Luna iulie in 11 zile: pomenirea Sfintei marii si prealaudatei Mucenite Eufimia, prin care s-a intarit Ortodoxia.

    In zilele binecredinciosilor imparati Marcian si Pulheria (450-457), s-a facut la Calcedon Sinod mare (451), de 630 de Sfinti Parinti, din toata lumea, si au osandit erezia lui Dioscor si al lui Eutihie, care invatau ca Hristos, Mantuitorul lumii, este o persoana numai cu o fire si o lucrare si nu primeau dreapta credinta, care invata ca Dumnezeu cel intrupat, Mantuitorul lumii, este Persoana Fiului, din Sfanta Treime, avand doua firi, o fire de om si o fire de Dumnezeu, unite intre ele si lucrand impreuna la mantuirea noastra.

    Astazi, praznuim minunea ce s-a facut de cinstitele moaste ale Sfintei Mucenite Eufimia, in vremea acestui al patrulea mare Sinod a toata lumea, de la Calcedon. Caci, de vreme de ereticii nu voiau sa primeasca dogmele dreptei credinte, Sfinti Parinti ai Sinodului au zis catre eretici: "Scrieti, intr-o carte, marturisirea credintei voastre si vom scrie, si noi, marturisirea noastra. Si amandoua scrierile sa le pecetluim si sa le punem la racla cu preacinstitele moaste ale marii Mucenite Eufimia. Apoi, sa ne rugam, cu post, lui Dumnezeu, ca prin ei sa ne descopere credinta cea dreapta." Si, pecetluind racla cu pecete imparateasca, au pus pazitori. Si, dupa trei zile de post si rugaciune, deschizand racla, au gasit scrierea dreptcredinciosilor in mana dreapta a Sfintei, iar pe cea a ereticilor raucredinciosilor la picioarele ei. Spre aducerea aminte, despre aceasta preaslavita minune, din timpul Sinodului marea Mucenita, Sfanta mare Mucenita Eufimia se zugraveste, totdeauna cu o scrisoare in mana dreapta.

    Ea s-a nascut si a crezut la Calcedon, in tinutul Bitiniei, langa Bosfor, si, tot in acest loc, a primit si cununa muceniciei, in anul 307, pe vremea sangerosului imparat Galeriu (305-311). Era fiica unui oarecare Filofron si a Teodosianei si se purta, in viata, ca o tanara fecioara, care isi inchinase viata lui Hristos. Deci, parata fiind ca este crestina, a fost pedepsita cu roata, data la fiare si la alte maiestrite chinuri si si-a luat cununa muceniciei prin foc, fiind arsa de vie.

    Sfanta Biserica serbeaza pomenirea ei si astazi 11 iulie, la praznuirea minunii de la Calcedon, a Sfintelor moaste, dar si la 16 septembrie ziua ei de muceniceasca patimire.

    In cetatea Alexandriei este o biserica spre poarta dinspre rasarit. Acolo, un oarecare calugar, in chip de sarac, statea inauntru, in prodvor luand milostenie. Si, uneori, iesea la ceasul al treilea, alteori, la al cincilea ceas, iar alteori, si mai tarziu. Deci, vazandu-l pe eclesiarhul multa vreme si folosindu-se de randuiala vietii lui, a gandit sa mearga dupa el, ca sa stie unde se duce si ce face. Apoi, a mers dupa el fara stirea lui. Si l-a vazut cum a cumparat paine de doisprezece bani si de patru bani branza si a iesit afara din cetate, la un loc unde erau morminte. Si vroia sa intre intr-un mormant, desert. Insa, mai inainte de a intra el in mormant, eclesiarhul, apropiindu-se de el, a cazut la picioarele lui, zicand: "Spune-mi mie, pentru Hristos, cine esti si ce faci?" Deci, batranul, vazand ca nu poate scapa de el, i-a grait asa: "Eu stau in sfantul pridvor si-mi adun cele pentru hrana mea, sasesprezece bani numai, si, indata, plec, ori in ce ceas capat banii acestia, si imi cumpar paine si branza, si iesind din cetate, vin de intru in mormantul acesta si ma indeletnicesc, in toate zilele, plangandu-mi pacatele." Atunci, cazand la picioarele lui, eclesiarhul il ruga, zicandu-i: "Sezi in chilia ta, pentru Domnul si te roaga pentru mine, si eu iti voi aduce tie hrana cea de toate zilele." Zis-a lui staretul: "De vei face precum ai zis si vei pune hrana in afara usii, si, batand in usa, vei pleca, apoi, sa stii ca asa voi face." Iar eclesiarhul a fagaduit. Deci, putina vreme, eclesiarhul a facut dupa cuvantul staretului. Iar, intr-o zi, a batut, pana ce a iesit staretul. Si a cazut catre dansul, zicand: "Pentru Domnul, fa-ma si pe mine calugar." Iar staretul, ducandu-l inlauntru, i-a citit lui cele ce sunt ale chipului calugaresc si l-a invatat pe el, precum se cadea. Si astfel, petrecea langa staret. Insa batranul iesind, iarasi, dupa cel dintai obicei, statea in pridvor, pana ce aduna treizeci si doi de bani din milostenie, si cumpara doua paini si doua parti de branza, pentru sine si pentru fratele. Iar un ostas, iubitor de Hristos, care umbla adeseori la biserica, vazand randuiala staretului si folosindu-se, i-a urmat lui, vrand sa stie unde se duce si unde petrece. Apoi, cunoscand aceasta, il ruga ostasul pe staret, zicand sa stea, in liniste, in chilia sa, rugandu-se pentru el si pentru casa lui, iar el ii va sluji lui. Si staretul i-a zis lui: "Imi trebuie doua paini si doua bucatele de branza in fiecare zi." Insa, nu i-a vorbit lui de exesiarh, ca este calugarit la dansul. Deci, dupa ce a trecut catava vreme, dandu-i lui cele trebuincioase, s-a intamplat ca a murit staretul, dupa ce zisese ucenicului sau sa stea in locul acela si sa nu se duca nicaieri, iar, cand va aduce ostasul acela doua paini si doua bucatele de branza, sa-i spuna lui: "Am trebuinta numai de o paine si de o bucata de branza." Si sa stea in chilie, luand aminte la el insusi. "Si, de vei pazi porunca mea, ma vei avea, cantand cu tine, dupa obicei." Deci, dupa ce s-a sfarsit staretul si ucenicul lui, l-a ingropat de cate ori canta el, canta, cu dansul, si staretul, precum fagaduise. Si aceasta a facut-o multe zile. Iar dusmanul binelui, diavolul, si invidiosul, de totdeauna al mantuirii omenesti, i-a pus eclesiarhului un gand, zicandu-i: "Acum, parintii tai ce zic despre tine? Oare, au murit? Sau traiesc? Deci, ce-ar fi sa te duci, o data dupa Utrenie si vazandu-i pe ei, te-ai intoarce indata, la locul tau si, apoi, ai sta fara de nici o grija?" Si asa, lasandu-se inselat, s-a dus. Iar, dupa ce s-a intors de acolo, venind vremea, a inceput a canta, insa glasul staretului nu s-a mai auzit. Si lasand cantarea, a inceput a plange deasupra mormantului sau, zicand: "Parasitu-m-ai si m-ai lasat, stapane ava." Apoi, i-a venit lui glas din mormant, zicandu-i: "Au, doara, eu  te-am parasit pe tine? Tu ai calcat porunca pe care ti-am dat-o tie. Si, oare, eu cantam cu tine? Nu eu, ci iubitorul de oameni Dumnezeu, Care totdeauna Se ingrijeste de neamul omenesc si cauta mantuirea oamenilor. Acela trimitea un Sfant Inger al Sau, cu chipul meu, ca sa cante impreuna cu tine. Ca eu la locul acela sunt, unde Dumnezeu mi-a poruncit sa fiu. Iar ingerul lui Dumnezeu, pentru neascultarea ta, s-a departat de la tine. Sezi, dar de acum, in chilie, plangandu-ti pacatele tale si luand aminte la tine insuti si bunul Dumnezeu iti va ajuta tie."

    Zis-a ava Ioan Colov: "Eu vreau ca omul sa ia parte, pe cat se poate, la toata fapta cea buna. Adica, sculandu-se dimineata, sa puna inceput bun, si porunca lui Dumnezeu, cu frica si cu indelunga rabdare, sa o implineasca, in dragostea lui Dumnezeu si a oamenilor, cu toata ravna sufletului si a trupului, cu smerenie multa, in rabdare si grija mare, in rugaciune multa si post intru curatie trupeasca, pazindu-si limba, iar cand va fi ocarat, sa nu se manie, ci sa se smereasca si sa nu rasplateasca raul cu rau, sa nu caute la greseli straine, nici sa se masoare pe sine cu altii, ci sa fie sub toata faptura, cu lepadarea celor trupesti, si sa ne rastigneasca pe cruce, in nevointa, in plans si in lupta razboiului nevazut, in dreapta socotire si in curatie sufleteasca, intru infaptuirea binelui, implinindu-si, in liniste, lucrul mainilor sale, in privegherile de noapte, in foame si in sete, in frig si in osteneli, socotind, in toate zilele, ca moartea este aproape si ca trecem din moartea la viata."

    Erau doi credinciosi, cu mestesugul, cismari, traind unul aproape de altul. Insa unul avea copii multi, femeie, tata si mama si umbla la biserica in toate zilele si-si chivernisea toate dupa Dumnezeu, din mestesugul sau. Iar celalalt era si el mester, dar fiindca nu umbla la biserica, ci lucra si Duminica, pentru aceea, nici pe sine nu putea sa se chiverniseasca. Deci, invidiind pe vecinul sau, i-a zis lui cu manie: "De unde, si cum te-ai imbogatit tu? Ca eu ma silesc in mestesugul meu mai mult decat tine, si cu totul, am saracit." Iar el, vrand sa-l faca si pe acela sa mearga la biserica, i-a zis lui: "Iata, eu merg la biserica si, acolo, aflu aur aruncat pe drum si, de atunci, cate putin, m-am imbogatit. Ci de vei voi sa vii mereu cu mine, eu te voi chema si, ori ce vom afla, tu sau eu, sa le impartim pe jumatate." Iar acela, crezand, a inceput sa mearga cu dansul. Si, mergand el la biserica, totdeauna, l-a binecuvantat pe el Dumnezeu si s-a imbogatit. Dupa aceea i-a zis lui acel bun sfatuitor: "Oare stii, frate, cat de mult ti-a folosit sufletului tau si averii tale, un cuvant intelept, de la Dumnezeu. Dar sa ma crezi pe mine n-am aflat pe drum, ca ti se parea ca eu umblu dupa aur. Dar, de vreme ce Dumnezeu a zis: Cautati, mai intai Imparatia Cerurilor si toate celelalte se vor adauga voua pentru aceea ti-am grait tie asa. Deci, chiar de am mintit, iata, ca n-am gresit, fiindca am izbandit si ai castigat." Iar, de aceasta afland, preacuviosul papa si patriarh a Alexandriei, Ioan cel Milostiv, l-a facut, pe acesta, bun sfetnic si preot pentru ca vrednic era si cinstitor de Dumnezeu. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.