce la Împãrãtia Cerurilor.
Sa luam aminte
si sa ne pazim pe noi insine, ca nu cumva, fagaduindu-ne a umbla pe calea
cea ingusta si cu necazuri, sa aflam ca, pe calea cea larga umbland, ne
ratacim. Insa cea ingusta sa ti se arate, ca sa o cunosti, ca este aceasta:
infranarea pantecelui, starea cea cu priveghere de toata noaptea, lipsa
de paine, ocara si batjocura, taierea voii tale, rabdarea hulei, clevetiri
nedrepte a suferi, grait fiind de rau, a nu te mania, defaimat fiind, a
te smeri si, infricosat fiind, sa nu te temi. Fericiti sunt cei ce umbla
pe calea aceasta, ca a acelora este Imparatia Cerurilor.
Cuvânt despre pocãintã al Sfântului Ioan Gurã de Aur, rostit în ziua când a fost asezat patriarh al Constantinopolului(398).
Iata ca soseste,
fratilor, praznicul Nasterii lui Hristos, care, decat toate praznicele,
este mai cinstit si mai infricosator. Pentru aceea, eu acum incep invatatura
aceasta ca, adica, sa va curatiti de pacate si, asa, sa va apropiati de
Sfintele Taine. Sa nu-mi zica mie nimeni: "Plin sunt de rusine, fiindu-mi
cugetul plin de pacate", pentru ca destule sunt, adica, aceste cinci zile,
spre curatire: daca ne vom pocai cu adevarat si de vom priveghea si vom
posti, multe pacate ni se vor sterge. Sa nu ne uitam, dar, la vremea cea
scurta, ci la iubirea de oameni a Stapanului sa gandim. De vreme ce, din
Ninive, numai in trei zile s-au intors la pocainta si zdrobirea si smerenia
sufletului lor au putut sa potoleasca mania aceea. Si pacatoasa, intr-un
ceas, apropiindu-se de Hristos, toate pacatele, cele din lunga vreme, si
le-a spalat. Inca si iudeilor, care-L cleveteau, pentru ca a primit-o pe
ea, si acelora le-a astupat gura, iar pe dansa de toate relele a schimbat-o
si, dandu-i ei indrazneala, a eliberat-o. Dar pentru ce a facut El aceasta?
Pentru ca ea, cu minte dreapta si cu fierbinte credinta, din suflet umilit,
s-a atins de sfintele si preacuratele Lui picioare, parul deslegandu-si,
izvorul de lacrimi din ochi slobozind si mirul tot turnandu-l; adica cu
aceea ce insela pe oameni, cu aceea si-a intocmit si doctoria pocaintei.
Cu ochii, cu care i-a vanat pe desfranati, cu aceia, acum, a lacrimat.
Impletiturile parului, cu care pe multi ii prindea in pacate, cu acelea,
acum, a sters picioarele lui Hristos. Deci, si tu sa faci asemenea, adica,
prin acelea, prin care ai maniat pe Dumnezeu, iarasi, prin acelea sa-L
si rogi pe El acum. De l-ai maniat prin jefuirea averilor, prin acelea
te si impaca acum cu Dansul: cele rapite sa le imparti de la cei napastuiti,
inca si ceva pe deasupra sa mai dai. Sa zici ca si Zaheu: "Intorc impatrit
acelora pe care i-am napastuit." Iar de ai gresit cu limba, cu aceea acum
curate rugaciuni sa inalti si pe cei ce te blestema si te graiesc de rau,
tu sa-i binecuvantezi.
Deci, daca in acest fel te vei schimba in lacrimi si in obicei, apoi, nu
lunga vreme iti trebuie de pocainta, nici multi ani, ci numai intr-o zi
vei castiga eliberare. Drept aceea, rogu-va pe voi, sa va departati de
inselaciune si sa primiti fapta buna. Incetati cu rautatile si va fagaduiti
sa nu le mai faceti; si destul va este voua acestea spre raspuns. Eu marturisesc
sa va incredintez nimic alta nu cauta, fara numai ca sa arate ca celor
ce inceteaza cu pacatele, si fug de rautatile cele mai dinainte si cu adevarat
se pocaiesc, milostiv le este Dumnezeu si-i primeste pe ei ca un iubitor
de oameni. Ca omul, intru sine despartirea de rautati si, mai mult, sa
nu le mai faca pe acelea. Pentru ca iubitor de oameni este Dumnezeu, iarta
pe cele dintai si nu pomeneste rautatile, daca ne pocaim cu adevarat. Ca,
precum femeia ce se chiverniseste, doreste sa nasca, asa si Dumnezeu doreste
sa-si verse mila Sa asupra noastra.
Pentru aceea, sa lepadam toata nedreptatea si, asa, sa incepem a praznui
Nasterea lui Hristos. Sa lepadam clevetirea si osandirea. Sa calcam tinerea
de manie si invidia si toate grijile lumesti. Si, asa, intru aceste cinci
zile pocaindu-ne, curati de toata rautatea sa ne apropiem de Cel curat
si fara de rautate, Dumnezeu, fiecare zicand: "Sufletul meu vreau sa-l
mantuiesc, ajuta-mi mie, Doamne, ca sa ma mantuiesc." Ca ce folos va lua
omul macar de ar dobandi si toata lumea si sufletul sau si l-ar pierde?
Insa, aceasta nu spre osandire si judecata o graiesc voua, ci cautand mantuirea
voastra, ca adica sa va izbaviti de vesnicele chinuri, intru Hristos Iisus,
Domnul nostru, a Caruia este slava acum si pururea si in vecii vecilor!
Amin.
Mai multe despre Sfintii zilei gãsiti în Vietile
Sfintilor