Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai marita fara de asemanare decât serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)

Luna ianuarie în 6 zile: Sfânta si Dumnezeiasca Arătare a Domnului Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos.



        Dupa intoarcerea Sa de la templul din Ierusalim, unde ramasese, la doisprezece ani, Domnul Iisus s-a aflat in Galileea, in cetatea Nazaret, unde a crescut, tainuindu-Si inaintea oamenilor puterea si intelepciunea dumnezeirii Sale, pana la treizeci de ani, ca necuviinta se socotea la iudei, ca cineva, inainte de treizeci de ani, sa tie randuiala de dascal sau preot. Pentru aceasta si Hristos, pana la atatia ani, nu a inceput propovaduirea Sa. Si vietuia in Nazaret cu Precurata Maica Sa si cu Dreptul Iosif, care era tamplar, pana ce acela a fost viu, cu care impreuna se si ostenea la lucrul tamplariei. Iar murind acela, singur lucra cu mainile Sale, castigandu-si hrana lui si a Preacuratei Maicii Sale, din osteneala mainilor, ca sa ne invete pe noi a nu ne lenevi, nici a manca painea in zadar.

        Si implinindu-se acei treizeci de ani si vremea dumnezeiestii Lui aratari venind, ca sa se arate lui Israel, cum zice Scriptura, atunci a venit cuvantul lui Dumnezeu catre Ioan, fiul lui Zaharia, in pustie, trimitandu-l pe el ca sa mearga si sa inceapa a boteza cu apa. Si i-a dat lui si un semn incredintat, dupa care putea sa cunoasca pe Mesia, Cel ce atunci venise in lume, precum singur Botezatorul ne spune, zicand: "Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis mie: desupra Caruia vei vedea Duhul, pogorandu-Se si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant." Deci, ascultand Ioan cuvantul lui Dumnezeu, a venit in partea Iordanului, propovaduind botezul pocaintei, intru iertarea pacatelor, el fiind acela de care zisese proorocul Isaia mai inainte: "Eu sunt glasul celui ce striga in pustie: Gatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui."

        Si ieseau la dansul oamenii din toata latura Iudeii si a Ierusalimului si se botezau in raul Iordanului, de la dansul, marturisindu-si pacatele lor. Atunci, a venit si Iisus din Galileea la Iordan,  catre Ioan, ca sa se boteze de la dansul. Si era vremea cand Ioan spusese poporului, zicand: "Vine dupa mine, Cel mai tare decat mine, Caruia nu sunt vrednic sa-I dezleg curelele incaltamintelor Lui. Ca eu v-am botezat cu apa, iar Acela va va boteza cu Duhul Sfant." Deci, a venit atunci si Iisus sa se boteze, macar ca nu ii trebuia botezul, ca unul ce era curat si nespurcat, si din Preacurata si Preasfanta Maica-Fecioara se nascuse, fiind El si Izvorul a toata curatia si sfintenia. Insa, ca Cel ce a luat asupra Sa pacatele a toata lumea, ca Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii, a venit la rau, ca sa le spele pe ele cu botezul pocaintei. A venit la ape, ca sa sfinteasca firea apelor, a venit sa se boteze, ca sa ne gateasca noua scaldatoarea Sfantului Botez, la Ioan a venit, ca acesta sa fie pentru dansul martor nemincinos, ca unul ce a vazut pe Duhul Sfant pogorandu-se peste El, Care se boteza, si glasul Tatalui de sus a auzit. Si L-a cunoscut Ioan cu Duhul si se apara, zicand: "Eu am trebuinta sa ma botez de la Tine si Tu vii la mine?" Ca Ioan avea trebuinta, cu adevarat, de botezul cel de la Domnul, ca cela ce era in pacatul neascultarii, cel adus de Adam asupra a tot neamul omenesc. Iar Domnul a zis catre dansul: "Lasa acum, ca asa se cade noua a implini toata dreptatea." Ca si cum ar fi zis: "Mi se cade Mie sa implinesc si aceasta porunca a lui Dumnezeu." Ca porunca a Lui era cu adevarat botezul lui Ioan, precum intelege Sfantul Ioan Gura de Aur.

        Si s-a botezat, Iisus, de treizeci de ani fiind, de vreme ce, la varsta de treizeci de ani, omul se pleaca cu lesnire catre tot pacatul. Ca graieste Sfantul Ioan Gura de Aur: "Cea dintai varsta a copilariei are multa nestiinta si nebunie; cea de a doua varsta a tineretilor, cu pofta trupeasca se aprinde; iar cea de treizeci de ani, varsta barbatului desavarsit, aceasta robeste pe om tuturor pacatelor. Deci, pentru aceasta si Hristos Domnul a asteptat pana la aceasta varsta cu Botezul, ca la toate varstele sa implineasca voia Domnului si sa sfinteasca firea noastra si sa ne dea putere ca sa biruim patimile si sa putem scapa de pacatele cele de moarte. Iar, dupa Botezul Sau, Domnul a iesit indata din apa, adica, n-a zabovit in apa. Se spune, in adevar, ca Sfantul Ioan Botezatorul, pe fiecare om care se boteza, il afunda in apa pana la grumaji si-l tinea asa pana ce toate pacatele sale isi marturisea si atunci il lasa pe el si iesea din apa. Dar Hristos, fiind fara de pacat, n-a zabovit in apa, si pentru aceasta Evanghelia zice ca a iesit indata din apa.

        Si, iesind Domnul din rau, i s-au deschis Lui cerurile, stralucind de sus o lumina in chip de fulger si Duhul lui Dumnezeu spre Domnul, Cel ce S-a botezat, S-a pogorat, la vedere, ca un porumbel. Caci, precum in zilele lui Noe, micsorarea apelor a vestit-o o porumbita, tot asa si aici, micsorarea pacatului s-a vestit cu asemanarea porumbelului. Si Duhul Sfant S-a aratat sub aceasta asemanare, fiindca aceasta pasare este curata si iubitoare de oameni si blanda si fara rautate si la loc urat nu sta. Asa, si Duhul Sfant, este izvor al curatiei, izvor adanc al iubirii de oameni, invatator al blandetilor, vistier al bunatatilor, si fuge de la cel ce se tavaleste in mocirla pacatului, fara de pocainta. Si, pogorandu-se Duhul Sfant, ca un porumbel, peste Iisus Hristos, s-a auzit un glas din cer, zicand: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit." Aceluia se cuvine slava si stapanirea in vecii vecilor! Amin.
 



 
 
 

Întru această zi, învătătură, pe scurt, despre Sfântul Botez.

        Odata cu Botezul Domnului, praznuim astazi, fratilor, si sarbatoarea botezului nostru, al fiecaruia dintre noi. Eram niste prunci nestiutori, cand am primit Sfantul Botez. Sa intelegem acum, cand suntem mari, ceea ce atunci nu puteam intelege si sa primim, printr-o alegere libera, drumul credintei, pe care, inca din pruncie, Biserica l-a deschis inaintea libertatii noastre.

        Taina Botezului, fratilor, este, precum se stie, cea dintai din cele sapte Taine ale Bisericii. E Taina fara de care nu poti fi crestin. Mantuitorul a randuit Taina aceasta dupa Invirea Sa, cand a zis Apostolilor Lui: "Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh." (Matei 28,19), dar, de fapt, El ne-a pregatit aceasta duhovniceasca scaldatoare inca din ziua Botezului Sau, de la Iordan. Este Taina prin care ne curatim de pacatul stramosesc; moare, adica, omul vechi din noi si se naste omul cel nou, prin impartasirea din harul Sfantului Duh al Domnului, putand a nadajdui ca, prin credinta si fapte bune, sa ajunga a dobandi mantuirea (Fapte 2,38). Este lucrarea vazuta si nevazuta a nasterii din nou a omului "din apa si din Duh" (Ioan 3,5).

       Sfantul Botez nu poate fi savarsit decat de Sfintii Apostoli si de urmasii lor, episcopii si preotii. Numai in caz de primejdie de moarte, il poate savarsi orice mirean botezat, dar si atunci daca pruncul scapa cu viata - preotul trebuie sa-i citeasca celelalte rugaciuni si sa-l faca partas si celorlalte Taine, care stau la poarta de intrare a omului in crestinism, adica Taina Sfintei Impartasanii si Taina Ungerii cu Sfantul Mir.

        Unii rataciti de la dreapta credinta a Bisericii Ortodoxe nu recunosc botezul copiilor. Ei socotesc ca botezul trebuie facut la o varsta mai inaintata (dupa 16 ani). Acestia nu tin seama nici de poruncile Sfintei Scripturi (Fapte 14,14-16, 27-34, 48;I Cor.1,16), nici de hotararile Sfintelor Sinoade (de ex. Sinodul din Cartagina, care prin canonul 124, a hotarat: "Toti cei ce nu vor sa primeasca botezul pruncilor, sa fie anatema) si nici de marturiile Sfintilor Parinti.

        Noi insa, dreptcredinciosii, la aceasta sfanta praznuire a Bobotezei, ne ducem cu gandul la ziua sfantului nostru botez, fiecare pentru sine si toti laolalta, si-L rugam pe Dumnezeu, de fiecare data, sa ne spele din nou, duhovniceste, de toate pornirile firii noastre pacatoase, omorand pe omul cel vechi din noi, si sa ne daruiasca harul, puterea si bucuria sa ne simitim si sa fim o faptura noua, cu adevarat, prin harul si prin impreuna-lucrarea cu noi a Duhului Domnului nostru Iisus Hristos. Amin.



 
 

Mai multe despre Sfintii zilei se găsesc în Vietile Sfintilor
 




  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE