Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)

Luna iulie in 13 zile: Soborul Sfantului Arhanghel Gavriil.

    Binevestitorului mantuirii noastre, lui Gavriil Arhanghelul, marele slujitor al lui Dumnezeu, care a facut oamenilor atatea binefaceri, atat in Legea veche, si in cea noua, Biserica ii alcatuieste astazi al doilea sobor de praznuire, multumindu-i pentru toate slujirile lui, cunoscute din Scriptura si din traditia Bisericii, intocmai ca si la intaia sa praznuire, din ziua de 26 martie, dupa Buna Vestire. Drept aceea,  Biserica innoieste astazi pomenirea aratarilor lui cele minunate, facute din dumnezeiasca porunca, si le proslaveste.

    Arhanghelul Gavriil este acela care, pe Moise, ce fugea de la fata lui Faraon, in pustie, l-a invatat scrierea cartilor, descoperindu-i facerea lumii, facerea lui Adam, omul cel dintai, viata si caderea lui, neamurile cele mai dinainte, potopul si despartirea limbilor si toata intelepciunea. El este acela care a talcuit Proorocul Daniil, aratarile cele minunate, inchipuite prin tot felul de fiare, i-a descoperit, apoi, slobozirea poporului lui Dumnezeu din robia Babilonului, vremea venirii lui Hristos in lume si intruparea Lui din Preacurata Fecioara. El este acela care s-a aratat Sfintei si Dreptei Ana, pe cand ea se ruga cu lacrimi, zicandu-i: "Ana, s-a auzit rugaciunea ta la Dumnezeu si, iata, vei zamisli si vei naste pe Fiica cea Binecuvantata, prin care se vor binecuvanta toate semintiile pamantului; si vei chema numele ei Maria." Asemenea si Sfantului Ioachim, tot el i-a spus ca vor naste pe Maica lui Mesia, Care va mantui neamul omenesc. Acelasi Arhanghel s-a aratat preotului Zaharia si i-a binevestit dezlegarea nerodirii femeii sale, Elisabeta, si nasterea Sfantului Ioan, Inainte-mergatorul Domnului.

    Acest slujitor al lui Dumnezeu a stat inaintea preacuratei, la Nazaret, si i-a binevestit zamislirea Fiului lui Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfant. Tot acesta s-a aratat si lui Iosif, incredintandu-l, prin vis, despre Fecioara cea neispitita de nunta. Acest Inger al Domnului s-a aratat si pastorilor ce-si pazeau turmele, noaptea, si le-a zis: "Va binevestesc voua bucurie mare: ca s-a nascut astazi Mantuitorul." Si, indata, o multime de ingeri au cantat: "Marire intru cei de sus, lui Dumnezeu, si pe pamant pace, intre oameni bunavoire." Prin acest Ingerl, la vremea patimilor Sale, Mantuitorul a primit intarire, deoarece Gavriil, puterea lui Dumnezeu se talcuieste, si, ca unul care, pe langa altele, are si aceasta slujire, de a intari pe cei ce sunt in nevointa. Acest Inger s-a aratat si mironositelor, stand pe piatra mormantului si vestindu-le invierea din morti a lui Hristos. Ca cel ce a fost binevestitorul zamislirii si al nasterii, acelasi s-a aratat a fi si Ingerul invierii. In sfarsit, acelasi Inger, aratandu-se Preacuratei, i-a spus de cinstita ei adormire si de mutarea ei cu trupul, de la cele pamantesti, la cele ceresti.

    Deci, pomenind aceste multe aratari, din Legea veche si din cea noua, ale acestui Ingeri si stiind mijlocirea lui cea neincetata catre Dumnezeu, pentru neamul omenesc, Biserica ii alcatuieste soborniceasca praznuire, pentru ca poporul lui Dumnezeu sa se destepte totdeauna si cu caldura sa alerge, proslavind ajutorul si sprijinul acestui atat de mare binefacator al sau. Se cade a aminti ca, in afara de ziua de astazi, 13 iulie, Biserica mai cinsteste, pe acest Inger, la 26 martie si la 8 noiembrie.
 


Intru aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Golinduhia, care s-a numit, mai pe urma, Maria (sec.VI).

    Aceasta a fost din Persia si locuia cu un barbat, care era mai mare peste magi, pe vremea lui Chosroe (590-628), imparatul persilor si a lui Mauriciu (582-602), imparatul romanilor. Si, avand ea un vis, in care ingerul lui Dumnezeu i-a aratat un loc intunecat si plin de foc, unde erau stramosii ei, morti ca inchinatori la idoli, i-a mai aratat inca si alt loc luminos, in care se veseleau aceia care slujeau lui Hristos. Deci, voind si ea sa intre in locul cel plin de lumina, a fost oprita de ingerul cel ce se aratase, care i-a zis ca in locul acela necredinciosii nu pot sa intre. Indata dupa visul acesta, venindu-si in sine, fericita a crezut in Hristos si s-a botezat, numindu-se Maria. Deci, pentru pricina aceasta, a fost osandita atat de barbatul sau, cat si de imparat. Si a fost trimisa la cetatuia Lithei, unde a trait optsprezece ani, intr-o inchisoare, si, nevrand a se supune poruncii, a fost aruncata intr-o groapa, in care era o fiara. Stand acolo patru luni a imblanzit in asa fel fiara, incat se culca si se odihnea deasupra ei. A luat si dar de la Dumnezeu sa nu se mai gandeasca la foame. Deci, scotandu-o de acolo, a fost data pe seama feciorului lui Chosroe, ca sa o cerceteze. Si a fost batuta cu toiege, intr-un sac plin cu funingene, si a fost aruncata, apoi, intr-un loc parasit, dar ea a fost pazita fara nici o vatamare. Au dat-o. apoi, la o casa de desfrau si, mergand multi patimasi acolo, nu o aflau, caci era acoperita de ochii lor, in chip preaslavit. Si, tirand-o pe pamant ca sa-i pricinuiasca moartea a fost izbavita de inger. Iar ei, parandu-i rau ca nu a patimit, ca sa ia cununa Mucenicilor, a fost lovita de inger cu sabia si i s-a parut ca a fost taiata, incat chiar si hainele ei s-au umplut cu sange si facea multe tamaduiri. Deci, ramanand nevatamata, a mers la Ierusalim si, inchinandu-se la Sfintele Locuri, a cunoscut credinta ortodoxa a Bisericii, s-a dus, apoi, la Constantionopol si si-a aflat sfarsitul intr-o manastire de fecioare, langa cetatea Nisibe si asa s-a mutat catre Dumnezeu.
 


Intru aceasta zi, invatatura a Sfantului Vasilie, despre toata fapta buna.

    Fratilor, sa fim binefacatori si milostivi, sa urmam Stapanului nostru, ca sa nu ardem in vapaia cea vesnica. Sa nu primim de la Dumnezeu bogatia cu suflet rau, caci, asa multi saraci s-au facut in Imparatia Cerurilor. Sa nu prilejuim lacrimi saracilor prin averea noastra, ca sa putem mosteni vesnicele bunatati. Si, asa, sa castigam pe Domnul. Cel care a zis: "Miluieste, si vei fi miluit. Cu ce masura veti masura, se va masura voua". Sa privim la sfintii barbati si la sfintele femei, care, pentru dragostea lui Dumnezeu, un trup aveau, dar si pe acela uscat si omorat cu postul, cu privegherea si cu setea, prin privegherea de noapte si in rugaciuni, prin inchinaciuni cu lacrimi catre Atotputernicul Dumnezeu, adica gura fiind pentru rugaciune, ochii pentru priveghere si lacrimi, mainile pentru a le ridica spre Dumnezeu, stand in picioare, ziua si noaptea. Asa sa strunim trupul, pentru ca sufletul, la cer, sa-l ridicam. Cei ce gresiti, sa alergati la pocainta. Cei ce alergati, sarguiti-va. Cei bogati, dati la saraci. Cei cu dreagatorii, impodobiti-va cu smerenie. Cei saraci, primiti cu multumire si cu supunere. Preotilor, imbracati-va in blandete si dreptate. Judecatorilor, judecata dreapta sa faceti, sa izbaviti pe sarac si pe vaduva, si sa rescumparati pe saracul cel asuprit. Pe cei robiti sa-i izbaviti de la moarte si sa nu treceti cu vederea pe cel ce zace inaintea portii voastre. Pe urmele Celui de obste si bun Stapan, sa mergem. Sa fugim de vrajmasul inselator, cel ce pierde sufletele noastre. Sa ne sarguim spre dumnezeiasca viata, de care trebuie sa ne apropiem, dupa ce zabovim putin in veacul acesta. Iar, de ne lenevim, atunci sa ne aducem aminte de Cel ce a patimit pentru noi. Care ne va dezlega de legaturile pacatelor. Sa schimbam grija cea trupeasca, si de putina vreme, pe grija cea duhovniceasca si pururea fiitoare. Dumnezeului nostru, slava!
 


Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Teodor Studitul, despre manie.

    Fratilor si parintilor, putin ne-am departat de la voi si, iata, indata venind, am aflat intre voi neoranduieli. Si, oare, se cade inaintea soborului a arata aceasta? Si atata neoranduiala, incat unii, tinzandu-si mainile, au apucat unul de altul, cu manie, cu iutime si cu strigare. Si despre unul, adica, nu este atata mirare, fiindca este mirean si inca nu este numarat cu fratii, dar, pentru celalalt, este lucru cu totul necuviincios si strain, pentru ca cel calugarit si rastignit, pentru lume a facut lucrul acesta, cu madularele lui cele pironite.

    Deci, te intreb eu pe tine frate: "Cand te-ai pogorat de pe cruce si cand te-ai slobozit cu aceasta slobozenie si ti-ai pus mainile, ca iudeii, pe Iisus?" Caci zice: "Cele ce ai facut unuia dintre acesti frati, mai mici, ai Mei, Mie Mi-ai facut. Oare, nu te-ai temut de fata Aceluia ce a grait acestea? Sau nu te-ai rusinat de ingerul pazitor al vietii tale? Au nu te-ai sfiit de fratii cei ce te vedeau si se mirau?" Asa sa lumineze, zice Scriptura, lumina noastra inaintea oamenilor, ca sa vada faptele voastre cele bune si sa proslaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri." Iar pe tine, dimpotriva, atata te-a intunecat duhul cel rau, incat s-a si hulit Numele lui Dumnezeu prin tine. Vai mie pacatosul, la cata inaltime de viata suntem chemati, si unde ne-am pogorat, facand neoranduieli, asemenea cu oamenii cei rai, mireni la naravuri. Dar zice el:  Acela a inceput mai intai sfada. Dar, n-ai auzit pe Domnul cum zice, catre sluga care L-a lovit pe El peste obraz: "De am grait rau, marturiseste de rau, iar de am grait bine, de ce Ma bati? Si, iarasi pe cruce zice: "Parinte, lasa-le lor pacatul acesta, ca nu stiu ce fac." Drept aceea, ai datoria, cand esti clevetit, sa graiesti de bine. Si cand esti batut, sa te rogi pentru cei ce te bat si, fiind hulit, sa nu te manii. Iar tu, daca nu te asemeni bunului Stapan, vezi, cu cine te asemenei. Pentru aceea, dar, nu esti calugar, ci bataus, nici pustnic, ci talhar, nici fiu al pacii, ci esti fiu al maniei. Oare, nu din defaimare au iesit bataile si, batailor, le-a urmat moartea? Deci, cei ce fac unele ca acestea, sa fie pusi la canonul ce li se cade, ca sanu mearga spre mai rau. Pentru ca, unde vom pune pravila apostoleasca, care zice: "Episcopul sau preotul sau diaconul, de va bate pe credinciosii ce gresesc, sau pe necredinciosii ce fac strambatate, acela sa fie lepadat din rangul lui." Ca nicidecum nu ne-a invatat pe noi Domnul unele ca acestea ci cele potrivnice: fiind batut, tu sa nu bati, fiind clevetit, nu raspunde, patimind, nu te inspaimanta. Lui Dumnezeu este slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.
 



  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE