Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)

Luna mai in 10 zile: pomenirea Sfantului Apostol Simon Ziolotul.

    Acesta a fost unul din cei 12 Apostoli ai Mantuitorului si era galilean. I se da numele de Canaanitul si de Zilotul, spre a-l deosebi de Sfantul Petru si de Sfantul Simeon "fratele Domnului", urmasul Sfantului Iacob la episcopia Ierusalimului. Traditia spune ca el ar fi fost mirele de la nunta din Cana, unde Mantuitorul a prefacut apa in vin, ceea ce vazand, Simon s-a lipit de Iisus si s-a invrednicit a-i fi ucenic, cu mult zel, pentru toata viata.

   Evangheliile ii dau numele de Canaanitul (Matei 10, 4), cel de fel din Cana si de Zilotul (Luca 6, 15), aratand ravna si stradania lui de a sluji, prin cuvant si cu viata, Evanghelia mantuirii tuturor oamenilor, vestita de Hristos Domnul. Dupa alta traditie, Sfantul Simon, inainte de a se intalni cu Mantuitorul, ar fi facut parte din partida evreilor zeloti, care ridicau poporul la razvratire si nu plateau tribut romanilor. Este, cu alte cuvinte, trecutul sau, pe care Simon, ca si altii, l-a parasit, devenind "pescar de oameni", in slujba lui Hristos.

   Dupa pogorarea Duhului Sfant, Sfantul Apostol Simon n-a pregetat a calatori in tinuturi indepartate, pentru a lumina popoarele cu lumina Evangheliei, mergand in Egipt si in Mauritania si aprinzand in suflete candela nestinsa a marturisirii lui Hristos. Pretutindeni, pe unde si-a purtat pasii, pe urmele lui s-au infiripat in inimi, nadejdi noi, au crescut bucurii duhovnicesti, a rodit mantuirea, incepand inaltarea oamenilor spre Dumnezeu. O traditie spune ca ar fi mers pana si in Britania. Intorcandu-se, insa, in partile Rasaritului, Sfantul Simon a mers in tara persilor. Multa impotrivire a intalnit propovaduirea lui in sufletul paganilor, vazand inmultirea numarului crestinilor in tara lor. Acestia, prinzand pe Sfantul Apostol, l-au rastignit in orasul Snanir, din Persia.

   Si asa, printr-o patimire, dupa acelasi chip cu a Mantuitorului Hristos, Sfantul Apostol Simon si-a savarsit viata rastignit de necredinciosi.

 

Intru aceasta zi, pomenirea Cuvioasei Isidora.

    In manastirea de fecioare a Tebenisiotilor, ce este in Tebaida, a fost o oarecare fecioara, cu numele Isidora, care, pentru Dumnezeu se prefacea ca este nebuna, ca si cum ar fi fost indracita. Si, intru atata defaimare, de toate surorile era - despartita, incat nici hrana impreuna cu dansa nu voia sa guste vreuna, ci, de toate era defaimata, iar ea, pe toate acestea, cu tacere si cu multumire le rabda. Si intotdeauna, un bucatarie se ostenea si in celelalte ascultari manastiresti, tuturor slujind si neferindu-se de locurile cele mai necurate ale manastirii. Si niste osteneli ca acestea le suferea neincetat, incat nici un ceas nu se odihnea, ci, de dimineata pana seara, in orice lucru se afla, isi trudea trupul sau. Iar uneori se facea ca este indracita, tainuindu-si, cu intelepciune, fapta buna, inaintea celor ce o vedeau pe ea, si se implinea intru dansa cuvantul acesta al Apostolului: "Daca se pare cuiva ca este intelept intre voi, in veacul acesta, nebun sa se faca, ca sa fie intelept."

   Si erau in manastirea aceea fecioare calugarite, la numar trei sute, si toate, dupa randuiala manastirii, purtau pe capul lor scufie, iar ea cu o carpa proasta si urata isi acoperea capul sau. Si nici una, candva, nu a vazut-o mancand vreo bucata de paine sau la masa stand si fiertura gustand, intru toata vremea vietii sale, ci numai ramasitele si faramiturile aduna de pe masa si cu acelea se hranea. Si nu facea nici o mahnire nimanui, nici ea, vreodata, nu s-a maniat sau necajit, tacea, neraspunzand nici uneia vreun cuvant.

   Intr-o viata aspra ca aceasta, fericita Isidora, multa vreme petrecand, s-a facut descoperire despre dansa cuviosului Parinte Pitirunm barbat sfant si foarte imbunatatit, care petrecea in pustia ce se numea Porfinit. Acestuia, standu-i in fata ingerul Domnului i-a zis: "Pentru ce te trudesti, in minte, pentru viata ta cea imbunatatita si ti se pare ca esti mare, stand intr-acest loc pustiu? Voiesti ca sa vezi o femeie mai imbunatatita si mai placuta lui Dumnezeu decat tine? Sculandu-te, dar, mergi in manastirea de femei, cea din Tabenesiot, si vei afla acolo pe una, ce poarta o carpa urata pe capul ei: aceea este mai buna inaintea lui Dumnezeu decat tine, de vreme ce, in atata sobor petrecand si tuturor de-a pururea slujind si de la toate in batjocura fiind, niciodata, cu inima sa, nu s-a despartit de la Dumnezeu, ci, totdeauna, cu mintea ei intru Dumnezeu adancita este, iar tu, la singuratate aici, singur petrecand si niciodata de aici, cu trupul iesind, toate cetatile, cu mintea ta, le strabati."

   Iar marele Pitirun, indata sculandu-se, s-a dus la Tabensisiot. Si, ajungand la manastirea de barbati, a rugat pe egumenul ca sa porunceasca, celor din ascultare, sa-i duca pe el la manstirea de fecioare. Si, de vreme ce cuviosul acesta parinte era slavit intre parinti si foarte cinstit, pentru sfintenia vietii lui si pentru batranetile lui, cu sarguinta l-au trecut pe el peste raul care despartea manastirile si l-au dus pana la manastirea de fecioare. Acolo, el, intrand in biserica, si obisnuita rugaciune facand, s-a rugat ca toate surorile sa vina inaintea lui, ca sa le vada pe ele. Si, adunandu-se la dansul toate, n-a vazut cuviosul pe aceea de care i se facuse lui instiintare, de la inger, si pentru care venise, si le-a zis: "Sa aduceti la mine pe toate surorile, ca, iata, precum socotesc, una nu este aici." Si graiau lui calugaritele: "Iata, toate suntem inaintea cinstitei fetii tale." Zis-a staretul: "Lipseste una, de care mie ingerul Domnului mi-a spus." Si au zis acelea: "Toate aici suntem, parinte, fara numai una, care in bucatarie a ramas, neavand minte, ca este indracita." Si le-a grait lor parintele: "Sa o aduceti si pe aceea la mine, ca sa o vad pe ea, ca pentru dansa am venit aici." Deci, s-au dus dupa dansa si o chemau pe ea, iar ea nu voia sa mearga, ca intelesese cu duhul descoperirea ce se facuse staretului, pentru dansa. Si calugaritele, luand-o pe ea, cu sila o trageau, zicandu-i: "Marele parinte Pitirun te cheama pe tine."

   Iar, dupa ce au adus-o inaintea staretului, vazand-o pe ea acela si cunoscand-o ca ea este cea despre care ingerul ii spusese lui, ca vedea darul lui Dumnezeu, peste ea, a cazut la picioarele ei, zicandu-i: "Binecuvanteaza-ma, ama" (ca ama se talmaceste, maica duhovniceasca), iar ea, asemenea, a cazut inaintea lui, zicand: "Tu pe mine ma binecuvanteaza ava, domnul meu." Si, vazand acest lucru, toate celelalte s-au minunat mult si au zis catre dansul: "Sa nu-ti fie tie necinstea aceasta, o, ava, ca indracita este aceasta." Raspuns-a catre dansele Pitirun Cuviosul: "Voi sunteti indracite, iar aceasta mai mare este inaintea lui Dumnezeu, decat mine si decat voi toate si este tuturor noua ama si rog pe Dumnezeu ca sa ma invredniceasca de partea ei, in ziua Judecatii." Si aceasta auzind-o, toate fecioarele au cazut la picioarele staretului, cu plangere marturisindu-si toate relele, ce facusera fericitei Isidora, necajind-o pe ea in toate ceasurile. Iar marele staret, impreuna cu Cuvioasa Isidora, cu deadinsul, au facut rugaciune catre Dumnezeu pentru suror, ca sa li se ierte lor greselile.

   Dupa aceea, Cuviosul, invatand din destul pe toate surorile si multe pentru folosul sufletului vorbind, binecuvantandu-le, pace le-a dat lor si s-a intors la locul sau, slavind pe Dumnezeu, Cel ce l-a invrednicit pe el a vedea pe roaba Sa, cea ascunsa. Iar Cuvioasa Isidora, dupa ducerea staretului, nesuferind sa fie cinstita de surori, a iesit, in taina, din manastire si in locuri nestiute s-a ascuns pana la mutarea ei cea catre Dumnezeu.

   In acest fel, a fost viata placutei lui Dumnezeu, celei tainuite, care sub chipul nebuniei, ca sub un acoperamant, a slujit Domnului in taina, iar acum, in ceruri, isi ia de la Dumnezeu plata, inaintea tururor vietuitoarelor ceresti, cu care, impreuna salasuindu-se, slaveste pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, pe Unul Dumnezeu in Treime.

 

Intru aceasta zi, cuvant pentru folosul sufletesc.

    Omule, toate le-ai luat de la Dumnezeu: intelegere, gand, mestesug si minte. Si toate iti sunt supuse tie: cele de pe pamant, din munti, din ape si din vazduh si spre hrana ti s-au dat tie. Ci, insa, imprumut ti s-au dat, ca, adica, sa platesti, in locul acestora: dreptate, dragoste, blandete, s-au dat, ca, adica, sa platesti, in locul acestora: dreptate, dragoste, blandete, s-au dat, ca, adica, sa platesti, in locul acestora: dreptate, dragoste, blandete, smerenie si milostenie. Iar Acela iti va da tie daruri, pe care ochiul nu le-a vazut si urechea nu le-a auzit, nici la inima omului nu s-au suit, pe care le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El.

   Omule, pana ce esti in privelistea vietii acesteia, pana ce targul nu s-a risipit, cumpara-ti tie, cu milostenia la saraci, mila lui Dumnezeu; cu smerenia, vesnica slava; cu dreptatea, viata cea nesfarsita, cu curatia, cununa; cu blandetile, intrarea in Rai; cu rugaciunea, viata cea impreuna cu ingerii. Cumpara-ti tie cu osteneala, odihna, cu privegherea, fata nevazuta a lui Dumnezeu, iar cu postul si cu setea, desfatarea bunatatilor celor vesnice. Omule, sa-ti fie in cap mintea si priceperea; iar, in ochi, privirea lui Dumnezeu, iar in partea de jos pamantul, intru care vei merge; in urechi, ascultarea Scripturilor: in inima, suspinarea pentru pacate: pe limba, adevarul: in gura, rugaciunea, in mana, darea la saraci, in suflet, nemanierea; in trup, curatia; in pantece, flamanzirea; in genunchi, inchinaciunea catre Dumnezeu. Si, de le vei pazi pe acestea, vei fi fiu al luminii si partas ai Imparatiei Cerului si mostenitorul bucuriei celei vesnice si vietuitor al Ierusalimului Celui de sus vei fi. Dumnezeului nostru, slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

 



  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE