Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)

Luna ianuarie in 26 zile: Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Xenofont, a sotiei lui Maria si a fiilor lor Arcadie si Ioan (sec.VI)

    Acest preacuvios Xenofont era din Constantinopol, mare dregator al imparatiei si bogat in averile cele din afara. Dar era si mai bogat in avutiile cele dinlauntru, adica, in dreapta credinta si in milostenie la saraci. Sotia lui, Maria, ii urma intru toate, cautand sa placa lui Dumnezeu. Si aveau doi fii, Ioan si Arcadie. Voind ei ca fii lor sa le fie mostenitori, nu numai ai averilor, ci si ai vietii lor intelepte si placute lui Dumnezeu, au trimis la scoli pe amandoi feciorii, la cetatea Berit, din Fenicia, cetate vestita, in acea vreme, pentru invatatura bunelor deprinderi si pentru inalta ei scoala de intelepciune elineasca.

    Si, plutind cei doi fii spre Fenicia, s-a starnit deodata o groaznica furtuna pe mare si s-a sfaramat corabia cu dansii, incat nu se putea sti de a mai scapat cineva cu viata. Deci, de aceasta instiintandu-se, au purces si Xenofont, cu sotia sa, si s-au dus, ca sa-si caute feciorii. Si mult s-au minunat indureratii parinti, afland, dupa indelungata cautare, printre calugarii din Ierusalim, pe cei doi feciori ai lor. Ca, drept multumita pentru dumnezeiasca lor izbavire din valuri, cei doi feciori intrasera in manastire si se facusera calugari.

    Si multe lacrimi de bucurie au picurat, din ochii tuturor celor patru, parinti si feciori, din aceasta neasteptata regasire.

    Deci, mult fericindu-si feciorii, s-au facut monahi si Xenofont si sotia sa Maria si, mergand fiecare la manastirea sa, atata au sporit in bunatatile sufletului, si ei si fiii lor, incat s-au invrednicit ca si lucruri minunate a lucrat Dumnezeu printr-insii. Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi ! Amin.
 


 
 

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, pentru ca sa nu nadajduiasca omul in sine.

    A venit, oarecand, un batran la alt parinte si, vorbind ei unul cu altul, a zis unul: "Eu am murit pentru lume." Si i-a raspuns lui celalalt batran : "Sa nu-ti pui nadejdea intru tine, pana ce vei iesi din trupul tau, ca daca tu zici, "am murit," apoi satana n-a murit; ci inca in toate ceasurile sa ne pazim pe noi insine cu dinadinsul. Ca precum un ostas sau un vanator, cand merg la lucrul lor, nu se inspaimanta, ci se nevoiesc, macar ca nu stiu daca vor fi raniti sau daca vor scapa si se vor mantui, asa se cade si monahului a se lupta cu dracii, dar sa nu-si puna nadejdea intru sine, ci la Dumnezeu sa-si puna toata nadejdea."
 


 
 

Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur, despre milostenie si plata ei.

    Orice ai da la saraci, acelea in mainile lui Hristos le pui si nimeni nu poate sa le rapeasca din mainile Celui ce le-a luat, ci petrec acolo, multa roada facandu-se noua. Si, de vreme ce nici omul nu trece cu vederea, ci asemenea rasplatesle darul primit, apoi, cu cat mai mult inca Hristos, cum, oare, dupa luare, nu va rasplati ?

    Caci, iata, ce zice Solomon: "Cela ce miluieste pe saraci, imprumut da lui Dumnezeu." Dar vazut-ai, oare, ce lucru slavit de imprumutare ? Ca altul este cela ce ia si Altul se indatoreste si se pune chezas. Ca n-a zis, adica: "Cel ce miluieste pe sarac da lui Dumnezeu, si imprumut da lui Dumnezeu," ca, la rasplatire, sa nu ia numai al sau, ci impreuna cu al sau sa ia mai multa dobanda. De aceea si noi dam imprumut la aceia care ne dau mai multa dobanda, si inca pe cei avuti ii alegem si-i cautam, iar pe blandul si binecunoscatorul Dumnezeu, Care insutit rasplateste, Il parasim.

    Ca ce ne va da noua pantecele, care mistuieste multe, numai gunoi si stricaciune ? Sau ce ne da desarta marire ? Invidie si rautate. Sau ce, iubirea de desfatari ? Numai necazuri si desertaciuni. Apoi, ce ne da desfanarea ? Gheena si viermele cel neadormit. Iar celor bogati si nemilostivi ce li se cuvine ? Aici, cele ce sunt rele, iar dincolo, cele amare. Ca nemincinos este Cel ce a zis: "Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si acestea toate se vor adauga voua." Deci, pentru ce nu ne ingrijim de milostenie, fratilor ? Cel ce miluieste pe saraci, zice, imprumut da lui Dumnezeu. Apoi, oare, imprumutul iei de la mine, Doamne, milostenia data la saraci ? Dar cand va fi mie, spune-mi, ma rog, vremea rasplatirii ?

    Cand va sedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale si va pune pe cei milostivi de-a dreapta Sa, iar pe cei rapitori si nemilostivi de-a stanga atunci va zice celor de-a dreapta Lui: "Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia cea gatita voua, de la intemeierea lumii." Pentru ce pricina oare ? De vreme ce, zice: "Am flamanzit si mi-ati dat de am mancat, am insetat si m-ati adapat, gol am fost si m-ati imbracat." Si pentru ce, Doamne, despre altele nu faci de loc pomenire, fara numai de milostenie ?" Nu voi judeca, zice, pe cei ce au gresit, ci pe cei ce nu s-au pocait. Nu osandesc pe cei bogati, ci pe cei nemilostivi si neomenia lor o mustru, pentru ca, avand un ajutor de mantuire ca acesta, adica milostenia, prin care tot pacatul se pierde, au trecut cu vederea o atat de mare facere de bine." Ca nu pentru aceasta ai luat averea, ca, adica, in mancari si in betii sa o cheltuiesti pe ea, ci ca sa o trimiti pe ea in cealalta lume, prin mainile saracilor, cheltuind-o in milostenie. Ca, au doar a ta este averea ce ai ? Nu este a ta, ci pentru saraci iti este data tie. Dintru ale Lui, iti porunceste tie Dumnezeu, ca sa dai. Chiar daca ar fi din ostenelile tale si pentru aceasta socotesti ca este a ta avutia, au doar, nu putea, Dumnezeu sa o ia pe ea de la tine ? Dar, iata, nu face aceasta, ca doar te-o face pe tine iubitor a da la saraci si printr-insii mostenitor al Imparatiei sa te faca. Caruia se cuvine slava, acum si pururea si in vecii vecilor ! Amin.
 



  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE