Luna februarie in 12 zile:
pomenirea celui intre Sfinti Parintelui nostru Meletie, arhiepiscopul Antiohiei
celei Mari (+381).
Acesta
a fost de neam din Armenia si se tragea din parinti crestini, fiind desavarsit
in bunatate si foarte iubitor de invatatura. Pentru credinta lui curata
si intelepciunea sa, pentru dragostea lui infocata ce avea catre Dumnezeu
si catre aproapele, pentru blandetea si evlavia sa, silit a fost sa fie
hirotonit episcop in Sevastia Armeniei. Nu dupa multa vreme, insa, a fost
mutat ca episcop in Veria, din Siria.
A vietuit din vremea lui Constantiu
(350-361) imparatul, fiul marelui Constantin, pana la vremea lui Teodosie
cel Mare (379-395), in timpul luptelor celor mari ale Bisericii, impotriva
uneltirilor ariene, in tot rasaritul crestin. Dar cu deosebire, Biserica
din Antiohia era intr-o stare de plans. De la surghiunul Sfantului Eustatie
(331), Antiohia nu avusese parte decat de episcopi arieni. Si acum, prin
mutarea lui Eudoxie, tot arian si el, de la Antiohia la Constantinopol,
arhiepiscopia Antiohiei ramasese fara pastor.
Pentru faima ce-si facuse, toti s-au
invoit si au ales pe Sfantul Meletie. Si a fost inscaunat cu mare cinste,
bucurandu-se de multa dragoste in poporul dreptcredincios. Lupta lui pentru
intarirea credintei ortodoxe, impotriva arienilor, a aprins insa mania
acestora impotriva Sfantului si, uneltind pe langa imparatul Constantiu,
au izbutit, la numai o luna de la inscaunare, sa surghiuneasca pe episcop
in Armenia, alegand, pe un arian, arhiepiscop, in locul lui.
Venind la imparatie Iulian Apostatul
si episcopii ortodocsi intorcandu-se la locurile lor, a venit si Meletic
la scaunul sau din Antiohia. El a gasit turma sa dezbinata, multi ortodocsi
nevoind sa-l mai recunoasca pe pastor. Pe deasupra, tot acum, imparatul
Iulian a inceput lupta contra crestinilor, pentru reinvierea paganismului.
Si Meletie a fost surghiunit a doua oara.
Venind la imparatie dreptcredinciosul
imparat Iovian (363-364), Sfantul Meletie s-a intors si a adunat un sinod
cu episcopii sai, hotarand drumul pe care sa-l urmeze Biserica. Murind,
dupa numai opt luni de domnie, Iovian, i-a urmat Valens, imparat
arian, care, cautand sa-l atraga pe Sfantul Meletie de partea sa si neizbutind,
l-a surghiunit a treia oara. Dar cand a fost sa-l scoata din cetate, Sfantul,
in marea sa bunatate, a trebuit sa apere pe cei care-l surghiuneau, de
mania poporului infuriat, care-si iubea peste masura pastorul.
Nu s-a intors decat in anul 378, sub
domnia imparatului ortodox Gratian (375-383), cand, Sfantul s-a straduit
sa intareasca dreapta oranduire ortodoxa, osandind, intr-un sinod din anul
379, toate invataturile gresite ale vremii sale. In zilele dreptcredinciosului
imparat Teodosie cel Mare, Sfantul Meletie a luat parte, incununandu-si
viata, si la cel de al doilea Sinod ecumenic, tinut in anul 381, la Constantinopol,
conducand cu multa intelepciune lucrarile acestui Sinod.
Spre jalea tuturor care-l cunoscusera
si pretuiau inalta lui intelepciune, el s-a mutat la Domnul, la adanci
batraneti, in Constantinopol, chiar in timpul lucrarilor Sinodului, si
a fost numarat cu Sfintii, pentru intreitele lui surghiuniri si pentru
luptele si suferintele lui in slujba dreptei credinte. Pe acest fericit,
dumnezeiescul Gura de Aur si Grigorie al Nyssei, l-au cinstit cu
cuvinte de lauda. Murind in pamant strain, la Constantinopol, sfintele
lui moaste au fost aduse la Antiohia si asezate in Biserica Sfantului Vavila.
Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui
nostru Efrem Sirul, cu intrebari si raspunsuri.
Intrebare: Cum este hulit Dumnezeu;
si ce cere Cela ce are toata cinstea si stapanirea si este datator a toata
sfintenia?
Raspuns: Zice, Dumnezeu, prin
Proorocul: "Vai de cel prin care Numele Meu este hulit intre neamuri"!
Deci, ingrozirea aceasta se potriveste la cei ce necinstesc chipul lui
Dumnezeu. Dupa chipul Lui, Dumnezeu ne-a facut pe noi si dupa asemanare;
si dator este tot crestinul sa se pazeasca pe sine si sa se fereasca si
sa cinsteasca intru sine chipul lui Dumnezeu si sa-l sfinteasca prin lucrurile
cele bune, ca sa poata zice: "Sfinteasca-se intru mine numele Tau, Doamne".
Sa straluceasca lumina voastra inaintea oamenilor, ca sa vada lucrurile
voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru, Cel din ceruri. Vedeti
cum este slavit Dumnezeu, prin lucrurile cele bune? Si, precum prin lucrurile
cele bune este slavit, asa prin faptele cele rele este hulit si este necinstit.
Ca cei necredinciosi si neamurile, vazand pe crestini, ca si ei petrec
ca paganii si ca cei necredinciosi, in chefuri si in betii, nu zic numai
ca cei credinciosi, crestinii, calca Legea si poruncile lui Hristos, ci
inca si hulesc, spunand ca, precum le-a dat si poruncit lor Hristos, asa
si pazesc, ca si cand ei nu pot sa calce cuvantul si porunca Dascalului
lor, ca si cand asa socotesc ca este invatatura si taina lui Hristos. Si
asa este hulit numele lui Dumnezeu prin noi. Si de aceea se implineste
si la noi cuvantul cel scris: "Vai, de acela prin care este hulit numele
Meu intre neamuri"! Insa noi, fratii mei, lasand acestea celor ce le iubesc,
prin lucrurile cele bune sa sfintim Numele lui Dumnezeu, Caruia se cuvine
toata slava in vecii vecilor.
Intrebare: Ce inseamna ceea
ce zice Apostolul: "Prin calcarea Legii, necinstesc oamenii pe Dumnezeu?"
Raspuns: Precum, daca cel ce
primeste scrisorile imparatului le citeste si le va primi cu toata osardia
si frica si sarguinta si le va cinsti si le va saruta si degraba va face
cele poruncite, acestea, la imparatul, cu cinste se socotesc, iar, daca
va lepada si va defaima scrisorile si pe aducatorul de scrisori il va ocara
si il va necinsti, la imparatul se urca ocara, asa si cei ce calca si defaima
scrisorile marelui Imparat, adica preacurata Evanghelia Lui, prin calcarea
ei, pe Hristos, Cel ce a poruncit-o, Il necinstesc. Asa si la iudei se
cuvine a socoti. Ca, dupa ce au primit ei Scripturile cele cu degetul lui
Dumnezeu scrise, pe aducatorii de scrisori, i-au ocarat si i-au batut si
cu pietre i-au improscat si i-au omorat si, asa, au calcat Legea lui Dumnezeu,
ceea ce zice: "Pe cel drept si pe cel nevinovat nu il vei ucide". Iar,
pe Incepatorul vietii, cel sfant si drept, L-au ocarat si L-au palmuit
si au scuipat pe fata Lui cea sfanta si preacurata si infricosata,
de care se cutremura cerul si pamantul si marea si toate cele ce sunt intr-insele.
Pentru aceea si zicea, catre dansii, Mantuitorul: "Eu cinstesc pe Tatal
si voi nu Ma cinstiti pe Mine" (Ioan 8, 49), iar, mai pe urma, L-au si
ucis. Ati auzit, deci, fiilor, cum prin calcarea Legii, este necinstit
Dumnezeu? Asadar si cei ce se numesc crestini si fara de pazire vietuiesc,
prin calcarea Evangheliei, il necinstesc pe Dumnezeu, cele potrivnice Tainei
Stapanului lucrand si poruncile Mantuitorului nostru Iisus Hristos, barfeli
socotindu-le, si de la adevar intorcandu-si auzul si catre basme abatandu-se
si luand aminte. Dupa cum si Apostolul mai inainte a propovaduit: "Ca va
veni o vreme, cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa" (II Timotei
4,3). Si, iata, cuvantul s-a implinit.
Ca cine primeste acum dumnezeiestile
Scripturi? Cine ia aminte la poruncile lui Hristos? Cine este intelept
si va pazi acestea? Cine va dovedi ca nu suntem calcatori de Lege? Multi
sunt intelepti, dupa trup. Multi, de bun neam. Multi, stiutori si carturari,
legiuitori si imparati, dregatori si bogati, saraci si robi, slobozi si
dascali, monahi, feciorelnici si casatoriti. Cine, dintre acestia toti
poate sa dovedeasca sau sa arate ca se cade crestinului a trai dupa poftele
firii pamantesti? Ca faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea:
desfranarea, destrabalarea, vrajitoria, cearta, invidia, dezbinarile, betiile,
uciderile, sau cele asemenea. Cine va dovedi ca acestea sunt ale crestinilor?
Care Evanghelie? Care carte a Apostolilor? Care Prooroc? Ca, iata, de la
marginile lumii, pana la marginile ei, dumnezeiasca Scriptura se citeste
in biserici si nicaieri nu sta scris ca se cade crestinilor sa faca acestea.
Ci, cel ce s-a ratacit in calea sa si s-a abatut, este calcator de Lege,
iar prin calcarea Legii, Il necinsteste pe Dumnezeu.
Iata, ati auzit cum se necinsteste
Dumnezeu. Deci, inceteaza crestine, a calca Legea si a necinsti pe Dumnezeu.
Inceteaza sa traiesti dupa obiceiurile paganilor, pentru ca, dupa ce te
vei duce dincolo, sa nu afli stramtorare si necinste. Voiesti sa auzi cum
a poruncit Stapanul sa umble si sa salte crestinul? Asculta: "Fericiti
cei ce plang, fericiti cei ce flamanzesc si insetoseaza". Acesta este intaiul
praznic al crestinilor. Si iarasi: "Nevoiti-va a intra pe calea ce stramta".
Si iarasi: "Amin zic voua, ca veti plange si va veti tangui, iara lumea
se va bucura, iar voi va veti intrista". Si iarasi zice: "Sa nu va inaltati,
ca acestea toate neamurile paganilor le fac, deci sa nu va asemanati lor".
Voiesti sa auzi si faptele si saltarile Proorocului David? Iata ce zice:
"Plangand si inchinandu-ma, umblam si am acoperit cu post sufletul meu
si cu sac m-am imbracat si s-au facut mie lacrimile mele, paine, ziua si
noaptea. Si cenusa ca paine am mancat. Si bautura mea cu plangere am amestecat".
Si iarasi zice: "Spala-voi in toate noptile patul meu si asternutul meu
cu lacrimile mele il voi uda". Si iarasi: "Ochii mei totdeauna catre Domnul".
Si iarasi: "De la toata calea cea rea am oprit picioarele mele". Ai auzit
cum a dantuit David? Asadar si tu, crestine, dantuieste. Voiesti sa auzi
si praznicele si odihna si desfatarea fericitului Pavel? Veniti sa auzim,
fratilor, cum ne indeamna pe noi si ne roaga, zicand: "Urmatori mie faceti-va,
fratilor", caci pe multi aud zicand: Eu pe Apostol il ascult si, cum a
invatat el, asa fac. Vezi ce zici, sa nu minti. Ca, de vei grai adevarul,
fericit vei fi si in veacul de acum si in cel ce va sa fie. Insa, eu ma
tem, ca nu cumva sa te afli mincinos, ca s-a imputinat adevarul de la fiii
oamenilor si toti s-au abatut.
Urmeaza pe Pavel, crestine, cela ce
zici ca, toate cate spune Apostolul, le primesti si le faci. Ca cei care
sunt urmatori lui Pavel, se vor pleca lui, precum zice cuvantatorul de
Dumnezeu, Ioan: "Noi de la Dumnezeu suntem. Cela ce cunoaste pe Dumnezeu
ne asculta pe noi. Care nu este de la Dumnezeu, nu ne asculta pe noi".
Veniti dar, urmatorii lui Pavel si urmatorii lui Hristos, sa auzim ce striga
Pavel ca, iata ne indeamna, zicand: "Urmatori Mie faceti-va, fratilor,
precum si eu lui Hristos". Spune, fericite Pavele, in ce chip poate cineva
sa se faca urmator tie? Pune, aici, de fata, invatatura ta. Caci toti cunoastem
ca tu fericit esti si imparatzesti cu Hristos, in vecii cei nesfarsiti.
Spune-ne noua, cum te-ai nevoit si te-ai invrednicit slavei aceleia? Spune-ne
noua, ca si noi sa urmam tie, ca sa ne invrednicim impreuna cu tine, vesnicelor
bunatati. De ai dantuit, sa dantuim si noi, de ai plans, sa plangem si
noi, de ai postit, sa postim si noi. Pe toate ale credintei, cate ai lucrat,
spune-ne, si le vom face. Spune-ne noua, Pavele, cum se cade sa petreaca
crestinii. Raspunde Pavel si zice: "Marturisesc intru Domnul sa nu mai
umblati voi, precum celelalte neamuri umbla, in desertaciunea mintilor,
intunecati cu mintea fiind, instrainati de slava lui Dumnezeu. Lepadand
minciuna, graiti adevarul. Soarele sa nu apuna in mania voastra, nici sa
nu dati loc diavolului. Cela ce fura, sa nu mai fure. Tot cuvantul putred
sa nu iasa din gura voastra".
Auziti pe Pavel strigand: "Tot cuvantul
putred sa nu iasa din gura voastra, ci numai cuvantul cel bun, spre zidire".
Toata amaraciunea si mania si iutimea si strigarea si defaimarea sa se
ridice de la voi, impreuna cu toata rautatea. Spune, Pavele si cele mai
mari. Faceti-va, zice Pavel, ca niste fii iubiti ai lui Dumnezeu. Auziti
si cutremurati-va, cei ce voiti a fi crestini si departati-va de la cele
paganesti. Faceti-va urmatori ai lui Dumnezeu. Iarasi, Pavel spune cu tarie:
"Iar desfranarea si toata necuratia sau lacomia nici sa se numeasca intre
voi. Nu va imbatati de vin, intru care este desfranarea. Urmatori mie faceti-va.
Vedeti sa nu rasplatiti cu rau cuiva, pentru rau. Dojeniti pe cei fara
de randuiala. Mangaiati pe cei deznadajduiti. Sprijiniti pe cei slabi.
Fiti indelung rabdatori catre toti. Urmatori mie faceti-va. Totdeauna va
bucurati, neincetat va rugati. Sa lepadam paganatatea si poftele cele lumesti.
Urmatori mie faceti-va, fratilor. Iubirea de straini sa nu o uitati. Cu
iubire de frati unii pe altii iubiti-va, cu nadejdea bucurandu-va, intru
necazuri rabdand, intru rugaciune zabovind". Urmatori mie faceti-va, adica
urmatori fericitului Pavel. Ca impreuna cu Hristos sa imparatiti in vecii
nemarginiti.
Unde sunt cei ce zic, toate cate le
zice Pavel, le facem. Si cine este mai fericit decat tine, daca vei grai
adevarul? Insa, vezi, sa nu te afli manios, zicand si nu facand. Ca, iata,
iarasi te indeamna pe tine Pavel: "Urmatori mie faceti-va". Intru tot lucrul
alcatuiti-va pe voi ca niste slujitori ai lui Dumnezeu; intru rabdare multa,
intru necazuri, intru nevoi, intru stramtorari, in batai, in temnite, in
osteneala, in privegheri, in posturi, in bunatate, intru Duhul Sfant, in
dragoste nefatarnica, in cuvantul adevarului, in puterea lui Dumnezeu.
Urmatori mie faceti-va, fratilor. Cine este atat de viteaz, ca lui Pavel
sa-i urmeze si sa se faca vas de alegere? Deci, de voiesti, crestine, sa
urmezi lui Petru si lui Pavel si lui Ioan, pazeste cuvintele lor. Pazeste
invatatura lor, urmeaza nevointa lor. Sa nu iubesti lumea, nici cele din
lume. Sa nu ramai numai la veacul acesta. Sa nu dormi mult. Nici numai
in cele de desfatare sa te indeletnicesti. Urmeaza lui Pavel. Ca iarasi
voi zice: Invata-te crestine, cum se veselea Pavel, cum se desfata, cum
serba si praznuia el in lumea aceasta. Si urmeaza-l, nu numai cu cuvantul,
ci si cu fapta.
Spune, Sfinte Pavele, povesteste-ne
noua cum te-ai desfatat si cum te-ai veselit in lumea aceasta. Raspunde
Pavel: "Desfatarea mea aceasta este: Trei ani, noaptea si ziua, nu am incetat
cu lacrimi, sfatuind pe fiecare. Acesta este praznicul meu. Intru osteneli,
mai mult, in batai, in temnita, pe moarte de multe ori, de la iudei, de
cinci ori cate patruzeci de lovituri, fara una am luat, de trei ori cu
toiege am fost batut, o data cu pietre am fost improscat, de trei ori corabia
cu mine s-a spart, o noapte si o zi intru adanc am petrecut, in calatorii
de multe ori, in primejdie de rauri, si de la neamuri si de la talhari,
cu primejdie in pustie si in mare, in osteneala si in truda, in privegheri,
de multe ori, in frig si in golatate". Acestea sunt desfatarile lui Pavel.
Urmatori mie faceti-va, fratilor, precum si eu lui Hristos. Argintul sau
aurul sau imbracamintea nimanui nu am poftit. Toate am aratat voua. Urmatori
mie faceti-va. Ca eu, nu numai a fi legat, ci si a muri, pentru numele
Domnului Iisus, sunt gata. Catre tinta gonesc, la darul chemarii celei
de sus a lui Dumnezeu. Asa alerg, nu ca si cum as bate vazduhul, ci imi
trudesc trupul meu si il robesc. Ca tot cela ce se nevoieste, de toate
se infraneaza. Asa alergati fratilor, ca sa ajungeti. Urmati Sfintilor
si asa alergati, ca impreuna cu dansii sa va incununati si impreuna sa
imparatiti.
Deci, inceteaza crestine, cu lucrurile
cele paganesti si elinesti, ca nu prin calcarea Legii sa necinstesti pe
Dumnezeu, ca sa nu-ti ingramadesti asupra-ti urgie, in ziua urgiei si a
dreptei judecati a lui Dumnezeu, cand va judeca Dumnezeu cele ascunse ale
oamenilor, dupa bunavestirea mea. Cand, si ingerii, cu cutremur, vor sta
inainte. Unde nu numai pentru fapte, ci si pentru gand si cuvant desert
vom fi osanditi. Sa gandim fratilor, ca omul este ca iarba, zilele lui,
ca floarea campului, asa va inflori. O clipa de vreme si toate vor inceta.
Pentru ce, in desert, te tulburi, o, omule? O noapte si se va vesteji carnea
ta si picioarele tale vor inceta sa mearga, ochii tai se vor topi si limba
ta se va linisti si glasul tau va lipsi si suspinul tau se va inmulti si
lacrimile tale vor curge si nimeni nu va putea sa-ti ajute. Si toti lasandu-te,
se va duce fiecare intru ale sale, si nimeni nu va putea sa-ti ajute. Si
toti lasandu-te, se va duce fiecare intru ale sale, si nimeni nu va sta
langa tine. Iar ingerul cel nemilostiv, departe stand, va astepta porunca
Stapanului, ca, rapind ticalosul tau suflet, sa-l duca in locul cel gatit
lui, ca sa secere ceea ce a semanat, unde lucreaza si prisoseste plangerea
si tanguirea si suspinul, necazul si stramtorarea, scrasnirea dintilor
si durerea.
Acolo se vor topi ochii betivilor.
Acolo vor plange si cu dintii vor scrasni desfranatii si preadesfranatii,
furii, vrajitorii, otravitorii, fermecatorii, descantatorii, toti cei care
pe calea cea larga au umblat. Si, vai lor, ca acolo nu-i loc de desfatare
pentru ei, dupa cum zice Domnul: "Vai, celor ce radeti acum, ca veti plange".
Aratat este ca acolo nu este cu putinta, fratilor, ca uneori crestin sa
fii, iar alteori pagan sa te faca cineva. Ca, venind, Domnul a surpat toate
cele ale diavolului si, din mainile lui, izbavindu-ne pe noi, zice: Eu
sunt pastorul cel bun, veniti dupa Mine toti. Eu sunt viata, Eu sunt lumina
lumii, veniti toti catre Mine. Lepadati-va de satana, aruncati de la voi
invataturile lui, dezbracati-va de omul ce vechi si de toate faptele lui
si intru cel nou imbracati-va. Cele vechi au trecut, iata, toate s-au facut
noi. Veniti catre Mine toti. Legea prin Moise s-a dat, Darul si Adevarul
prin Mine, Iisus Hristos s-a facut. Cati dupa Legea veche va indreptati,
ati cazut din dar. Veniti catre Mine toti, ca pe cel ce vine la Mine, nu
il voi scoate afara.
O, nemasurata bunatate a lui Dumnezeu,
care pe toti ii cheama, caci El voieste ca toti sa se mantuiasca. Slava
iubirii lui de oameni! Sa nu ne mai indreptam numai dupa Lege. Ca Hristos
ne-a rascumparat pe noi din blestemul Legii. Lui se cuvine slava in veci.
Amin.
Intrebare: Care pacat este mai
greu, afara de pacatul ereziei?
Raspuns: Precum, dintre toate
faptele bune, mai inalta este iubirea, asa si, decat toate pacatele, mai
greu este a ura pe fratele tau. Ca cela ce uraste pe fratele sau este ucigas
de oameni, dupa cum a zis Apostolul. Cel ce uraste pe fratele sau, pe Iisus,
Insusi Dumnezeu, Il uraste. Cela ce uraste pe fratele sau, intru intuneric
este si intru intuneric umbla si nu stie unde merge, ca intunericul i-a
orbit ochii lui. Vezi de cate rele este pricinuitoare ura? Iar iubirea
acopera multime de pacate. Invidia cu anevoie de vindecat este. Pacat de
moarte savarseste tot cel fara de cainta. Insa stricatorii de parte barbateasca,
vrajitorii, otravitorii, remecatorii, cei ce opresc plata lucratorilor
si cei ce urasc pe frati, in focul cel mai cumplit al ucigasului s-au osandit.
Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
