Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)

Luna februarie in 12 zile: pomenirea celui intre Sfinti Parintelui nostru Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari (+381).

    Acesta a fost de neam din Armenia si se tragea din parinti crestini, fiind desavarsit in bunatate si foarte iubitor de invatatura. Pentru credinta lui curata si intelepciunea sa, pentru dragostea lui infocata ce avea catre Dumnezeu si catre aproapele, pentru blandetea si evlavia sa, silit a fost sa fie hirotonit episcop in Sevastia Armeniei. Nu dupa multa vreme, insa, a fost mutat ca episcop in Veria, din Siria.

    A vietuit din vremea lui Constantiu (350-361) imparatul, fiul marelui Constantin, pana la vremea lui Teodosie cel Mare (379-395), in timpul luptelor celor mari ale Bisericii, impotriva uneltirilor ariene, in tot rasaritul crestin. Dar cu deosebire, Biserica din Antiohia era intr-o stare de plans. De la surghiunul Sfantului Eustatie (331), Antiohia nu avusese parte decat de episcopi arieni. Si acum, prin mutarea lui Eudoxie, tot arian si el, de la Antiohia la Constantinopol, arhiepiscopia Antiohiei ramasese fara pastor.

    Pentru faima ce-si facuse, toti s-au invoit si au ales pe Sfantul Meletie. Si a fost inscaunat cu mare cinste, bucurandu-se de multa dragoste in poporul dreptcredincios. Lupta lui pentru intarirea credintei ortodoxe, impotriva arienilor, a aprins insa mania acestora impotriva Sfantului si, uneltind pe langa imparatul Constantiu, au izbutit, la numai o luna de la inscaunare, sa surghiuneasca pe episcop in Armenia, alegand, pe un arian, arhiepiscop, in locul lui.

    Venind la imparatie Iulian Apostatul si episcopii ortodocsi intorcandu-se la locurile lor, a venit si Meletic la scaunul sau din Antiohia. El a gasit turma sa dezbinata, multi ortodocsi nevoind sa-l mai recunoasca pe pastor. Pe deasupra, tot acum, imparatul Iulian a inceput lupta contra crestinilor, pentru reinvierea paganismului. Si Meletie a fost surghiunit a doua oara.

    Venind la imparatie dreptcredinciosul imparat Iovian (363-364), Sfantul Meletie s-a intors si a adunat un sinod cu episcopii sai, hotarand drumul pe care sa-l urmeze Biserica. Murind, dupa numai opt luni de domnie,  Iovian, i-a urmat Valens, imparat arian, care, cautand sa-l atraga pe Sfantul Meletie de partea sa si neizbutind, l-a surghiunit a treia oara. Dar cand a fost sa-l scoata din cetate, Sfantul, in marea sa bunatate, a trebuit sa apere pe cei care-l surghiuneau, de mania poporului infuriat, care-si iubea peste masura pastorul.

    Nu s-a intors decat in anul 378, sub domnia imparatului ortodox Gratian (375-383), cand, Sfantul s-a straduit sa intareasca dreapta oranduire ortodoxa, osandind, intr-un sinod din anul 379, toate invataturile gresite ale vremii sale. In zilele dreptcredinciosului imparat Teodosie cel Mare, Sfantul Meletie a luat parte, incununandu-si viata, si la cel de al doilea Sinod ecumenic, tinut in anul 381, la Constantinopol, conducand cu multa intelepciune lucrarile acestui Sinod.

    Spre jalea tuturor care-l cunoscusera si pretuiau inalta lui intelepciune, el s-a mutat la Domnul, la adanci batraneti, in Constantinopol, chiar in timpul lucrarilor Sinodului, si a fost numarat cu Sfintii, pentru intreitele lui surghiuniri si pentru luptele si suferintele lui in slujba dreptei credinte. Pe acest fericit, dumnezeiescul  Gura de Aur si Grigorie al Nyssei, l-au cinstit cu cuvinte de lauda. Murind in pamant strain, la Constantinopol, sfintele lui moaste au fost aduse la Antiohia si asezate in Biserica Sfantului Vavila.
 


Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul, cu intrebari si raspunsuri.

