Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai marita fara de asemanare decât serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)

Luna februarie în 25 de zile: pomenirea celui intru Sfinti, Parintele nostru Tarasie, arhiepiscopul Constantinopolului (+806).

        Sfantul Tarasie s-a nascut in Constantinopol, din parintii Gheorghie si Eucratia. Tatal lui era inalt dregator al imparatiei.
        Urmandu-i pilda, tanarul Tarasie a intrat in randuiala vietii din lume si a ajuns la dregatoria de sfetnic imparatesc, desi ducea, in taina, o viata de adanca evlavie. Era, insa, o vreme cand Biserica lui Dumnezeu trecea printr-o mare tulburare: imparatii Constantinopolului luptau pe fata impotriva cinstirii Sfintelor icoane. In Constantinopol se tinuse un sinod (752), in frunte cu patriarhul Paul, in care biruise erezia imparatilor, ca icoanele sunt idoli, neindraznind nimeni, de frica, sa marturiseasca invatatura Bisericii, mostenita de la Sfintii Apostoli. In urma acestui sinod, imparatii au inceput sa intemniteze si sa dea mortii pe cei ce nu socoteau icoanele idoli si nu ardeau Sfintele icoane. Crestinatatea ortodoxa din afara imparatiei a inceput sa rupa legaturile cu Biserica imparatilor din Constantinopol, cazuta in ratacire. Mustrati de constiinta, episcopii si patriarhul insusi, si-a parasit scaunele si slujbele lor.
        In acest timp de grea incercare si pentru Biserica si pentru imparatie, ochii tuturor, pentru slujirea de patriarh, s-au indreptat spre Sfantul Tarasie. Binecredincioasa imparateasa Irina insasi (797-802) s-a unit cu acest gand si i-a facut chemare. In cele din urma, Sfantul a primit, dar, cu un singur pret: imparatia Bizantului sa adune intr-un sinod a toata lumea, pe solii intregii crestinatati, asa incat, hotararea luata, sa refaca unitatea de credinta, atunci rupta, a crestinatatii de pretutindeni. Imparateasa a primit, Sfantul Tarasie a fost sfintit patriarh al Constantinopolului si, asa, s-a tinut Sinodul al saptelea a toata lumea, de la Niceea (787).
        Erezia imparatilor a fost oranduita si dreapta credinta statornicita: icoana nu este un idol, cinstirea icoanei nu merge la icoana insasi, ci la chipul din cer, infatisat pe icoana. Iar cinstirea noastra este o cinstire de adorare, daca merge la Dumnezeu, o cinstire de veneratie, daca merge la un sfant si o cinstire de supravenerare, daca merge la Maica Domnului. Pentru crestinatate, imparatia Sfintei Irina si pastoria Sfantului patriarh Tarasie au fost, astfel, ca o strafulgerare de dreapta credinta.
        Deci, traind cu dreapta evlavie si cu cinstire, atat de la popor cat si de la imparati, zidind o manastire, de cealalta parte a Bosforului, strangand apoi multime de monahi, pe saraci miluind si Biserica bine carmuind-o timp de douazeci si doi de ani si doua luni, Sfantul Tarasie cu pace s-a savarsit si a fost ingropat in manastirea - ce singur si-a facut-o -, la 25 februarie 806. Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi. Amin.
 



 
 

Întru această zi, cuvant al Sfantului Antioh, despre chemarea lui Dumnezeu.

        Fiindca Domnul Dumnezeu ne cheama pe noi prin Lege si prin Prooroci, prin Apostoli si Evanghelisti, iar, mai mult, ne si roaga, nu se cade noua, din lene, a nu lua in seama chemarea Lui, la mantuirea noastra, ca nu cumva, pentru intarziere, sa ni se incuie camara cea dorita si, apoi, mult batand, in zadar, sa fim fara de nici un folos. Ci, mai bine, sa ne sarguim, o, fratilor, ca sa ajungem la cetatea cea mare, la Ierusalimul cel de Sus, care este maica noastra, a tuturor celor ce vietuim. Este tara, intru care straluceste Lumina cea neinserata, Ochiul cel neadormit, Datatorul Bunatatilor celor vesnice. Deci, o, fratilor, de ne vom apropia, cu frica si cu dragoste, de Stapanul nostru cel bun, apoi vom vedea toata lumea ingerilor si a arhanghelilor. Si, oricat ar fi de multi indragitorii Ierusalimului celui de Sus, toti vor gusta din mangaierile lui. Ca din paraul cel cu apa vie se vor adapa. Sa nazuim spre Acela care a zis: "Apropiati-va de Mine si Ma voi apropia de voi." Sa ascultam pe Datatorul de Lege, Cel ce zice: "De veti asculta glasul Meu, Imi veti fi Mie popor ales, imparateasca preotie, neam sfant". Ca zice: "Fiti sfinti, ca Eu sfant sunt, Domnul Dumnezeul vostru, si popor ales v-am luat pe voi Mie". Iar la Intelepciune zice: "Apropiati-va de Mine, cei ce Ma doriti pe Mine, si din bunatatile Mele va veti satura, pentru ca mai dulce decat mierea sunt Eu. Ca, cel ce mananca, nu va mai flamanzi, si cel ce ma asculta pe Mine, nu se va rusina." Si iarasi: "Veniti de mancati painea Mea si beti vinul pe care l-am pregatit voua si lasati nebunia voastra. Cautati intelepciunea si veti trai". Iar David zice: "Apropiati-va de Dansul, si va veti lumina si fetele voastre nu se vor rusina". Iar Apostolul zice: "Daca ati inviat impreuna cu Hristos, apoi cele de sus le cautati, unde este Hristos de-a dreapta Tatalui, sezand". Si mai zice inca: "Drept aceea, iata, nu sunteti straini si pribegi, ci cetateni cu sfintii si cu cei apropiati ai lui Dumnezeu". Deci, sa ne apropiem de scaunul lui Dumnezeu, ca sa luam mila, si sa aflam dar la vremea cea prielnica. Iar, Iubitorul de oameni Dumnezeu ne cheama pe noi, zicand: "Veniti la Mine, toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastra si va invatati de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre. Ca jugul Meu este bun si sarcina Mea usoara este" (Matei 11,28-30).
        Deci, acestea le graieste, si ne cheama pe noi, Insusi Hristos, Dumnezeul nostru.


 
 

Întru această zi, cuvant al Sfantului Evagrie monahul, despre mantuirea sufletului.

        In inima celui bland se odihneste intelepciunea, iar sufletul cel ostenitor este scaunul nepatimirii. Lucratorii cei rai isi vor lua plata rea, iar, lucratorilor celor buni, li se va rasplati cu buna plata. Cel ce intinde latul altuia, in lat va cadea si el. Mai bun este un taran bland, decat un orasean iute si manios. Iutimea pierde cunostinta, iar indelunga rabdarea o aduna pe ea. Cum este un vant tare in largul marii, asa este mania in inima omului. Cel ce se roaga lui Dumnezeu, fuge de ispite, iar inima cea netrebnica tulbura cugetul. Sa nu te inveseleasca prea mult pe tine bautura, nici sa te saturi de bucate, ca sa nu se ingrase carnea trupului tau, ca, apoi, te vor impresura pe tine gandurile cele spurcate. Sa nu zici: "Astazi este praznic, sa bem; iar maine este Duminica mare, sa facem praznic." Ca praznicul calugaresc nu este asa, ca, adica, sa-ti saturi pantecele. Pastile Domnului sunt iesirea din rautati, iar Cincizecimea este invierea sufletului.
        Praznicul lui Dumnezeu este nepomenirea de rautati, ca pe pomenitorul de rau il va apuca plansul, iar Cincizecimea Domnului este invierea dragostei. Cel ce uraste pe fratele sau, in cumplita cadere cade. Praznicul lui Dumnezeu este intelegerea cea adevarata, iar cine cauta intelegere mincinoasa, va muri urat. Mai bine este a flamanzi cu inima curata, decat a praznui cu suflet necurat. Cel ce-si curata gandurile cele rele din inima sa, acela este cel ce si-a ucis pruncii sai cu piatra.
        Calugarul somnoros va cadea in rele, iar cel priveghetor, ca o pasare usoara este. Sa nu te dedai pe tine la priveghere desarta si seaca si sa nu lasi cuvintele cele duhovnicesti, pentru ca Domnul priveste in suflet si te va scoate pe tine din tot raul. Somnul cel mult inmulteste gandurile, iar privegherea cea buna le imputineaza pe ele. Somnul cel mult aduce griji si necazuri, iar cel ce privegheaza scapa de acestea. Adu-ti aminte totdeauna de iesirea ta din aceasta lume si sa nu uiti judecata cea vesnica si nu va fi pacatuire in sufletul tau.
        Prin pocainta sa-ti indreptezi sufletul tau, iar prin milostenie si blandete sa-l intaresti pe el, chiar de va navali asupra ta duhul cel grabnic. Dar, atunci, sa nu-ti lasi chilia ta si, iarasi, sa nu pierzi vremea prielnica. Ca, precum cineva curateste argintul, asa se va curati si inima ta. Si, prccum aurul si argintul se curata prin foc, asa si inima calugarului se curateste prin ispite. Duhul tulburarii goneste lacrimile, iar duhul necazului sfarama rugaciunile. Leapada de la tine mandria si desarta slava, departe, sa o gonesti; ca acela ce acum nu voieste slava, se va mari in veacul ce va sa fie, intru Iisus Hristos Domnul nostru.
 



 
 

Întru această zi, cuvant al Sfantului Efrem Sirul, catre monahi.

        In viata aceasta lumeasca, cel ce isi impodobeste trupul sau si-l schimba cu felurite haine, acela slava omeneasca are. Iar in cinul monahicesc, cel ce pe acestea le defaima si ia aminte numai la trebuinta cea de nevoie a trupului, isi castiga lui slava in ceruri, dupa cel ce zice: De avem haine si acoperamanturi, cu acestea sa ne indestulam. Deci, sa slujim cu buna placere lui Dumnezeu, Celui ce ne-a slobozit pe noi si sa nu ne amagim cu patimile stricaciunii, nici sa luam aminte la podoaba hainelor, a culionului, a braului sau pana si la frumusetea paramanului. Ci, pe cele smerite si lipsite de slava desarta, sa le cautam si sa le iubim, dupa cum se cuvine sfintilor.
        Intru imbracamitea hainelor, sa nu te lauzi, aducandu-ti aminte de cojocul lui Ilie si de sacul lui Isaia, precum este scris: Mergi, ia sacul de la mijlocul tau si incaltamintele dezleaga-le de la picioarele tale. Nici imbracamintea Botezatorului nu o uita. Deci, nu fi aratos la vedere, prin haina stralucita, ci, prin fapte bune sa straluceasca lumina ta inaintea tuturor, ca sa fie proslavit Domnul. A Caruia este slava Amin.
 



 

Mai multe despre Sfintii zilei găsiti în Vietile Sfintilor
 




  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE