Luna ianuarie în 7 zile:
Soborul Sfântului Prooroc, Mergătorului înainte si Botezătorului
Ioan.
Ziua
de astazi, a doua zi dupa Botezul Domnului, este inchinata preamaririi
Sfantului Ioan Inaintemergatorul, ca unul care, botezand pe Mantuitorul
in Iordan, a descoperit cel dintai lumii, dupa semnul ce i se dase de sus,
ca Domnul Iisus este cu adevarat Mesia, Marele Trimis al lui Dumnezeu,
Mesia cel asteptat de toata lumea si de noi, sa vina sa ne curete, sa ne
sfinteasca, sa ne lumineze, sa ne primeasca viata si fiinta noastra de
oameni, mereu si de-a pururea si sa ne mantuiasca.
Dar Sfantui Ioan a fost Prooroc si un Inaintemergator fata de Mantuitorul
Iisus, in toata viata si stradania lui. Mai intai, Sfantul Ioan este pecetluit
cu aceasta chemare inca de la venirea lui pe lume, printr-o nastere minunata
si vestit de inger (Luca1,17,76); apoi, inca de foarte tanar, el
este un Prooroc al pocaintei. El iubeste infranarea si viata aspra din
pustia Iordanului. Aici traieste el, predica, marturiseste si boteaza in
Iordan, pe cei care cred in el (Luca 3,1-6; Matei 3, 2-6); predica
lui era: schimbarea vietii; intoarcerea la Dumnezeu si impacarea cu El,
pentru a primi viata noua pe care o aduce Imparatia lui Mesia: "Pocaiti-va
ca s-a apropiat Imparatia cerurilor" (Matei 3,2). El este cel dintai
care face ceea ce predica, prin infranarea si viata grea pe care o duce.
Imbracat in haina aspra, de par de camila, nemancand paine, nici band vin
(Matei 3,4; Luca 7,33), granindu-se doar cu lacuste si miere salbatica,
ca un adevarat inger in trup, cum il arata unele icoane; Botezul lui Ioan
nu era botezul nostru al crestinilor. El insusi facea deosebirea intre
cele doua botezuri: "Eu va botez cu apa spre pocainta. Mesia va boteza
cu Duh Sfant si cu foc, spre mantuire (Matei 3, 11). Dar Sfantul
Ioan, si pentru botezul sau, cere "roada vrednica de pocainta" (Matei
3,8), dragoste de oameni, milostenie, dreptate, omenie, osandind pe
fatarnicii care-l ispiteau, carora el le spunea "pui de vipera" (Matei
3,7); atat de mare faima de prooroc al Domnului isi atrasese Ioan,
ca multi se intrebau: "Nu cumva Ioan este Hristos-Mesia?" Iar Ioan le raspundea:
"Nu sunt eu Hristos. Eu sunt glasul celui ce striga in pustie: Gatiti calea
Domnului, drepte faceti cararile Lui. Sunt solul trimis sa gatesc calea
inaintea Lui, Eu va botez cu apa, dar in mijlocul vostru sta Unul, pe care
voi nu-L stiti, Care este mai mare decat mine si eu nu sunt vrednic sa-I
dezleg cureaua incaltamintelor Lui. Si tocmai pentru aceasta am venit,
botezand cu apa, ca El sa fie cunoscut in Israel (Ioan 1,31); Mantuitorului
insusi cinsteste pe Sfantul Ioan, ca pe un adevarat Prooroc al Domnului.
Vorbind despre Ioan, Mantuitorul spune: "Ce ati iesit sa vedeti in pustie?
Un prooroc? Da, va spun, dar si mai mult decat un prooroc. Adevar va spun
ca, intre cei nascuti din femeie, nu s-a sculat unul mai mare decat Ioan
Botezatorul" (Matei 11,7-11). Iar dovada cu fapta este ca Iisus
S-a lasat botezat de Ioan, in Iordan. In toata Evanghelia, dealtfel, Ioan
este pentru Mantuitorul, un martor al lui Dumnezeu, de mare incredere;
momentul de culme, din viata Sfantului Ioan a fost, insa, momentul cand,
botezand, Ioan descopera, in sfarsit, printre oamenii din vremea lui, pe
Hristos-Mesia, in persoana Domnului Iisus, dupa semnul ce i s-a incredintat:
"Am vazut Duhul pogorandu-se, din cer, ca un porumbel si a ramas peste
El. Si eu nu-L cunosteam pe El, marturiseste Ioan, dar Cel ce m-a trimis
sa botez cu apa, Acela mi-a zis: "Peste Care vei vedea Duhul pogorandu-se
si ramanand peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfant. Si eu am
vazut si am marturisit ca Acela este Fiul lui Dumnezeu (Ioan 1,32-34).
E ceasul din viata Sfantului pe care-l praznuim astazi, la 7 ianuarie.
E ceasul cand Ioan intelege ca, la Botezul sau in Iordan, Domnul Hristos
era, de fapt "Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lumii" (Ioan,
1,29), Care S-a botezat, adica, pentru noi, El fiind fara de pacat;
dar, insasi slujirea Sfantului Ioan fata de Mantuitorul, din clipa aceasta,
se schimba si se face o fierbinte daruire pentru Domnul Iisus, pana la
jertfa. Asa, pe doi din cei mai buni ucenici ai sai, Sfantul Ioan ii indeamna
sa se duca si sa urmeze pe Domnul Iisus (Ioan,1,35-40). Iar, cand
cativa din ucenicii sai incearca sa destepte o pornire de invidie in inima
invatatorului lor, fata de Mantuitorul, Sfantul Ioan, printr-o zguduitoare
inaltime de suflet, le raspunde: "Un om nu poate sa ia nimic, daca nu-i
este dat de sus. Cel ce vine din cer este mai presus de toti. Trebuie ca
El sa creasca, iar eu sa ma micsorez". (Ioan,3,27-31); si, iata,
acum, si sfarsitul. In lupta lui pentru trezirea sufletelor, Sfantul Botezator
nu putea sa nu se intalneasca si cu pacatul cel mai scandalos din tara
sa: regele Irod Antipa isi izgonise legiuita sotie si traia acum cu Irodiada,
sotia fratelui sau Filip. Ioan ii zicea: "Nu se cade, rege, sa ai femeia
pe sotia fratelui tau" (Marcu 6,18). Dar mania Irodiadei nu dormea.
Mai intai, ea a capatat de la Irod, arestarea lui Ioan si intemnitarea
lui la Maherus, dincolo de Iordan. La ospatul din ziua nasterii lui Irod,
fata Irodiadei, insa, a dansat atat de placut, ca regele i-a fagaduit orice-i
va cere. Si, astfel, prin dansul fiicei sale, Irodiada a avut pe tipsie,
de la rege, capul marelui Prooroc. Prietenul Mirelui s-a mutat la cer,
ca Mucenic al Legii Domnului.
Întru această zi, istorisire a Sfântului
Teodor, episcopul Edesei, despre un stâlpnic minunat din acea cetate.
A fost in Edesa un oarecare stalpnic si acesta
a venit la Sfantul Teodor, episcopul din aceeasi cetate, si l-a intrebat
pe el, zicandu-i: "Duhovnicescule parinte, cati ani ai de cand vietuiesti
pe acest stalp? Si, care este lucrul pustnicirii tale, sa nu ascunzi de
mine, pentru Domnul?" Iar batranul, suspinand din adancul inimii si de
lacrimi cuprinzandu-se, i-a rapsuns: "Pentru certarea Domnului, iti voi
libera tie, insa tu sa nu spui nimanui, pana ce Domnul ma va slobozi pe
mine din viata aceasta.
Eu, in zilele tineretelor mele, lepadandu-ma de lume, impreuna cu fratele
meu cel mai mare, slujind in manastire ca la trei ani, am dorit sa fim
la liniste. Si, cu sfatul duhovnicescului nostru parinte, am iesit la pustietate
si am aflat pesteri, nu departe unul de altul, si acolo pustniceam, numai
cu verdeturi hranindu-ne, iar sambata si Duminica, impreuna ne rugam si
din verdeturi, la un loc, gustam si iarasi ne desparteam. Insa, ingerii
lui Dumnezeu, ne mangaiau pe noi. Iar intr-o zi, umbland prin pustie, osebiti
unul de altul, si adunandu-ne verdeturi, am vazut pe fratele meu stand
in uimire si cu semnul crucii insemnandu-se pe sine, apoi sarind locul
acela, fugind si intrand in pestera sa. Iar eu, mirandu-ma de saritura
si fuga lui cea iute, m-am dus la acel loc sa cunosc ce rau a vazut fratele
meu, de a fugit. Si am vazut o gramada de aur varsata si, facand rugaciune
si dezbracandu-mi mantia, am luat aurul si abia l-am dus pe el in pestera
mea, dar fratelui meu nu i-am spus. Apoi, m-am dus in cetate si am cumparat
o casa buna si am zidit biserica si am facut manastire si am adunat patruzeci
de calugari si casa de ingrijire a bolnavilor am facut. Dupa aceea, afland
un bun gospodar, l-am pus pe el egumen si am dat toate in mainile lui si
ca la o mie de galbeni, iar o mie am impartit-o saracilor si nu mi-am lasat
mie nici un galben. Deci, lasand pace egumenului si sarutand pe frati,
m-am dus in pustie sa caut pe fratele meu.
Dar mi-a venit mie un gand de mandrie ca, adica, fratele meu n-a putut
sa gospodareasca bine bogatia ce o aflase, iar eu lucru bine primit la
Dumnezeu am facut. Si vazand pestera fratelui meu, ma tulburam cu gandurile
mandriei, socotindu-ma pe mine mai bun decat dansul. Si iata a venit la
mine ingerul cel ce umbla impreuna cu mine de la inceput si, cautand la
mine cu ochi manios, mi-a zis: "Pentru ce te mandresti? Iti spun tie, ca
toata osteneala ta, de atata vreme, la zidirea bisericii si a manastirii
si la toate cele cate le-ai facut, nu se aseamana cu saritura fratelui
tau, cand a sarit pe deasupra gramezii celei de aur pe care o aflase. Ca
nu peste aur a sarit, ci peste prapastia bogatului, din Evanghelie, a sarit
(Luca 16,26), ca si Lazar cel sarac si a venit usor la locul unde
sta Avraam. El s-a sarguit sa placa lui Dumnezeu, iar tu oamenilor. Drept
aceea, fara de asemanare, mai inalt decat tine este, iar tu nicidecum nu
vei ajunge la locul lui, macar ca te crezi adevarat pustnic. Ci, iata,
nu vei vedea fata lui in toata viata ta, nici impreuna-petrecerea cu mine
nu o vei dobandi, pana ce vei imblanzi pe Dumnezeu cu multe lacrimi si
cu sfaramare de inima si atunci ma vei vedea pe mine si te vei mangaia."
Acestea zicandu-mi, s-a facut nevazut de la ochii mei.
Iar eu, sarguindu-ma, am ajuns la pestera fratelui meu, insa n-am putut
sa-l vad pe el si am strigat, tanguindu-ma si smerindu-ma, pana ce n-am
mai putut plange. Deci, sapte saptamani am plans in pustia aceea, rugand
pe sfantul inger ca sa se milostiveasca spre suspinarea si plansul meu.
Iar intru a saptea zi a saptamanii a saptea, mi-a venit un glas, zicandu-mi:
"Se cade tie sa mergi in cetatea Edesei si sa te sui pe stalpul cel aproape
de biserica Sfantului Gheorghe si acolo sa te pocaiesti, pana ce se va
milostivi spre tine Domnul." Si plangand, am venit patruzeci de zile pana
aici si pe acest stalp suindu-ma, m-am linistit. Si timp de patruzeci si
noua de ani stand aici, cu multe ganduri m-am luptat, iar in anul al cincizecilea,
spre seara tarziu, intr-o sambata, o lumina dulce mi-a stralucit in inima
mea si mi-a stralucit in inima mea si mi-a gonit intunericul cel patimas,
apoi toata noaptea cu lacrimi am privegheat. Iar in ceasul al treilea din
zi, Duminica fiind, s-a facut glas catre mine de la inger: "Pace tie si
mantuire!" Iar eu, mangaiat cu inima, am cazut cu lacrimi, zicand: "Pentru
ce m-ai lepadat de la fata ta si de fratele meu m-ai despartit? Si iata
zac, de multe ispite fiind cuprins." Iar ingerul, apucandu-ma de mana,
m-a ridicat pe mine si mi-a zis: "Pentru gandul tau, m-am departat de la
ochii tai, de vreme ce ai defaimat pe fratele tau, dar nu te-am parasit,
pazindu-te pe tine, precum mi-a poruncit mie Dumnezeu. Iar, acum, ca te-ai
smerit, Si-a adus aminte de tine Dumnezeu si mi-a poruncit mie ca sa fiu
cu tine si in veacul acesta si in cel viitor. Inca, iata, ti-a daruit tie
Dumnezeu un dar, ca sa vezi pe cei drepti si pe cei pacatosi. Viu este
si fratele tau, dar numai in veacul cel de acolo te vei vedea cu dansul."
Deci, din ziua aceea, parinte, vad ingerii si gonesc duhurile cele viclene.
Iar, daca vad pe vreun om drept, apoi ingeri luminati sunt de amandoua
partile lui, iar dracii stau departe, neindraznind sa se apropie de el.
De este sarac, apoi mare este darul lui Dumnezeu spre dansul. Iar daca
vreun bogat si pacatos trece pe langa mine, vad cate o turma de draci pe
langa ei, iar sfantul lui inger, stand departe, se mahneste de pierzarea
lui; dar cand voiesc dracii sa piarda sufletul omului aceluia, nu-i lasa
pe ei ingerul, ci sabie goala avand, ii goneste pe ei. Deci, vazandu-le
eu, de cei drepti ma bucur, iar de cei pacatosi ma mahnesc si rog pe Dumnezeu
ca sa se intoarca ei de la pacate si sa se faca mai buni prin pocainta.
Pentru ca asteapta Bunul Dumnezeu intoarcerea si pocainta pacatosului si-i
daruieste lui adaugire de viata, pana ce fiecaruia i se sfarseste vremea
hotarata a vietii lui."
Deci, aceste cuvinte de suflet folositoare au vorbit toata noaptea sfantul
episcop, impreuna cu cuviosul stalpnic si s-a dus episcopul de la batran,
bucurandu-se ca s-a invrednicit a afla pe un barbat ca acela. Dumnezeului
nostru, slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
Mai multe despre Sfintii zilei găsiti
în Vietile
Sfintilor
