Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)

Luna decembrie in 23 de zile: pomenirea Sfintilor zece Mucenici ce au marturisit in Creta (250).

    Acestia s-au nevoit pentru credinta in zilele lui Decius (250-253), imparatul Romei, in insula Creta si nu erau toti din acelasi oras, ci din mai multe parti. Cinci dintre ei erau din cetatea Gortinei: Teodul, Satornic, Eupor, Ghelasie si Evnichian, Zotic era de la Cnosos, Agatopus si Pompie erau din Epinia, Vasilid din Chidonia si Evarest din Heracleea. Deci, dregatorul sosind in insula Cretei, indata a poruncit sa caute pe toti cei ce cred in Hristos. Si au fost dati acestia, de pagani, la dregatorul insulei.

    Si acesta a poruncit pazitorilor sa-i poarte, timp de treizeci de zile, pe ca capistele idolilor si, de nu vor vrea sa jertfeasca, sa-i chinuie in tot chipul. Si au fost goniti, tarati pe jos, prin gunoaie, scuipati, palmuiti, batuti cu pietre, batjocoriti, macar ca erau din barbati alesi ai insulei. Iar la douazeci si trei ale lunii decembrie, au fost dusi la judecata. Si erau plini de bucurie si de indrazneala, ca sufereau pentru Domnul.

    Drept aceea, au fost dati la felurite chinuri, dar ei cu un glas strigau: "Crestini suntem, a lui Hristos jerfa, a lui Hristos junghiere." Si se infuria poporul ce sta de fata si voia sa-i sfasie pe ei. Deci, stand ei tari si neclintiti in credinta lui Hristos, dregatorul a dat asupra lor osanda de moarte, prin sabie. Si ei, venind la locul de junghiere, au facut rugaciune si ziceau: "Iarta, Doamne, pe robii Tai si primeste varsarea sangelui nostru, pentru noi, pentru rudeniile si prietenii nostri si pentru toata tara, ca sa scape de intunericul nucunostintei si cu ochi curati sa vada credinta cea buna si sa te cunoasca pe Tine, lumina cea adevarata, vesnice Imparat."

    Deci, asa rugandu-se, s-a taiat fiecaruia cinstitul cap, iar dupa taiere, cunoscutii au adunat sfintele trupuri si le-au ingropat cu cinste.
 


Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Simeon Evlavis, despre trezie.

    Sa ai, frate, totdeauna mintea ta la Dumnezeu, in somn si in stare de veghe, la mancare si in vorbiri, in lucrul mainilor si in orice alta fapta, dupa cuvantul Proorocului: "Am vazut pe Domnul inaintea mea pururea." Dar sa te socotesti pe tine mai pacatos decat tot omul. Petrecand timp indelungat in acest gand, se va ivi in intelegerea ta, o luminare vie, asemenea unei raze de lumina. Si cu cat o vei cere mai mult, cu mai multa luare aminte si cu o cugetare neimprastiata, cu osteneala multa si cu lacrimi, cu atat ti se va arata mai stralucitoare. Iar, aratandu-ti-se, o iubesti si, iubind-o, te curatesti. Iar pe cel ce-l curateste, pe acesta il face in chipul lui Dumnezeu, luminandu-l si invatandu-l sa deosebeasca binele de rau. Dar sa stii, frate, ca e nevoie de multa osteneala, ajutata de Dumnezeu, ca sa se salasuiasca aceasta in sufletul tau si sa lumineze in el, ca luna intunericul noptii. Mai trebuie sa iei seama si la lupta cu gandurile de marire desarta si de inchipuire de sine; si sa nu osandesti pe cineva, vazandu-l ca face ceva ce nu se cuvine. Ca dracii, vazand sufletul curatit de patimi si de ispite, prin salasuirea harului, arunca in ele unele ca acestea. Dar ajutorul lui Dumnezeu sa fie in tine, impreuna cu pocainta neincetata si cu coplesire de lacrimi. Ia seama, insa, sa nu patimesti ceva din multa bucurie si pocainta. De aceea, sa nu socotesti ca acestea sunt din osteneala ta si nu din darul lui Dumnezeu. Ca atunci se vor lua de la tine si le vei cauta mult in rugaciune si nu le vei afla; si vei cunoaste ce dar ai pierdut. Dar fa, Doamne, sa nu ne lipsim niciodata de harul Tau!

    Insa de ti se va intampla aceasta, frate, arunca asupra lui Dumnezeu neputinta ta si, ridicandu-te si intainzand mainile, roaga-te, zicand asa: "Doamne, miluieste-ma pe mine, pacatosul si neputinciosul si nenorocitul si trimite peste mine harul Tau. Vezi, Doamne, la ce neputinta si ganduri m-au adus multele mele pacate. Eu, care implinesc in fiecare zi voia dracilor, cum nu voi fi ispitit de ei? Sunt ispitit de multele mele pacate, fara indoiala. Si acum Doamne, Doamne, daca e cu voia Ta si spre folosul meu, sa vina iar harul Tau in robul Tau, ca, vazandu-l pe acesta, sa ma bucur intru pocainta si lacrimi, luminat de raza pururea luminoasa a acestuia, pazit de gandurile murdare si de tot lucrul rau si de toate greselile mele cele cu stiinta si cu nestiinta. Si astfel sa primesc, Doamne, plinatatea indraznirii catre Tine, in necazurile ce vin asupra robului Tau, de la draci si de la oameni, si sa primesc si taierea voii mele, cunoscand bunatatile ce asteapta pe cei ce Te iubesc pe Tine, Doamne. Ca Tu ai zis, Doamne, ca: Cel ce va cere va lua, si cel ce cauta va afla, si celui ce bate i se va deschide."

    Pe langa aceasta, frate, staruie, rugandu-te in cugetul tau, si in celelalte toate cate ti le va da tie Dumnezeu, nemolesindu-te din pricina trandaviei. Si Dumnezeul cel bun nu te va parasi.
 




  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE