Luna februarie in 5 zile:
Pomenirea Sfintei Mucenite Agata (+251)
Aceasta Sfanta a fost dintr-o cetate
a Siciliei, ce se chema Palermo, fecioara de neam ales si plina de averi
pamantesti, si era stralucita cu frumusetea trupului, iar dragostea lui
Hristos era podoaba sufletului ei.
Deci, imparatind paganul Decius, iar
Quintilian, fiind pus de dansul conducator ai Siciliei, a iesit paganeasca
porunca pentru prigonirea si uciderea crestinilor. Si conducatorul auzind
de aceasta fecioara, ca este crestina, cuprins de ganduri necurate, a poruncit
sa fie adusa la judecata lui, in cetatea Catania. Iar ea, pe drum, intre
ostasi, nu incela a-l ruga pe Hristos sa o intareasca, sa-si marturiseasca
credinta sa.
Deci, intrad in Catania, a poruncit
dregatorul sa o duca in casa unei femei necredincioase, anume Afrodizia,
ca sa o desparta de credinta in Hristos si sa o intoarca spre dragostea
lumeasca. Dar ea, tinandu-se tare in credinta, dorea sa moara mai bine,
de muceniceasca moarte, decat sa se lepede de Hristos. Drept aceea, a fost
dusa inaintea lui Quintilian si, marturisind ea pe Hristos, dregatorul
porunci, dupa alte chinuri, sa i se taie amandoi sanii, cu toate ca il
mustra Sfanta, zicand: "Nu te sfiesti, calaule, a taia piept de femeie,
pe care si ti l-ai supt la maica ta ?" Dar a vindecat-o noaptea Dumnezeu,
in temnita prin aratarea Sfantului Apostol Petru. Deci, au scos-o, iarasi,
la judecata si, ramanand statornica in credinta, au tarat-o pe cioburi
ascutite si au ars-o cu carbuni aprinsi.
Si asa, aruncata fiind in temnita,
si-a dat sufletul la Dumnezeu.
Intru aceasta zi, cuvant din Pateric.
Sezand oarecand ava Arsenie in Canop,
a venit de la Roma o fecioara de la curtea imparateasca foarte bogata fiind
si tematoare de Dumnezeu, vrand sa-l vada pe el. Si a primit-o pe ea Teofil
arhiepiscopul Alexandrinei si l-a rugat pe el, sa-l induplece pe staret,
sa o primeasca pe ea. Apoi, ducandu-se, arhiepiscopul a rugat pe staret,
graind: "A venit o fecioara din Roma, spunand ca este de neam de la curte
si voieste sa te vada". Iar staretul n-a voit s-o primeasca pe ea. Iar,
dupa ce i-a spus ei aceasta, indata a poruncit sa puna saua pe asina, zicand:
"Cred lui Dumnezeu ca-l voi vedea pe el, ca sunt si in cetatea noastra
destui oameni, dar eu prooroc am venit sa vad." Iar dupa ce a venit aproape
de chilia staretului, dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu, acela era
in afara chiliei si, vazandu-l, acea fecioara a cazut la picioarele lui.
Iar el a ridicat-o cu manie zicandu-i: "Daca voiesti sa-mi vezi fata, vezi-o
acum". Iar ea, de rusine, n-a cautat la fata lui. Si i-a zis ei staretul:
"Au n-ai auzit de faptele mele, inca mai voiesti sa le si vezi pe acestea
? Si cum ai indraznit sa faci atata cale pe mare ? Au nu stii ca femeie
esti ? Si nu ti se cade a iesi singura ? Sau, inca, dupa ce te vei duce
la Roma, vei spune si la altele ca ai vazut pe Arsenie, drum de femei facand
pe mare, ca sa vina la mine ?" Iar ea a zis: "De va voi Dumnezeu sa ma
duc, nu voi indrepta pe nimeni sa vie aici, ci te roaga pentru mine". Apoi
el, raspunzand, i-a zis: "Ma voi ruga lui Dumnezeu, ca sa piara si pomenirea
ta din inima mea." Deci, auzind aceasta a iesit scarbita si tulburata cu
mintea. Iar, dupa ce a mers ea in cetate, indata, de mare suparare, a cazut
bolnava. Si i-a spus arhiepiscopului ca-i bolnava. Deci el, venind la dansa,
o ruga sa-i spuna care este boala ei. Iar ea i-a zis lui: "Bine era de
n-as mai fi venit eu aici. Ca am zis staretului: Pomeneste-ma, parinte.
Iar el mi-a zis mi-e: Ma voi ruga lui Dumnezeu ca sa piara si pomenirea
ta din inima mea si, iata, eu mor de suparare". Deci, i-a zis ei arhiepiscopul:
"Au nu stii ca femeie esti, iar vrajmasul prin femei face razboi sfintilor
? Pentru aceasta, intr-acest chip ti-a grait tie staretul insa, pentru
suflelul tau se roaga pururea". Apoi asa i s-au mangaiat gandurile sale
si s-a dus cu mare bucurie la casa ei.
Intru aceasta zi, cuvant de invatatura al Sfantului
Efrem, despre nevointa calugareasca.
Fratilor, nevoiti-va ca niste ostasi
imparatesti, pana ce aveti vreme, aceasta stiind-o ca, pentru cununa cea
nestricacioasa, ni s-a pus noua nevointa, spre curatirea pacatelor si spre
viata cea vesnica. Faceti-va, dar, curata mintea cea intreaga, in toate
faptele voastre, caci ea este maica ascultarii. Inca sa lepadati de la
voi imputinarea si molesirea sufletului si sa va imbracati cu credinta
cea curata, ca, vazand Domnul silinta sufletelor voastre, sa va intareasca
pe voi cu toate faptele cele bune. Sa urati, pentru Domnul, lenevirea cea
rea, cu toata puterea, precum si naravul cel rau si vrajba, asa precum
ati lasat pe parintii vostri trupesti, prietenii si averile, ca, daca,
de la inceput va veti slabi cu gandul, apoi osteneala veti avea si paguba.
De s-ar intampla noua ceva rau, sa
nu cartim, pentru Domnul, ca, cela ce carteste paguba isi face lui, caci,
dupa asa intelegere lucreaza, si nu dupa scopul duhovnicesc. Deci, tu,
inlelept fiind, sa nu urasti pe fratii cei mai slabi, nici sa nu ravnesti
la cei ce vietuiesc fara de frica lui Dumnezeu. Si iarasi zic: Sa nu urasti
pe fratele tau, ca poate, vreo patima, pe care tu nu oi stii, l-a impresurat
pe el, si, pentru aceasta, a ajuns la neputinta. Ci, mai vartos se cade,
a-l milui si a te ruga pentru el, macar de te-a si suparat cu nemilostivirea
sa, iar tu, te nevoiesti bine.
Cunoaste, iubitule, pe cele nestricacioase
si aminteste-ti de vapaia cea vesnica care va arde pe cei pacatosi. Sa
plangi, ca ai gresit, inca si pentru mine, pacatosul, sa plangi, pentru
ca iertare de pacate sa ne daruiasca Domnul, a Caruia este marirea, acum
si pururea.