    Intrebare: Cum este hulit Dumnezeu; si ce cere Cela ce are toata cinstea si stapanirea si este datator a toata sfintenia?
    Raspuns: Zice, Dumnezeu, prin Proorocul: "Vai de cel prin care Numele Meu este hulit intre neamuri"! Deci, ingrozirea aceasta se potriveste la cei ce necinstesc chipul lui Dumnezeu. Dupa chipul Lui, Dumnezeu ne-a facut pe noi si dupa asemanare; si dator este tot crestinul sa se pazeasca pe sine si sa se fereasca si sa cinsteasca intru sine chipul lui Dumnezeu si sa-l sfinteasca prin lucrurile cele bune, ca sa poata zice: "Sfinteasca-se intru mine numele Tau, Doamne". Sa straluceasca lumina voastra inaintea oamenilor, ca sa vada lucrurile voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru, Cel din ceruri. Vedeti cum este slavit Dumnezeu, prin lucrurile cele bune? Si, precum prin lucrurile cele bune este slavit, asa prin faptele cele rele este hulit si este necinstit. Ca cei necredinciosi si neamurile, vazand pe crestini, ca si ei petrec ca paganii si ca cei necredinciosi, in chefuri si in betii, nu zic numai ca cei credinciosi, crestinii, calca Legea si poruncile lui Hristos, ci inca si hulesc, spunand ca, precum le-a dat si poruncit lor Hristos, asa si pazesc, ca si cand ei nu pot sa calce cuvantul si porunca Dascalului lor, ca si cand asa socotesc ca este invatatura si taina lui Hristos. Si asa este hulit numele lui Dumnezeu prin noi. Si de aceea se implineste si la noi cuvantul cel scris: "Vai, de acela prin care este hulit numele Meu intre neamuri"! Insa noi, fratii mei, lasand acestea celor ce le iubesc, prin lucrurile cele bune sa sfintim Numele lui Dumnezeu, Caruia se cuvine toata slava in vecii vecilor.
 

    Intrebare: Ce inseamna ceea ce zice Apostolul: "Prin calcarea Legii, necinstesc oamenii pe Dumnezeu?"
    Raspuns: Precum, daca cel ce primeste scrisorile imparatului le citeste si le va primi cu toata osardia si frica si sarguinta si le va cinsti si le va saruta si degraba va face cele poruncite, acestea, la imparatul, cu cinste se socotesc, iar, daca va lepada si va defaima scrisorile si pe aducatorul de scrisori il va ocara si il va necinsti, la imparatul se urca ocara, asa si cei ce calca si defaima scrisorile marelui Imparat, adica preacurata Evanghelia Lui, prin calcarea ei, pe Hristos, Cel ce a poruncit-o, Il necinstesc. Asa si la iudei se cuvine a socoti. Ca, dupa ce au primit ei Scripturile cele cu degetul lui Dumnezeu scrise, pe aducatorii de scrisori, i-au ocarat si i-au batut si cu pietre i-au improscat si i-au omorat si, asa, au calcat Legea lui Dumnezeu, ceea ce zice: "Pe cel drept si pe cel nevinovat nu il vei ucide". Iar, pe Incepatorul vietii, cel sfant si drept, L-au ocarat si L-au palmuit si au scuipat pe fata Lui cea sfanta  si preacurata si infricosata, de care se cutremura cerul si pamantul si marea si toate cele ce sunt intr-insele. Pentru aceea si zicea, catre dansii, Mantuitorul: "Eu cinstesc pe Tatal si voi nu Ma cinstiti pe Mine" (Ioan 8, 49), iar, mai pe urma, L-au si ucis. Ati auzit, deci, fiilor, cum prin calcarea Legii, este necinstit Dumnezeu? Asadar si cei ce se numesc crestini si fara de pazire vietuiesc, prin calcarea Evangheliei, il necinstesc pe Dumnezeu, cele potrivnice Tainei Stapanului lucrand si poruncile Mantuitorului nostru Iisus Hristos, barfeli socotindu-le, si de la adevar intorcandu-si auzul si catre basme abatandu-se si luand aminte. Dupa cum si Apostolul mai inainte a propovaduit: "Ca va veni o vreme, cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa" (II Timotei 4,3). Si, iata, cuvantul s-a implinit.

    Ca cine primeste acum dumnezeiestile Scripturi? Cine ia aminte la poruncile lui Hristos? Cine este intelept si va pazi acestea? Cine va dovedi ca nu suntem calcatori de Lege? Multi sunt intelepti, dupa trup. Multi, de bun neam. Multi, stiutori si carturari, legiuitori si imparati, dregatori si bogati, saraci si robi, slobozi si dascali, monahi, feciorelnici si casatoriti. Cine, dintre acestia toti poate sa dovedeasca sau sa arate ca se cade crestinului a trai dupa poftele firii pamantesti? Ca faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: desfranarea, destrabalarea, vrajitoria, cearta, invidia, dezbinarile, betiile, uciderile, sau cele asemenea. Cine va dovedi ca acestea sunt ale crestinilor? Care Evanghelie? Care carte a Apostolilor? Care Prooroc? Ca, iata, de la marginile lumii, pana la marginile ei, dumnezeiasca Scriptura se citeste in biserici si nicaieri nu sta scris ca se cade crestinilor sa faca acestea. Ci, cel ce s-a ratacit in calea sa si s-a abatut, este calcator de Lege, iar prin calcarea Legii, Il necinsteste pe Dumnezeu.

    Iata, ati auzit cum se necinsteste Dumnezeu. Deci, inceteaza crestine, a calca Legea si a necinsti pe Dumnezeu. Inceteaza sa traiesti dupa obiceiurile paganilor, pentru ca, dupa ce te vei duce dincolo, sa nu afli stramtorare si necinste. Voiesti sa auzi cum a poruncit Stapanul sa umble si sa salte crestinul? Asculta: "Fericiti cei ce plang, fericiti cei ce flamanzesc si insetoseaza". Acesta este intaiul praznic al crestinilor. Si iarasi: "Nevoiti-va a intra pe calea ce stramta". Si iarasi: "Amin zic voua, ca veti plange si va veti tangui, iara lumea se va bucura, iar voi va veti intrista". Si iarasi zice: "Sa nu va inaltati, ca acestea toate neamurile paganilor le fac, deci sa nu va asemanati lor". Voiesti sa auzi si faptele si saltarile Proorocului David? Iata ce zice: "Plangand si inchinandu-ma, umblam si am acoperit cu post sufletul meu si cu sac m-am imbracat si s-au facut mie lacrimile mele, paine, ziua si noaptea. Si cenusa ca paine am mancat. Si bautura mea cu plangere am amestecat". Si iarasi zice: "Spala-voi in toate noptile patul meu si asternutul meu cu lacrimile mele il voi uda". Si iarasi: "Ochii mei totdeauna catre Domnul". Si iarasi: "De la toata calea cea rea am oprit picioarele mele". Ai auzit cum a dantuit David? Asadar si tu, crestine, dantuieste. Voiesti sa auzi si praznicele si odihna si desfatarea fericitului Pavel? Veniti sa auzim, fratilor, cum ne indeamna pe noi si ne roaga, zicand: "Urmatori mie faceti-va, fratilor", caci pe multi aud zicand: Eu pe Apostol il ascult si, cum a invatat el, asa fac. Vezi ce zici, sa nu minti. Ca, de vei grai adevarul, fericit vei fi si in veacul de acum si in cel ce va sa fie. Insa, eu ma tem, ca nu cumva sa te afli mincinos, ca s-a imputinat adevarul de la fiii oamenilor si toti s-au abatut.

    Urmeaza pe Pavel, crestine, cela ce zici ca, toate cate spune Apostolul, le primesti si le faci. Ca cei care sunt urmatori lui Pavel, se vor pleca lui, precum zice cuvantatorul de Dumnezeu, Ioan: "Noi de la Dumnezeu suntem. Cela ce cunoaste pe Dumnezeu ne asculta pe noi. Care nu este de la Dumnezeu, nu ne asculta pe noi". Veniti dar, urmatorii lui Pavel si urmatorii lui Hristos, sa auzim ce striga Pavel ca, iata ne indeamna, zicand: "Urmatori Mie faceti-va, fratilor, precum si eu lui Hristos". Spune, fericite Pavele, in ce chip poate cineva sa se faca urmator tie? Pune, aici, de fata, invatatura ta. Caci toti cunoastem ca tu fericit esti si imparatzesti cu Hristos, in vecii cei nesfarsiti. Spune-ne noua, cum te-ai nevoit si te-ai invrednicit slavei aceleia? Spune-ne noua, ca si noi sa urmam tie, ca sa ne invrednicim impreuna cu tine, vesnicelor bunatati. De ai dantuit, sa dantuim si noi, de ai plans, sa plangem si noi, de ai postit, sa postim si noi. Pe toate ale credintei, cate ai lucrat, spune-ne, si le vom face. Spune-ne noua, Pavele, cum se cade sa petreaca crestinii. Raspunde Pavel si zice: "Marturisesc intru Domnul sa nu mai umblati voi, precum celelalte neamuri umbla, in desertaciunea mintilor, intunecati cu mintea fiind, instrainati de slava lui Dumnezeu. Lepadand minciuna, graiti adevarul. Soarele sa nu apuna in mania voastra, nici sa nu dati loc diavolului. Cela ce fura, sa nu mai fure. Tot cuvantul putred sa nu iasa din gura voastra".

    Auziti pe Pavel strigand: "Tot cuvantul putred sa nu iasa din gura voastra, ci numai cuvantul cel bun, spre zidire". Toata amaraciunea si mania si iutimea si strigarea si defaimarea sa se ridice de la voi, impreuna cu toata rautatea. Spune, Pavele si cele mai mari. Faceti-va, zice Pavel, ca niste fii iubiti ai lui Dumnezeu. Auziti si cutremurati-va, cei ce voiti a fi crestini si departati-va de la cele paganesti. Faceti-va urmatori ai lui Dumnezeu. Iarasi, Pavel spune cu tarie: "Iar desfranarea si toata necuratia sau lacomia nici sa se numeasca intre voi. Nu va imbatati de vin, intru care este desfranarea. Urmatori mie faceti-va. Vedeti sa nu rasplatiti cu rau cuiva, pentru rau. Dojeniti pe cei fara de randuiala. Mangaiati pe cei deznadajduiti. Sprijiniti pe cei slabi. Fiti indelung rabdatori catre toti. Urmatori mie faceti-va. Totdeauna va bucurati, neincetat va rugati. Sa lepadam paganatatea si poftele cele lumesti. Urmatori mie faceti-va, fratilor. Iubirea de straini sa nu o uitati. Cu iubire de frati unii pe altii iubiti-va, cu nadejdea bucurandu-va, intru necazuri rabdand, intru rugaciune zabovind". Urmatori mie faceti-va, adica urmatori fericitului Pavel. Ca impreuna cu Hristos sa imparatiti in vecii nemarginiti.

    Unde sunt cei ce zic, toate cate le zice Pavel, le facem. Si cine este mai fericit decat tine, daca vei grai adevarul? Insa, vezi, sa nu te afli manios, zicand si nu facand. Ca, iata, iarasi te indeamna pe tine Pavel: "Urmatori mie faceti-va". Intru tot lucrul alcatuiti-va pe voi ca niste slujitori ai lui Dumnezeu; intru rabdare multa, intru necazuri, intru nevoi, intru stramtorari, in batai, in temnite, in osteneala, in privegheri, in posturi, in bunatate, intru Duhul Sfant, in dragoste nefatarnica, in cuvantul adevarului, in puterea lui Dumnezeu. Urmatori mie faceti-va, fratilor. Cine este atat de viteaz, ca lui Pavel sa-i urmeze si sa se faca vas de alegere? Deci, de voiesti, crestine, sa urmezi lui Petru si lui Pavel si lui Ioan, pazeste cuvintele lor. Pazeste invatatura lor, urmeaza nevointa lor. Sa nu iubesti lumea, nici cele din lume. Sa nu ramai numai la veacul acesta. Sa nu dormi mult. Nici numai in cele de desfatare sa te indeletnicesti. Urmeaza lui Pavel. Ca iarasi voi zice: Invata-te crestine, cum se veselea Pavel, cum se desfata, cum serba si praznuia el in lumea aceasta. Si urmeaza-l, nu numai cu cuvantul, ci si cu fapta.

    Spune, Sfinte Pavele, povesteste-ne noua cum te-ai desfatat si cum te-ai veselit in lumea aceasta. Raspunde Pavel: "Desfatarea mea aceasta este: Trei ani, noaptea si ziua, nu am incetat cu lacrimi, sfatuind pe fiecare. Acesta este praznicul meu. Intru osteneli, mai mult, in batai, in temnita, pe moarte de multe ori, de la iudei, de cinci ori cate patruzeci de lovituri, fara una am luat, de trei ori cu toiege am fost batut, o data cu pietre am fost improscat, de trei ori corabia cu mine s-a spart, o noapte si o zi intru adanc am petrecut, in calatorii de multe ori, in primejdie de rauri, si de la neamuri si de la talhari, cu primejdie in pustie si in mare, in osteneala si in truda, in privegheri, de multe ori, in frig si in golatate". Acestea sunt desfatarile lui Pavel. Urmatori mie faceti-va, fratilor, precum si eu lui Hristos. Argintul sau aurul sau imbracamintea nimanui nu am poftit. Toate am aratat voua. Urmatori mie faceti-va. Ca eu, nu numai a fi legat, ci si a muri, pentru numele Domnului Iisus, sunt gata. Catre tinta gonesc, la darul chemarii celei de sus a lui Dumnezeu. Asa alerg, nu ca si cum as bate vazduhul, ci imi trudesc trupul meu si il robesc. Ca tot cela ce se nevoieste, de toate se infraneaza. Asa alergati fratilor, ca sa ajungeti. Urmati Sfintilor si asa alergati, ca impreuna cu dansii sa va incununati si impreuna sa imparatiti.

    Deci, inceteaza crestine, cu lucrurile cele paganesti si elinesti, ca nu prin calcarea Legii sa necinstesti pe Dumnezeu, ca sa nu-ti ingramadesti asupra-ti urgie, in ziua urgiei si a dreptei judecati a lui Dumnezeu, cand va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor, dupa bunavestirea mea. Cand, si ingerii, cu cutremur, vor sta inainte. Unde nu numai pentru fapte, ci si pentru gand si cuvant desert vom fi osanditi. Sa gandim fratilor, ca omul este ca iarba, zilele lui, ca floarea campului, asa va inflori. O clipa de vreme si toate vor inceta. Pentru ce, in desert, te tulburi, o, omule? O noapte si se va vesteji carnea ta si picioarele tale vor inceta sa mearga, ochii tai se vor topi si limba ta se va linisti si glasul tau va lipsi si suspinul tau se va inmulti si lacrimile tale vor curge si nimeni nu va putea sa-ti ajute. Si toti lasandu-te, se va duce fiecare intru ale sale, si nimeni nu va putea sa-ti ajute. Si toti lasandu-te, se va duce fiecare intru ale sale, si nimeni nu va sta langa tine. Iar ingerul cel nemilostiv, departe stand, va astepta porunca Stapanului, ca, rapind ticalosul tau suflet, sa-l duca in locul cel gatit lui, ca sa secere ceea ce a semanat, unde lucreaza si prisoseste plangerea si tanguirea si suspinul, necazul si stramtorarea, scrasnirea dintilor si durerea.

    Acolo se vor topi ochii betivilor. Acolo vor plange si cu dintii vor scrasni desfranatii si preadesfranatii, furii, vrajitorii, otravitorii, fermecatorii, descantatorii, toti cei care pe calea cea larga au umblat. Si, vai lor, ca acolo nu-i loc de desfatare pentru ei, dupa cum zice Domnul: "Vai, celor ce radeti acum, ca veti plange". Aratat este ca acolo nu este cu putinta, fratilor, ca uneori crestin sa fii, iar alteori pagan sa te faca cineva. Ca, venind, Domnul a surpat toate cele ale diavolului si, din mainile lui, izbavindu-ne pe noi, zice: Eu sunt pastorul cel bun, veniti dupa Mine toti. Eu sunt viata, Eu sunt lumina lumii, veniti toti catre Mine. Lepadati-va de satana, aruncati de la voi invataturile lui, dezbracati-va de omul ce vechi si de toate faptele lui si intru cel nou imbracati-va. Cele vechi au trecut, iata, toate s-au facut noi. Veniti catre Mine toti. Legea prin Moise s-a dat, Darul si Adevarul prin Mine, Iisus Hristos s-a facut. Cati dupa Legea veche va indreptati, ati cazut din dar. Veniti catre Mine toti, ca pe cel ce vine la Mine, nu il voi scoate afara.

    O, nemasurata bunatate a lui Dumnezeu, care pe toti ii cheama, caci El voieste ca toti sa se mantuiasca. Slava iubirii lui de oameni! Sa nu ne mai indreptam numai dupa Lege. Ca Hristos ne-a rascumparat pe noi din blestemul Legii. Lui se cuvine slava in veci. Amin.

    Intrebare: Care pacat este mai greu, afara de pacatul ereziei?

    Raspuns: Precum, dintre toate faptele bune, mai inalta este iubirea, asa si, decat toate pacatele, mai greu este a ura pe fratele tau. Ca cela ce uraste pe fratele sau este ucigas de oameni, dupa cum a zis Apostolul. Cel ce uraste pe fratele sau, pe Iisus, Insusi Dumnezeu, Il uraste. Cela ce uraste pe fratele sau, intru intuneric este si intru intuneric umbla si nu stie unde merge, ca intunericul i-a orbit ochii lui. Vezi de cate rele este pricinuitoare ura? Iar iubirea acopera multime de pacate. Invidia cu anevoie de vindecat este. Pacat de moarte savarseste tot cel fara de cainta. Insa stricatorii de parte barbateasca, vrajitorii, otravitorii, remecatorii, cei ce opresc plata lucratorilor si cei ce urasc pe frati, in focul cel mai cumplit al ucigasului s-au osandit. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.



  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE