Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decât heruvimii si mai marita fara de asemanare decât serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)


Luna ianuarie în 9 zile: pomenirea Sfântului Mucenic Polieuct (+255).

        Acesta a trait pe vremea imparatilor Decius (250-253) si Valerian (253-260) si era ostas de seama in Meletina, din tara Armeniei. Si facuse legamant cu prietenul sau, Mucenicul Nearh, sa ramana tari in credinta, orice prigoana s-ar abate peste inchinatorii lui Hristos. Si iesi, nu peste multa vreme, porunca imparateasca pentru prinderea tuturor crestinilor si silirea lor sa se lepede de credinta in Hristos si sa se inchine idolilor. Si era aspra porunca imparatului, ca cine nu se lepada de Hristos era osandit la moarte si la infricosate chinuri.

        Si Polieuct era de curand crestinat si ardea de dorinta de a marturisi si de a-si varsa sangele pentru Hristos. Deci, indata ce a fost prins, el a marturisit cu indrazneala si a propovaduit pe fata pe Hristos. Si a fost dat la chinuri, iar el ca nimic nu socotea bataile. Si i se fagaduiau dregatorii inalte si multa cinste de catre dregator, care era si socrul sau, si-l rugau si femeia si copii lui, cu lacrimi fierbinti, sa se lepede de Hristos, ca sa nu fie omorat. Dar Sfantul Polieuct a ramas tare si neschimbat in marturisirea credintei lui, neplecandu-se nici la fagaduinte, nici la plangerile femeii si copiilor sai si a fost osandit sa i se taie capul.

        Si, mergand spre locul de osanda, indemna pe toti pe care-i intalnea sa se lepede de idoli si sa creada in Hristos. Si, primindu-si sfarsitul prin sabie, trupul lui a fost luat in taina de crestini si ingropat cu cinste in pamantul tarii sale. Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne pe noi! Amin.


 
 


Întru această zi, cuvânt despre un călugar înselat de diavol, care s-a mântuit.

        Un oarecare calugar, temator de Dumnezeu, anume Grigore, ne spunea: "Mi-a venit mie un gand sa ma duc la Ierusalim, ca sa ma inchin Sfintei Invieri a Domnului nostru Iisus Hristos si la toate Sfintele Locuri, care sunt acolo. Si, cand am ajuns la un anume loc, am aflat un mal mare si inalt si intr-insul o pestera si sub malul acela era o manastire. Si-mi spuneau mie calugarii din manastirea aceea ca, mai inainte de aceasta vreme, un frate dintre ei avea dorirea ca sa locuiasca in pestera care era mai sus si-l ruga pentru aceasta pe egumen. Iar acesta, fiind cu dreapta socoteala, i-a zis lui: "Fiule, cum vei petrece singur in pestera, fiindca n-ai biruit nicidecum inca patimile gandurilor trupesti si sufletesti? Pentru ca celui ce voieste sa se linisteasca, i se cade sa fie langa invatatori, iar nu singur sa se chiverniseasca. Iar tu nicidecum n-ai ajuns la o masura ca aceasta si ceri de la mine ca sa-ti dau invoire sa petreci singur in pestera. Eu socotesc ca n-ai cunoscut inca cursele cele de multe feluri ale diavolului. Si mult mai de folos iti este tie ca sa slujesti parintilor si cu rugaciunile acestora, sa primesti ajutor de la Dumnezeu si impreuna cu dansii, in vremile cele oranduite, sa slavesti si sa lauzi pe Stapanul tuturor, decat sa te lupti singur cu gandurile cele necurate. Au doar n-ai auzit pe graitorul de Dumnezeu, Parintele Ioan Scararul, scriitorul Scarii, graind: "Vai de cel ce petrece singur, ca de va cadea in lene, nu este cine sa-l ridice pe el?" Iar unde sunt doi sau trei adunati in numele Mau, acolo sunt si Eu in mijlocul lor, zice Domnul.

        Acestea graind, egumenul catre dansul, n-a putut sa-l intoarca pe el de la niste ganduri ca acelea, stricatoare de suflet. Ci, vazandu-i dorirea lui cea neschimbata, cu care se ruga ca sa petreaca el in pestera, l-a slobozit pe el egumenul. Iar, dupa ce, cu rugaciunea egumenului a intrat in pestera, apoi, la vremea de pranz ii ducea lui mancare un frate, iar el, avand o cosnita legata cu franghie, o slobozea si lua mancarea. Iar diavolul, cel ce de-a pururea se lupta cu cei ce voiesc a vietui cu placere dumnezeiasca, nu inceta a-l tulbura pe acesta, ziua si noaptea, cu ganduri rele. Apoi, dupa putine zile, inchipuindu-se in ingerul luminii, diavolul i s-a aratat lui, zicandu-i: "Sa stii ca pentru curatia ta si pentru viata ta cea cu bune obiceiuri, m-a trimis Domnul ca sa slujesc sfintiei tale." Iar calugarul i-a raspuns: "Dar ce bine am facut eu ca sa-mi slujeasca mie ingerii?" Iar el a zis: "Toate cate le-ai facut mari si inalte sunt. Ca toate cele frumoase le-ai lasat si te-ai facut calugar. Apoi, cu postul, cu rugaciunea si cu privegherea te ostenesti. Inca, iarasi, lasand si manastirea, te-ai salasuit aici. Apoi, cum sa nu-ti slujeasca sfintiei tale ingerii?" Cu aceste barfeli l-a ingamfat pe el sarpele cel pierzator de suflete si l-a adus la mandrie si totdeauna i se arata lui.

        Iar, intr-o zi, un om fusese calcat de talhari si omul a mers la acest calugar. Si necuratul drac, care in chip de ingeri i se arata lui, i-a zis: "Acest om este pradat de talhari, iar cele furate sunt in cutare loc ascunse, deci spune-i lui ca, mergand acolo, sa si le ia." Si, venind, omul s-a inchinat la pestera, iar calugarul, de sus, i-a zis lui: "Bine ai venit, frate, stiu ca ai un necaz, ca talharii au venit si ti-au furat cutare si cutare lucru. Nu te necaji peste masura, ca sunt puse toate in cutare loc, iar tu, mergand acolo, le vei afla toate si te roaga si pentru mine." Deci, omul, auzind aceasta, s-a mirat si, ducandu-se si-a aflat cele furate si l-a proslavit pe el in toata ziua aceea zicand: "Calugarul, ce a intrat in pestera, este prooroc." Si se aduna la el multime de oameni si-l ascultau pe dansul si se minunau de diavoleasca invatatura lui. Ca ii spunea fiecaruia cele ce vor sa fie si se implineau intocmai. Si asa, s-a inselat ticalosul acela calugar, catava vreme.

        Iar a doua zi, din saptamana a doua dupa Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos, i s-a aratat lui spurcatul drac si i-a zis: "Sa stii, parinte, ca pentru viata ta cea fara de prihana si asemenea ingerilor, vor sa-ti vie si alti ingeri si asa cu trup cu tot te vor lua la ceruri si vei vedea negraita frumusetea Stapanului, impreuna cu toti ingerii." Acestea zicandu-le, dracul s-a facut nevazut. Iar iubitorul de oameni si milostivul Dumnezeu, Cel ce nu voieste sa piara cineva, i-a pus in inima lui ca sa vesteasca si pe egumen. Deci, venind, dupa obicei, fratele care ii aducea lui hrana, ivindu-se el de sus, i-a zis: "Frate, mergi de spune egumenului ca sa vina aici." Iar fratele, ducandu-se, a spus egumenului si acesta, sculandu-se degraba, a venit si cu o scara s-a suit la dansul si i-a zis lui: "Pentru ce, fiule, mi-ai poruncit sa viu aici?" Iar acela, i-a raspuns lui: "Ce-ti voi rasplati, parinte sfinte, de toate cate ai facut nevredniciei mele." Iar egumenul i-a zis: "Ce bine ti-am facut tie?" "Asa, parinte, a zis el, de multe si mari bunatati m-am invrednicit, prin tine. Ca, prin tine, m-am invrednicit a ma imbraca in chipul ingeresc si, prin tine, vad ingerii si cu dansii a vorbi m-am invrednicit si, prin tine, darul proorocirii am luat." Iar egumenul, auzind acestea, s-a mirat si a zis: "Ticalosule, dar tu vezi pe ingeri? Sau te-ai invrednicit tu de darul proorociei? Vai de tine, lipsitule de minte. Nu ti-am spus eu tie sa nu mergi in pestera, ca sa nu te inseli de draci? Si acestea graindu-le egumenul, i-a zis fratele: "Sa nu zici de acestea, cinstite parinte, ca eu, pentru sfintele tale rugaciuni, vad ingeri. Iar maine dimineata am sa fiu inaltat de ingeri la ceruri cu trupul meu si sa stii, sfintia ta, ca dupa ce ma voi sui eu, vreau sa cer si aceasta la Domnul Dumnezeul nostru, ca si pe tine sa te ia ingerii, ca impreuna cu mine sa fii intru slava aceea."

        Deci, acestea auzindu-le, egumenul l-a lovit peste obraz si i-a zis: "Te-ai indracit, ticalosule. Dar de vreme ce am venit aici, nu ma voi duce, ci aici voi sedea, pana ce voi vedea ce se va intampla tie. Ca ingerii, spurcatii aceia draci, de care vorbesti, eu nu-i voi vedea pe dansii, iar tu de-i vei vedea venind, indata sa-mi spui mie." Dupa aceea a poruncit sa ia scara si a ramas in pestera, postind cu cel inselat si canta psaltirea neincetat. Si, dupa ce a venit ceasul, intru care nadajduia cel inselat ca se va inalta la ceruri, a vazut pe dracii cei ce venisera si a spus: "Au venit, parinte." Atunci egumenul, cuprinzandu-l pe el a strigat, zicand: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta robului tau acesta, ce s-a inselat, si nu-l lasa pe el sa fie stapanit de dracii cei necurati." Acestea zicandu-le el, dracii trageau de cel inselat, vrand sa-l rapeasca de la staret, iar acesta ii certa pe dansii. Si, luand dracii mantia celui inselat, au pierit nevazuti. Dar se vedea mantia inaltandu-se catre inaltimea vazduhului, pana ce nu s-a mai vazut, iar dupa vreme destula, iata a cazut jos mantia, zburand spre pamant. Atunci staretul a zis celui inselat: "Oare, vezi, lipsitule de minte, ce au facut dracii mantiei tale? Asa era sa-ti faca si tie. Ca, precum Simon vrajitorul, asa te-ar fi inaltat in vazduh si, slobozindu-te jos, te-ar fi sfaramat si asa ti-ai fi dat ticalosul tau suflet."

        Atunci a strigat egumenul pe frati si le-a poruncit sa aduca scara si a pogorat pe cel inselat. Si i-a poruncit lui sa slujeasca la bucatarie, la pitarie si la celelalte slujbe ale fratilor, ca, adica, sa-si smereasca gandurile lui. Si asa a izbavit pe fratele acela. Deci, sa luam aminte la noi insine si cu toata grija sa ne pazim inima si sa nu primim gandurile pe care dracii le vara intru noi. Ci, mai mult, sa gandim la moarte si la vesnicele munci, iar gandurile sa le omoram cu postul, cu privegherea si cu rugaciunea, rugandu-ne lui Dumnezeu, cu smerita inima, ca sa ne pazeasca pe noi de toate cursele vrajmasilor, celor ce ne vaneaza pe noi. Dumnezeului nostru slava!



 

Mai multe despre Sfintii zilei găsiti în Vietile Sfintilor
 




  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE