Luna ianuarie in 24 zile:
Pomenirea Sfintei maicii noastre Xenia (sec. V)
Fericita
si pururea pomenita Xenia a fost din slavita cetate a Romei, fiica de neam
cinstit, tatal ei fiind senator al imparatiei, binecredincios si ravnitor.
Deci, ajungand ea la varsta nuntii si toate cele de nunta gatite fiind,
ea a fugit de acasa cu alte doua femei tinere, credincioasele ei slujnice,
dorind impreuna toate, a se face mirese Mirelui celui nestricacios, lui
Hristos Domnul, prin vesnica feciorie si intelepciune, dar aceasta dorire
Xenia tainuind-o inaintea parintilor ei, fiind singura lor fiica.
Si luand ea putin aur si imbracaminte
barbateasca, s-a urcat impreuna cu slujnicele sale in corabie si facand
calatoria pe mare si strabatand multe locuri, a sosit la insula numita
Cos, unde si-a luat chipul ei femeiesc si, intalnind acolo pe omul lui
Dumnezeu, preotul si egumenul Pavel, venind de la Locurile Sfinte, l-a
rugat sa le fie lor indrumator duhovnicesc.
Deci, indemnate fiind de dumnezeiescul
Pavel, au venit in cetatea Milasa si, facand acolo, din aurul ce avea,
o bisericuta, cu hramul Sfantului Mucenic Stefan, si chilii, impreuna cu
alte cateva fecioare au intemeiat o mica manastire. Si atata ravna si nevointa
a aratat fericita aceasta Xenia in rabdarea si parasirea simtirii poftelor
lumesti, incat pilda s-a facut pe sine, a petrecerii ceresti in trup omenesc.
Drept aceea, si semn de sus a primit
pentru buna petrecere a vietii sale. Ca, indata dupa moartea ei, intru
amiaza fiind si soarele luminand pamantul, s-a ivit pe cer o cruce din
stele luminoase, cuprinsa intr-un tarc de stele, semn care se parea a fi
ca o cununa data fericitei de la Dumnezeu, proslavind ostenelile si ravna
dragostei sale prentru Hristos, de vreme ce, dupa ingroparea trupului ei
in pamant, semnul acela n-a mai fost vazut.
Si s-au descoperit atunci si cele despre
Sfanta, spunandu-le pe patul de moarte, una din slujnicele ei, din ce tara
si din ce neam se trage fericita, precum si numele ei cel de la parinti,
Evsevia, ca vrand a nu fi cunoscuta, si-a pus ea numele de Xenia, care
insemneaza "Cea straina". Si asa, cu sarguitoare osteneala, a lucrarii
si a gandirii s-a mutat fericita la Hristos, mult doritul ei Mire. Dumnezeului
nostru, slava !
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura
de Aur, despre milostenia facuta din osteneala dreapta, nu din jafuri.
Zis-a Domnul:
"Faceti-va prieteni cu bogatiile nedrepte, ca sa intrati in casele cele
vesnice." Si zicand asa: "din bogatiile nedrepte", a aratat ca, adica,
indreptarea ta sa se faca in vremea de acum. Ceea ce, adica, rau ai castigat,
sa imparti bine. Adunata-i din nedreptate, acum caindu-te sa risipesti
cele adunate. Ca nu aceasta este fapta buna, ca sa dai, din acelea, o parte,
ci, a se lipsi de toate acelea, este lucru bun. De vreme ce, cea mai grea
faradelege este ca, adica, de la unul a apuca si altuia a da. Iar de faci
milostenie din nedreptate, apoi sa miluiesti pe aceia pe care i-ai asuprit.
Ca nu acela ce miluieste pe multi este milostiv, ci acela ce nici pe unul
nu asupreste, nici ii face nedreptate, pentru ca cei ce nu se departeaza
de la nedreptati si aduc daruri lui Dumnezeu, aceia neprimiti sunt. Caci
scris este: "Jertfele celor fara de lege, urate sunt lui Dumnezeu." Mai
bine este a nu castiga o avere ca aceea, decat a o da lui Dumnezeu cu fatarnicie.
Iar, pentru cei ce nu fac milostenie
la saraci, zice Proorocul: "Cela ce-si astupa urechile sale, ca sa nu auda
pe saraci, si el insusi, oarecand va striga si nu-l va auzi nimenea." Drept
aceea, se cade a pune in minte mila si judecata, adica, sa castigam dupa
dreptate si sa impartim milostenie, dupa cum este scris, ca prin aceasta
sa ne apropiem de Dumnezeu. Deci, intru aceasta, sa se cerceteze cu dinadinsul
fiecare pe sine si sa se socoteasca: oare, dintru ale sale osteneli are
bogatia din care voieste sa aduca daruri lui Dumnezeu, ori, poate a facut
sila celor neputinciosi, sau a jefuit pe cei de sub stapanirea lui ? Ca,
macar de esti si stapanitor, sa nu faci sila, nici sa jefuiesti, ci, de
ti se va intampla tie si sa ai stapanire, sa arati, mai ales, dreptatea
ta. Iar, de vei lua de la saraci si vei da la alti saraci, apoi mai bine
este tie sa nu jefuiesti cele straine, nici sa faci cu ele milostenie,
ca sa nu-ti faci jertfa ta urata, apucand a o aduce din nedreptate ? Ci,
cu ceea ce voiesti sa miluiesti pe alt sarac, mai bine sa-l miluiesti pe
acela caruia i-ai facut nedreptate. Ca Dumnezeu nu primeste jafuri si apucaturi.
Pentru ca milostenie din nedreptate nu se face, nici din blestem nu vine
binecuvantare, nici din lacrimi, veselie. Drept aceea, rogu-va pe voi,
in tot locul sa va socotiti si sa va paziti pe voi si sa va siliti a face
poruncile Domnului, ca sa aflati odihna sufletelor voastre.
Intru aceasta zi, cuvant despre Iov, despre iubirea
de saraci.
Ascultati
ce graieste Scriptura despre Iov, cata avere avea, cirezi de boi si oi
si camile si toata cealalta avere pe care Dumnezeu o incredintase lui Iov,
pe toata a ars-o focul. Si Iov n-a zis un cuvant de razvratire, ci, Domnul
a dat, Domnul a luat. Asculta si vezi, el atat de multe pierzand, n-a defaimat,
ci, cand le-a primit, a laudat pe Dumnezeu, iar cand s-au luat de la dansul,
nu s-a jelit. Iar oamenii, cei de acum, cand primesc si iau, nici nu-si
aduc aminte de Acela ce le-a dat lor, iar cand le pierd si se pagubesc,
atunci incep a defaima pe Facatorul, numarandu-si vredniciile lor. De au
dat vreo masura de grau, sau o paine la saraci, de au aprins o lumanare
la biserica, sau de au adus spre jertfa un ied, apoi le pomenesc si zic:
"Am facut aceste fapte bune de ce, dar, au venit asupra noastra aceste
rautati ?" Insa, se cade nu numai sa nu pomenesti acele mici fapte bune,
ci, mai vartos, sa-ti aduci aminte de cele mai de seama porunci ale Legii,
pe care nu le-ai facut. Ai aprins, adica, o lumanare in biserica, bine;
dar iata a intrat in biserica si saracul, suspinand cu lacrimi din pricina
ta, si ti-a stins stralucirea lumanarii tale. Sau ai dat cutarui sarac
o paine, ceea ce si eu adeveresc, dar adu-ti aminte ca turmele oilor tale
au mancat toata seceratura saracului. Drept aceea, asupresti mult si faci
putine bunatati. Apuci mult si dai putine.
De voiesti sa nu fii invinuit, apoi
nu napastui pe cel sarac, nici pe semenul tau. Pe cei scapatati nu-i nedreptati,
pe vaduve nu le asupri, pe sarac nu-l trece cu vederea, de la vecini sa
nu-ti intorci fata, pe prieteni sa nu-i inseli, pe cei batrani sa nu-i
manii, pe parinti sa-i cinstesti, de biserica sa nu te desparti, de desfranare
sa te departezi, de iubirea de arginti sa te pazesti. Iubirea fata de frati
sa nu o uiti, vatamarea rautatii sa o gonesti din inima ta si dragostea
sa ti-o sadesti in inima. De iubirea de straini sa nu te lepezi, si de
la adevar sa nu te departezi. De clevetiri sa fugi departe, smerenia sa
o iubesti, de sfada sa te ingretosezi. Acestea toale sa le pazesti si nu
te va cuprinde pe tine raul si, macar de ar si navali, dar tu sa nu hulesti.
Acestea toate le-a facut Iov, sluga Domnului, cand au navalit asupra lui
relele acelea, iar el n-a defaimat, ci a laudat pe Dumnezeu, zicand: "Fie
numele Domnului binecuvantat in veci." Deci, de ar fi cineva bolnav sau
din bogatie ar cadea, si de l-ar primi cu rabdarea acestuia, apoi si cununii
aceluia vrednic va fi, intru Hristos Iisus Domnul nostru, Caruia se cuvine
slava ! Amin.
