Maica Domnului Icoana
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu,
cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii,
care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut,
pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim!


Luna martie in 6 zile: pomenirea celor patruzeci si doi de Sfinti, Mari Mucenici: Teodor, Constantin, Calist, Teofil si Vasoiu cu insotitorii lor, care au patimit in Amoreea (+845-847).

Acestia au trait in zilele imparatului Teofil, luptatorul impotriva Sfintelor icoane (829-842), toti viteji crestini, din oastea imparatului. Si era pe vremea cand turcii cucereau cetate dupa cetate, apropiindu-se de Constantinopol si, ajunsesera, acum, langa cetatea Amoreea, din Frigia, cetatea de nastere a imparatului Teofil. Intru apararea cetatii sale, Teofil a trimis multa oaste si priceputi conducatori in mestesugul razboiului. Dar, indata au navalit turcii, cu si mai multa oaste cu conducatori vestiti, insa n-au putut intra in cetate, ci, incercuind-o, asteptau. Si a trimis imparatul Teofil multe daruri, ca sa imblanzeasca pe capetenia agarenilor, dar acela ramanea neinduplecat.

Si, cu adevarat, turcul ar fi plecat, in loc de atata asteptare, de nu s-ar fi facut o vicleana vanzare a cetatii, de catre Vaditis, unul din capeteniile oastei grecilor. Deci, intrand turcii in cetate pe calea aratata de tradator, s-a facut multa varsare de sange si au nimicit cu foc toata cetatea, iar poporul crestin, care a scapat de foc si de sabie, a fost vandut in robie. Si au fost prinse si cele patruzeci si doua de capetenii trimise de imparat, intru apararea cetatii, poruncind turcul, sa fie paziti in temnita, ferecati in lanturi, cu picioarele in butuci, voind cu foame si cu sete sa-i omoare si, zicandu-le, ca nu vor fi eliberati, decat daca vor trece la necurata credinta a lui Mohamed. Si, vreme de sapte ani, din cand in cand, trimisi de-ai capeteniei turcilor, venind in temnita, ii tot ispiteau cu tot felul de momeli pe luptatorii lui Hristos, dar nimic n-au izbandit, ci dimpotriva, acestia se intareau si mai mult in credinta, cantand, neincetat psalmii lui David si petrecand ziua si noaptea in rugaciuni.

Deci, venind ziua lor cea din urma, nu pentru frica, nici pentru dragostea de viata, nici pentru slabiciune, nici pentru patimirea cea rea ce au suferit vreme de multi ani, in robie, luptatorii Domnului nu si-au schimbat credinta lor in Hristos. Ci, cu socoteala barbateasca si cu vitejia sufletului luptandu-se, au blestemat pe Mahomed si, intru linistea bucuriei stand, au marturisit vitejeste, toti, credinta in Hristos si s-au incununat, taindu-li-se capetele. Iar, dupa taierea Sfintilor Mucenici, capetenia turcilor a poruncit sa fie ucis cu sabia si calcatorul de lege Vaditis, tradatorul, care vanduse cetatea, zicand: "Cela ce a fost necredincios fata de ai lui, nu va fi credincios nici fata de straini." Dumnezeului nostru slava!


Dumnezeului nostru slava!



Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Antioh, pentru Imparatia Cerurilor si pentru rugaciune.

Toate poruncile lui Dumnezeu pazindu-le noi, fratilor, sa ne gandim la vesnica Imparatie, pentru care este multa nevointa, dar care aduce nestiuta odihna. Ca de ar pofti cineva numai imparatia cea vremelnica, apoi cate vitejii nu trebuie sa arate in razboaie si in primejdii? Si cate privegheri, griji si dureri? Si intru nimic socoteste toate necazurile, ce i s-ar intampla lui, bucurandu-se de nadejdea imparatiei aceleia, ca intr-un vis vazuta de dansul, macar ca este vremelnica si trecatoare. Se intampla, de multe ori, ca cineva isi sfarseste toate durerile si ostenelile si i se pare, iata, ca si cum ar avea in palma imparatia cea nadajduita, dar, fara de veste, in locul lui, altul ia cununa. Deci, cate nevointe nu ne trebuie noua, ce sarguinte si sporiri, privegheri si griji, inca si ispite in taina si la aratare, rani si chiar moarte, daca voim sa impartim neincetat, impreuna cu Hristos. Pentru aceasta, pana la moarte, s-au nevoit cei mai inainte de noi, barbati, femei si tineri, ca sa dobandeasca Imparatia Cerurilor, ca Imparatia Cerului insemneaza nevointa. Si cei ce intru toate se silesc si se nevoiesc, aceia o dobandesc pe ea.

Ca cela ce, cu adevarat, s-a facut famen pe sine, pentru Imparatia Cerului si in feciorie petrece, dator este sa se arate pe sine in tot timpul vrednic de imparatie. Ca nu prin cuvinte, nici cu chipul, nici cu numele, nici cu neamul, nici cu virtutea, nici cu vremea, nu se castiga Imparatia, ci cu puterea credintei, aratata prin fapte. Dar ce inseamna, "prin fapte?" Inseamna ca, prin fapta cea lucratoare a poruncilor lui Hristos, sa se departeze omul de la cele potrivnice si trupesti, adica de la socotelile diavolului, care sunt acestea: desfranarea, necuratia, mania, clevetirea, uraciunea, pomenirea de rau. Sa se departeze, de asemenea, de radacina tuturor rautatilor: iubirea de arginti, desarta marire, iubirea de slava, iubirea de sine, ingamfarea, care sta impotriva lui Dumnezeu. Ca, daca ar avea cineva intru sine aceste patimi si cele asemenea ascestora, trupesc este si fiu al vrajmasului, ca numai cele pamantesti cugeta. Ca intelegerea si cugetarea cea trupeasca, vrajmasie este lui Dumnezeu, fiindca Legii lui Dumnezeu nu se supune si nici nu poate, si intru unii ca acestia, nu petrece Duhul lui Dumnezeu. Iar, daca cineva nu are pe Duhul Sfant, acela nu este al Lui. Iar cela ce are pe Duhul lui Dumnezeu, aceasta Duhului lui Dumnezeu se supune si cu Duhul lui Dumnezeu isi omoara faptele trupesti.

Ca, inca vietuieste lui Dumnezeu cela ce se infraneaza, robindu-si trupul, ca sa se salasuiasca intr-insul Sfantul Duh, si El sa se invete a face rodul credintei, al faptei bune, al intelepciunii, al curatiei, al infranarii, al dragostei, al bunatatii, al rabdarii, al nadejdii, al gandului celui bun, al intregii intelepciuni, al laudei, al sfinteniei. Acestea, si cele asemenea acestora, ne duc pe noi la Imparatia Cerurilor. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Dumnezeului nostru slava!


Despre păcatul avortului și gravitatea lui FAȚA ASCUNSĂ A PROSTITUȚIEI LEGALIZATE