Luna ianuarie în 5
zile: Înainte prăznuirea Botezului Domnului.
Întru această zi
învătătură înainte de Botezul Domnului.
Sa
aveti stire, fratilor, ca astazi este postul cel dinaintea Botezului Domnului,
sa va adunati, drept aceea, in Biserica, pentru slavoslovia ceasurilor
imparatesti, ca o intrare in lumina praznicului.
Cunoscut va este, fratilor, ca la varsta de 30 de ani de viata tainuita,
sfintita prin munca mainilor sale si prin ascultare, Domnul Iisus vine
si se descopere lumii la Iordan, primind Botezul Sfantului Ioan Proorocul.
Si sunt doua darurile pe care ni le face Domnul, oamenilor si lumii, la
botezul Sau: pe de o parte, un dar de curatire, de spalare, de ispasire,
de pocainta pentru toate pacatele lumii; iar, pe de alta parte, un dar
de impartasire din lumina si din sfintenia Duhului Sfant. In scurt, un
dar de smerenie si de ispasire, pe de o parte, si un dar de preamarire
si de ridicare a firii noastre la lumina si la sfintenie, pe de alta parte.
Si, intr-adevar, pe de o parte, Hristos Domnul se smereste la Iordan, ca
ia asupra Lui pacatele lumii intregi si ale fiecaruia din noi in parte,
si le ispaseste prin insusi faptul ca se smereste si primeste botezul pacatosilor,
El Care este fara de pacate. Dar, pe de alta parte, Hristos Domnul e preamarit
la Iordan, pentru ca, atunci cand se deschid cerurile, descoperim ca Domnul
Hristos e Dumnezeu-Fiul, Cel venit in trup omenesc, plin de har si de adevar,
ca El necontenit imparte har si adevar celor ce cred intr-Insul, si ca,
astfel, El innoieste, preamareste si ridica necontenit firea noastra la
lumina si la sfintenia ei cea dintai.
Cu adevarat, praznic al mantuirii noastre este praznicul de astazi. E ca
o chemare a Duhului Sfant, sa ne curatim de pacate si, totodata, o chemare
sa ne ridicam si sa slujim pe Dumnezeu si pe oameni, in credinta si pe
urmele Domnului nostru Hristos. Inlauntrul nostru s-a nascut, ca o lumina,
dorinta si cautarea de a crede si de a urma pe Domnul.
Drept aceea, si noi, fratilor, avand un Stapan milostiv ca Acesta, sa nu
ne lenevim, ci in toate zilele sa ne rugam Lui, pentru toate pacatele cele
ce le-am facut, unele cu betii si cu minciuni, altele cu lacomii si cu
hotii, ca pentru toate acestea avem a raspunde inaintea lui Dumnezeu, la
infricosata Judecata a lui Hristos; si robul si cel slobod, si bogatul
si saracul, ca acolo nu este judecata dupa mita, nici dupa fata. Nimeni
nu poate sa ajute altuia, nici tatal pe fiu, nici maica pe fiica, nici
frate pe frate, nici sluga pe stapan. Ci, pe fiecare faptele sale ori il
vor indrepta, ori il vor osandi. Drept aceea, fratilor, sa nu tainuim pacatele
noastre, ci, marturisindu-ne duhovnicestilor parinti, sa ne pocaim de ele
prin curata marturisire. Ce de le vom tainui pe ele aici, apoi bucurie
mare facem vrajmasului, iar de le vom marturisi, apoi plans facem vrajmasului,
iar lui Dumnezeu, bucurie. Ca mai multa bucurie se face in ceruri, zice
Domnul, pentru un pacatos care se pocaieste, decat pentru nouazeci si noua
de drepti, care n-au nevoie de pocainta. De ce, dar, fratilor, nu voim
noi sa ne pocaim cand vreodata cadem in vreun pacat, ci si pana la moarte
petrecem intr-insul, ba si alte pacate inca mai adaugam? Dar noi, dimpotriva,
sa lepadam pacatele si sa ne curatim de ele, marturisindu-le, strigand
lui Dumnezeu si zicand: "Stapane, gresit-am la cer si inaintea Ta si nu
suntem vrednici a ne numi fii ai Tai, ci sa ne faci pe noi, ca pe unul
din argatii Tai, si ne iarta noua pacatele noastre, precum si noi iertam
pe cei ce ne-au gresit noua."
Si sa nu se indoiasca nimeni din noi de adevarul ca ne vom scula din morti
si vom raspunde pentru faptele noastre. De vreme ce, ne vom scula toti,
fratilor, si vom raspunde pentru fapte, pentru ganduri si cuvinte. Ca pentru
aceasta a venit la noi Fiul lui Dumnezeu, ca sa strice lucrurile neprietenului
si ne-a aratat noua calea mantuirii, prin pocainta, si a stricat moartea
cu a Sa moarte si pururea ne cheama pe noi, prin Sfintele Scripturi, intru
Imparatia Sa. Sa nu ne lepadam, dar de El pentru putina pofta, pentru ca
va veni iarasi din cer, intru slava Sa, ca sa judece viii si mortii si
sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele sale. Sa credem, dar, ca nu tarziu
va veni. Ca despre ziua aceea Domnul Dumnezeu a hotarat, zicand: "Nimeni
nu-L stie pe El cand va veni, nici ingerii din cer, ci numai Tatal singur."
Drept aceea a zis: "Totdeauna lucrand binele, gata sa fiti spre raspunsul
si intampinarea Lui, ca sa puteti scapa in ziua cea rea si sa stati inaintea
Fiului lui Dumnezeu, nerusinati, slavind pe Preasfanta Treime, pe Tatal
si pe Fiul si pe Sfantul Duh, acum si pururea.
Întru această zi, Sfintii Mucenici
Teopemt episcopul si Teona (+290).
Acest Sfant si Mucenic Teopemt a fost episcop
in zilele paganului imparat roman Diocletian (284-305). Si, ridicand acest
imparat mare prigoana impotriva crestinilor, daduse porunca aspra ca pretutindeni
cei ce marturisesc pe Hristos sa fie prinsi si siliti a aduce jertfa idolilor,
iar cei ce nu vor voi sa se lepede de Hristos, sa fie pusi la infricosatele
chinuri. Printre cei dintai, care au fost prinsi, s-a aflat si Sfantul
Teopemt, care a marturisit cu mult curaj ca se inchina lui Hristos si pastoreste
pe cei ce cred in El. Si nevoind el a se lepada de la credinta, a fost
dus la imparat si osandit sa fie aruncat intr-un cuptor de foc, din care
a iesit nevatamat. Apoi, scotandu-i un ochi, a fost adapat cu otrava si,
ramanand sanatos, a dus la credinta pe vrajitorul pagan Teona, care-i daduse
otrava. Si, patimind si alte munci, i s-a taiat capul. Iar pe Teona, care
crezuse in Hristos, l-au aruncat intr-o groapa cu capul in jos si l-au
ingropat de viu si asa si-a dat sufletul la Dumnezeu, primind cununa muceniciei.
Întru această zi, pomenirea Sfintei
Sinclitichia (+350).
Aceasta Sfanta a fost de neam mare, nascuta in
Alexandria si era ucenica a Sfintei Mucenite Tecla. Si avea bogatie multa
foarte, impreuna insa si temere de Dumnezeu. Si multi se nevoiau sa o ia
pe dansa de sotie, pentru frumusetea si inflorirea staturii ei, dar ea
nu avea gand sa se marite, ci, mai vartos, isi inalta dragostea ei catre
Dumnezeu. Si i s-a dat ei sa iasa cu totul in afara grijilor lumesti si
a luat toata nevointa catre cresterea in viata, credinta si intelegerea
cea duhovniceasca, infranandu-si trupul cu post si doborand pe vicleanul
luptator, diavolul. Si, in trup fiind, isi ridica mintea necontenit catre
Dumnezeu.
Si aproape de sfarsitul vietii sale, vicleanul diavol a ispitit-o si, ca
si pe Iov oarecand, mult impotriva i-a stat, stricand-o cu bube grele,
care i-au mancat tot trupul. Iar ea, la optzeci de ani ajungand, n-a incetat,
nici a parasit ostenelile sale, neslabind in rabdare si increderea ei in
Dumnezeu. In cele din urma trei luni de viata, o boala grea i-a luat si
darul vorbirii. Si asa, cu lupta barbateasca, a raposat in pace si, dandu-si
sufletul in mana lui Dumnezeu, si-a luat cununa de biruinta cu Sfintii.
Întru această zi, Cuvânt ca să
nu osândim pe nimeni.
In zilele imparatilor Leon si Alexandru (886-912)
un domn oarecare din Peloponez a cumparat un copil, tatar de neam, ai l-a
dat pe el preotului, ce-i slujea in biserica din casa lui, sa-l creasca
si sa-l invete carte. Iar, dupa ce se deprinsese, copilul slujea preotului
la trebuinta lui. Si cand era el de doisprezece ani, l-a intrebat pe el
stapanul lui: "Oare tatarii crestini sunt?" Si i-a raspuns lui: "Ba nu,
stapane al meu, nu sunt crestini; inca, dupa cat mi se pare, nici eu nu
sunt botezat." Si i-a zis stapanul lui: "Apoi cum te impartasesti, nefiind
crestin. Eu socoteam ca tu esti botezat si, pentru aceea, n-am oprit pe
preot ca sa-ti dea facatorul de viata Trup si Sange al Domnului nostru
Iisus Hristos." Si i-a raspuns copilul: "Eu stapane, n-am stiut. Ci, cum
vedeam pe alti copii impartasindu-se, asa si eu ma impartaseam." Atunci
a chemat domnul acela pe preot si i-a poruncit sa boteze pe copil.
Deci, dupa ce l-a botezat si dupa sfarsitul Dumnezeiestii Liturghii, a
venit indata copilul la stapanul sau, tinandu-si faclia aprinsa si i-a
zis lui domnul sau: "Mergi de cheama pe cel ce te-a botezat pe tine." Iar
copilul, mergand, a aflat pe preot ingrijind Sfintele Daruri si, intorcandu-se,
a zis stapanului sau: "Nu este acum, stapane, cel ce m-a botezat pe mine."
Si i-a zis stapanul: "Cum de a iesit atat de repede?" Si iarasi a zis copilului:
"Mergi de cheama pe cel ce te-a botezat pe tine." Iar copilul, iarasi mergand,
a aflat pe preot acoperind Sfintele Daruri. Si, intorcandu-se a zis stapanului
sau: "Nu este acum, stapane, cel ce m-a botezat pe mine." Si a zis stapanul:
"Nu a putut iesi atat de repede." Si iarasi a zis copilului: "Mergi de
cheama pe cel ce te-a botezat." Iar copilul mergand, a vazut pe preot si
i-a spus Stapanului: "Nu este acolo cel ce m-a botezat." Deci, s-a mirat
domnul si a zis catre alta sluga: "Mergi de cheama pe preot." Iar sluga
mergand, l-a aflat pe el ispravind de ingrijit Sfintele Daruri si l-a chemat
pe el. Iar dupa ce a venit, a zis stapanul catre copilul cel botezat: "Cum
de ai zis tu ca nu este acolo cel ce te-a botezat? Cine dar este acesta?"
Iar copilul a zis: "Cu adevarat, Stapane, nu m-a botezat pe mine acesta,
ca cel ce m-a botezat avea fata ca un fulger si stralucea ca soarele si
acela a facut domnezeiasca slujba. Iar cand slujea acel infricosat preot,
acest preot, sta afara, inaintea bisericii, legat cu lant de fier peste
grumajii goi, de maini si de picioare. Si-l tineau pe el doi vineti buzati
si groaznici, pana ce acela cu chipul luminos a sfarsit dumnezeiasca Liturghie.
Si inca era el in biserica atunci, cand am venit eu la tine, stapane, si
tu m-ai trimis sa-l chem pe el." Si acestea auzindu-le domnul, s-a mirat
si frica l-a cuprins pe el pentru cele ce se ziceau de catre copil.
Deci, luand de mana pe preot, l-a dus pe el in camara sa si i-a zis lui:
"Ce sunt acestea, pe care le spune copilul." Iar preotul, cazand la picioarele
domnului aceluia, cu lacrimi, a zis: "De vreme ce Domnul Dumnezeul meu
n-a tainuit de stapanul meu cele despre mine, ii voi spune adevarul: Eu
stapane al meu, cand eram la locul si patria mea, fiind ispitit de vrajmasul
sufletelor noastre, am cazut in pacat. Si instiintandu-se episcopul meu,
mi-a dat mie canon ca sa nu ma mai ating de cele preotesti. Insa eu, sarac
fiind si fara de popor neputand trai, am venit aici si tu stapanul meu,
milostivindu-te spre strainatatea si saracia mea, m-ai primit pe mine in
casa ta. Iar eu, ticalosul, calcand constiinta mea si canonul cel dumnezeiesc
nepazind si vesnicele si infricosatele munci uitandu-le, am slujit pana
astazi. Insa, de vreme ce Dumnezeu a descoperit cele despre mine, nu mai
sunt vrednic de acum nici sa privesc la tine, stapanul meu."
Deci, acestea auzind domnul acela i-a zis lui: "Omule, mai de folos iti
era tie sa-ti ceri painea ta, decat, pentru viata aceasta vremelnica, sa
calci porunca lui Dumnezeu, indraznind la cele de neatins si infricosate,
ca despre acestea zice dumnezeiescul Apostol, ca ingerii doresc sa priveasca,
dar tu cum ai indraznit, nevrednic fiind?! Insa de vreme ce iubitor de
oameni este Dumnezeu si primeste pe cel ce se pocaieste cu adevarat, mergi,
dar la o manastire si mult sa te caiesti in cealalta vreme a vietii tale,
ca sa-ti fie tine milostiv Domnul, pentru o necuratie ca aceea a ta. Ca
nu este alt pacat mai rau, afara de acela cand preotul, nevrednic fiind,
indrazneste a sluji tainele lui Dumnezeu." Si acestea zicand, l-a trimis
pe dansul la manastire. Dumnezeului nostru marire, acum si pururea si in
vecii vecilor! Amin.
Mai multe despre Sfintii zilei găsiti
în Vietile
Sfintilor
