Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)

Luna februarie in 20 zile: Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Leon, episcopul Cataniei, facatorul de minuni

    Acest Sfant se tragea, cu neamul, din Ravena (Italia), din parinti cu bunastare si credinciosi, si a trait pe vremea imparatiei lui Constantin, nepotul lui Iraclie (641-668). Si era pretuit de toti, pentru curatia vietii sale, pentru nevointa si grija de suflete ce avea, pentru duhovniceasca lui intelepciune si pentru multe faceri de bine, pe care, fara preget, le impartea in jurul sau. Drept aceea, trecand dupa lege prin toate sfintitele trepte, cu dumnezeiasca alegere, a fost hirotonit episcop al cetatii Catania, care este in insula Sicilia, unde se afla si vulcanul Etna, din care, pana astazi, se pogoara si curge foc.

    Deci, Sfantul Leon, stralucea inaintea tuturor, luminand sufletele date in grija sa, ajutand pe orfani si pe vaduve si ingrijind de toti cei saraci si nevoiasi, incat si de darul facerii de minuni s-a invrednicit. Ca numai cu rugaciunea a surpat la pamant un idol. Asemenea, a ridicat o mare si frumoasa biserica in cinstea bunei, biruitoarei Mucenita Lucia, aparatoarea Siciliei. Apoi, luand indrazneala ca un leu - dupa numele sau - a intrat in foc cu vrajitorul Eliodor, care strica sufletele oamenilor, cu vrajile lui, legandu-l numai cu epitrahilul sau, iar focul, arzand de tot pe vrajitor, pe Sfantul Leon, dimpotriva, l-a pazit neatins ...

    Si ajungand vestea despre el pana la Constantinopol, imparatul i-a trimis o scrisoare, rugandu-l sa se osteneasca a veni pana la dansul. Si, ducandu-se, l-a primit imparatul cu multa cinste, cuprinzandu-i picioarele si cerand binecuvantare si rugaciune de la Sfantul. Si s-a intors de acolo, incarcat de multe daruri de la imparat. Si, venind la scaunul sau, Sfantul a impartit saracilor toate cele primite, nepastrand nimic pentru el.

    Si a pastorit multi ani, cu parinteasca dragoste, mitropolia Cataniei, pe multi aducandu-i de pe caile pierzaniei, pe multi ajutandu-i, fara sa-i intrebe, de ce neam sunt ori de cred in Hristos, facandu-se, tuturor, toate, dupa cuvantul Apostolului.

    Si, ajungand la adanci batranete, s-a mutat la Domnul, iar moastele lui au fost asezate in biserica Sfintei Lucia, de dansul zidita, unde el face minuni si dupa moarte
 


Intru aceasta zi, cuvant din Limonar, despre razboiul dracilor, impotriva calugarilor.

    Ava Marcel, monahul, spunea fratilor, ca si cand era vorba de un alt staret ce locuia in Schit - dar el insusi era acela -, ca s-a sculat intr-o noapte, ca sa-si faca slujba, si a auzit un glas de trambita, ca la un razboi. Deci, s-a tulburat staretul si se gandea in sine, de unde este aici glasul trambitelor de razboi ? Iar cand se gandea ei asa, indata a venit aproape diavolul, zicandu-i: "Asa, cu adevarat, razboi este, iar de nu voiesti sa ai razboi asupra-ti, mergi de dormi si nu vei fi in razboi. Ca noi nu ne luptam cu cei lenesi, ci, cu pustnicii si cu cei ce privegheaza intru rugaciuni ne luptam si asupra acelora tabarim si ne razboim".
 


 


Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Antioh, despre curatirea pacatelor.

    Se cade curatitorului, adica preotului, mai intai, pentru sine a ruga pe Dumnezeu si, dupa aceea, pentru oameni, dupa porunca Domnului, Care zice: "Sa curatesti, mai intai, partea cea dinlauntru a paharului si a blidului, si, mai pe urma, cea dinafara." Cum va putea cineva sa faca rugaciune pentru popor, de nu va face, mai intai, pentru sine ? Ca a zis Moise lui Aaron, fratele sau: "Sa aduci Jertfa si sa te rogi pentru tine, mai intai, si pentru casa ta, apoi sa aduci daruri pentru oamenii tai si sa te rogi pentru dansii." Asemenea si preotul, dupa ce se va curati, singur pe sine, atunci, si pentru popor, primita ii va fi rugaciunea lui. Inca si Ezechil, pentru preoti, zice: "Vin sa nu bea preotii, mai inainte de a intra in altar, inca si dupa iesire." Si Apostolul zice: "Arhiereul, mai intai, pentru ale sale pacate aduce jertfa, iar, mai pe urma, pentru ale poporului, pentru ca legea pune arhierei din oameni cu neputinte". Si iarasi: "Orice arhiereu se randuieste dintre oameni, la slujba cea catre Dumnezeu, ca sa aduca daruri si jertfe pentru pacate si care poate sa patimeasca impreuna cu cei ce nu stiu si cu cei ce se ratacesc, de vreme ce el insusi este cuprins de neputinte. Si, pentru aceasta, dator este, precum pentru popor, asa si pentru sine, sa aduca jertfa pentru pacate".

Caci, se cade, celui ce cheama pe Dumnezeu spre aducerea darurilor pentru popor, mai intai, sa-si curete sufletul si trupul sau, de toata prihana, si, asa, va putea sa aduca rugaciune catre Dumnezeu si pentru altii si sa se asemene marelui arhiereu Zaharia, tatal Mergatorului-inainte. Caci era drept, umbland in toate poruncile Domnului, fara prihana. Deci, atunci cand slujea el, a intrat sa cadeasca in templu, iar multimea poporului astepta rugaciunea lui si de la Dumnezeu mila, i s-a aratat lui ingerul Domnului, stand de-a dreapta altarului cadirii, si i-a zis: "Nu te teme, Zaharia, ca s-a auzit rugaciunea ta si femeia ta, Elisabeta, va naste tie fiu si vei chema numele lui Ioan, si acesta va fi mare inaintea lui Dumnezeu". Caruia este slava, in veci !
 


Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Efrem, despre smerita cugetare.

    Semnele si cunoasterea celui ce are smerenia cea adevarata sunt acestea: a se socoti pe sine ca este mai pacatos decat toti pacatosii si ca nici un bine nu a facut inaintea lui Dumnezeu. A se prihani pe sine in toata vremea si in tot locul si in toata lucrarea. A nu napastui pe nimeni, nici a socoti ca este cineva pe pamant mai pangarit decat dansul, sau mai pacatos, sau mai lenes. Pe toti de-a puruurea a-i lauda si a-i slavi. A nu judeca sau a defaima sau a grai de rau pe cineva, vreodata. A tacea de-apururea si a nu grai ceva, fara de porunca sau fara de mare trebuinta. Iar, cand va fi intrebat si va raspunde, aceasta sa o faca cu mare alinare si cu liniste si rar, ca si cum silit ar fi, sfiindu-se, sa graisca. A nu-si face inchipuire de sine in vreo privinta, a nu se supara cu nimeni, ori pentru credinta, ori pentru altceva; ci, daca zice de bine, sa zici si tu asa, iar de zice de rau, sa zici: "Tu stii". A avea supunere si a uri voia sa, ca pe o pierzatoare de suflet. A nu cauta la nimeni de sus. A avea inaintea ochilor sai moartea. A nu cuvanta in desert sau a grai desertaciuni sau a minti vreodata. A nu grai impotriva celui mai mare. A suferi ocarile, defaimarile, pagubele, cu bucurie. A un odihna si a iubi osteneala. A nu itarata pe cineva sau a rani stiinta cuiva.

    Acestea sunt semnele si cunoasterile smereniei celei adevarate. Si fericit este cela ce le are pe ele, ca acela s-a facut casa si biserica a lui Dumnezeu si Dumnezeu S-a salasluit intru dansul si Imparatiei Cerurilor mostenitor s-a facut. Amin.
 



  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE