Luna martie in 9 zile: pomenirea
Sfintilor patruzeci de Mucenici care au marturisit in cetatea Sevastiei
(+320).
Acesti
patruzeci de Mucenici au trait pe vremea crudului imparat Licinius (308-324),
toti din partile Capadochiei fiind cu neamul, si toti din aceeasi ceata
la oaste. Patruzeci de ostasi crestini, barbati viteji si vrednici in razboaie,
iar conducatorul oastei lor era Agricola, om pagan si rau din fire si locul
slujbei lor era cetatea Sevastiei, din Armenia.
Deci, afland Agricola de credinta lor
crestina, a dat porunca sa fie adus in fata lui si le-a spus: "Cum v-ati
aratat neasculatori catre mai marii vostri in razboaie, asa sa ascultati
si acum porunca imparatului, aducand jertfa zeilor". La acest indemn, Chirion,
capetenia celor patruzeci, a raspuns: "Cum am luptat si am biruit pe vrajmasi,
pentru imparatul pamantesc, tot asa, voim si noi lupta si pentru Imparatul
ceresc, impotriva vrajmasilor Lui".
Pentru acest raspuns, au fost inchisi
in temnita, ca sa se razgandeasca. Dar ei n-au incetat a se ruga fierbinte
lui Hristos, sa-i intareasca pentru marturisirea cea adevarata. Drept aceea,
toate amagirile, toate fagaduintele si toate amenintarile nu i-au clintit
in credinta lor. Deci, venind in Sevastia un mare conducator de oaste,
anume Lizie, acesta le-a poruncit, din nou sa aduca jertfa zeilor. Cu aceeasi
nestramutata credinta, ostasii crestini s-au impotrivit. Infuriati peste
fire, capeteniile au poruncit sa fie dezbracati si siliti sa intre intr-un
iaz, care era aproape inghetat, ca era iarna, iar pe maluri au pus pazitori,
ca nimeni din ei sa nu fuga. Si, iata, unul din ostasi, nemaiputand indura
gerul, a primit sa aduca jertfa ce i se cerea: dar, iesind din iazul inghetat
si intrand in baia calda, anume pregatita, acesta a murit indata, in vreme
ce Mucenicii, dupa o noapte intreaga, petrecuta in iazul inghetat, erau
inca vii si se rugau.
Aceasta vazand, temnicerul Aglaie a
avut un vis si un tainic indemn si, marturisind cu glas tare: "Si eu sunt
crestin", a sarit in apa cea inghetata, facandu-se partas mucenicestilor
patimi si intregind ceata celor patruzeci, in locul celui ce se lepadase
de Hristos. Au fost, apoi, scosi din apa si li s-au sfaramat gleznele cu
ciocane grele si, fiind arsi de vii, au primit cununa Mucenicilor.
Iar numele lor este Kirion, Candid,
Domnos, Isihie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc,
Teodul, Evtihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Alexandru, Ilie, Gorgonie,
Teofil, Dometian, Gaie, Leontie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae,
Valerie, Filoctimon, Severian, Hudien, Meliton si Aglaie.
Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne
miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Ioan Gura
de Aur, despre cinstirea preotimii
Purtatorul
de Dumnezeu Ignatie, porunceste, zicand episcopilor: "Luati aminte de voi
insiva, ca si Dumnezeu sa primeasca sufletele voastre si sa le mantuiasca.
Iar cei ce se supun episcopilor si preotilor, slujitorii Bisericii, impreuna
cu dansii va fi si partea lor, intru Dumnezeu". Si iarasi: "Martor imi
este mie Acela, pentru care am luat lanturile, ca nu din gura omeneasca
am cunoscut, ci, Duhul imi propovaduieste mie asa, zicand: Fara de episcop,
nimic sa nu faceti. Ca unde se va arata episcopul, acolo multime de bunatati
vor fi. Ca unde se numeste Hristos, acolo si soborniceasca Biserica se
va aduna. Oile nu se pasc unde vor ele, ci, acolo unde le pazesc pe ele
pastorii. Iar pe oile cele ramase afara de turma si de pastor, le rapesc
fiarele si se hranesc cu ele."
Deci, nu se cade, fara de arhiereu
nici a boteza, nici nunta a face. Acest lucru, este, dar este bine placut
Domnului: cinstirea arhiereului. Si, cela ce cinsteste pe arhiereu, va
fi de Dumnezeu cinstit. Iar a face ceva fara de episcop, necuviincios lucru
este. Iar preotilor se cade a li se supune, cum se supuneau Apostolilor
lui Hristos. Inca se cuvine si diaconilor, adica slujitorilor tainelor
lui Hristos, dupa toata randuiala, intru toate a-i cinsti, pentru ca, nu
bucatelor, nici bauturii sunt slujitori, ci bisericilor lui Dumnezeu slujesc,
deci, se cade a pazi cuvantul lor, ca focul. Drept aceea, dar, sa cinstiti
pe slujitor ca pe un parinte, iar pe episcop, ca pe Insusi Hristos. Iar
pe preoti, ca pe cei de un scaun si apropiati cu Apostolii, ca, fara de
dansii, nu se sfinteste Biserica. Marturiseste in privinta aceasta, si
pazitorul Legii: "Toate, orice-ti va zice tie preotul, nici la dreapta,
din cele zise:" Pentru ca omul, de va trece cu vederea si nu asculta pe
preot, este vrednic de moarte. Inca a zis si Proorocul Maleahi: "Cuvintele
din gura preotului sa le pazesti. Intelegerea si Legea din gura lui sa
le cauti. Ca este vestitor al lui Dumnezeu Atottiitorul, si umbla indreptand
in pace pe multi intorcand de la nedreptati." Si altul a zis: "Cu tot sufletul
tau sa cinstesti pe Domnul si preotilor Lui sa le dai cinste. Cu toata
puterea ta sa iubesti pe Facatorul tau si pe slugile Lui sa nu le defaimezi.
Teme-te de Dumnezeu si slaveste pe preot". Iar Pavel, catre Timotei, scrie
asa: "Preotii cei ce se nevoiesc bine, se indoita cinste sa se invredniceasca."
Si iarasi, se zice in Lege: "Acestia sfintiti sunt de Domnul Dumnezeu,
pentru ca jertfe si daruri ii aduc lui Dumnezeu, iar pentru tine, si sfinti
sunt." Iar Isaia zice: "Si, voi, preotii, va veti numi slugile lui Dumnezeu."
Si Ieremia zice: "Mari-voi si voi adapa sufletul preotului." Iarasi Pavel
zice: "Orice arhiereu aduce lui Dumnezeu daruri si jertfe, care slujesc
chipului si umbrei celor ceresti, iar acum, Arhiereul nostru mai buna slujire
a dobandit, cu cat si Legea, al carei mijlocitor este El, este mai buna
si mai asezata pe mai bune fagaduinte." Asemenea, si David zice: "Preotii
Tai se vor imbraca cu dreptate si cuviosii Tai se vor bucura. (Ps. 131,9).
Rugamu-va dar, pe voi, fratilor, sa cunoasteti pe cei ce se ostenesc la
voi si sa-i aveti pe dansii in dragoste. Ca se cade, iubitilor, a cinsti
pe preoti, ca pe niste prieteni ai lui Dumnezeu, pe care i-a ales Domnul
si i-a proslavit. Si oamenii trebuie sa dea lor cele cuvenite: ca nu de
la sine isi ia cineva lui cinstea aceasta, ci se da numai celui chemat
de Dumnezeu. Nu-i ingaduit a se impotrivi preotului, fiindca cei ce se
impotrivesc isi iau asupra lor judecata. Ca scris este: "Pe mai marele
poporului tau sa nu-l vorbesti de rau." Iar Domnul, arhierescul povatuitor,
zice: "Cel ce va primeste pe voi, pe Mine ma primeste; si cela ce Ma primeste
pe Mine, primeste pe Cela ce M-a trimis pe Mine. Cela ce primeste pe prooroc
in nume de porooroc plata proorocului va lua si cela ce primeste
un drept, in nume de drept, plata dreptului va lua..." Dumnezeului nostru
slava, acum si pururea si in vecii vecilor!
Intru aceasta zi, cuvant despre Pafnutie monahul
si despre descoperirea bunatatilor unui mai mare dintr-un sat.
Sfantul
Pafnutie pustnicul se ruga oarecand lui Dumnezeu, ca sa-i arate lui cu
care dintre oamenii sfinti este asemenea. Si i-a venit lui un glas dumnezeiesc
zicandu-i: "Asemenea esti cu mai marele din satul din apropiere." Deci,
el degraba alergand la dansul si batand la poarta lui indata a iesit acela,
precum ii era lui obiceiul, de primea pe cei straini. Si, primindu-l, i-a
spalat lui picioarele si, punandu-i masa, l-a poftit pe el sa manance.
Insa Pafnutie il intreba de faptele lui si zicea: "O, omule, spuneti-mi,
te vad, viata ta, pentru ca pe multi calugari, precum mi-a aratat mie Dumnezeu,
ii intreci." Iar el se numea pe sine pacatos si netrebnic si pustiu de
tot lucrul bun.
Deci, dupa ce l-a mai intrebat pe el
cu dinadinsul, i-a raspuns lui omul, zicand: "Eu n-as fi voit, nici silit,
sa-ti spui faptele mele, dar, de vreme ce-mi spui mie ca de la Dumnezeu
ai venit, iara, cele despre mie ti le voi spune. Eu acum am treizeci de
ani, de cand traiesc si m-am despartit de buna voie de sotie, fiindca,
numai trei ani am trait cu dansa si trei fii am avut cu ea, care imi slujesc
mie la treburi. Si neincetat am iubit pe straini, pana in ziua de astazi,
si nu se va putea lauda cineva de aici, ca mai inainte de noi ar fi primit
straini. Si n-a iesit saracul, nici strainul din casa mea, cu mainile goale.
Nici pe un sarac sau scapatat nu l-am trecut cu vederea, ci i-am dat lui
mangaiere cu indestulare. Nu m-am laudat catre fiul meu, nici n-au intrat,
in casa mea, roduri straine. N-a fost sfada pe care sa n-o fi impacat,
nici n-a vorbit cineva de rau faptele mele. Iar fiii mei nu s-au atins
de roduri straine, nici nu au semanat mai intai tarinile mele, ci am dat
ajutor, mai intai, celor ce aveau trebuinta de semanat, iar, mai pe urma,
mi-am semanat si pe ale mele. Si n-am lasat pe cel tare, ca sa asupreasca
pe cel sarac, nici am suparat pe cineva, in viata mea, nici n-au fost strambatati,
pe care eu sa le fi pus pe seama altcuiva. Acestea, Dumnezeu ajutandu-mi,
stiu ca le-am facut."
Deci Pafnutie auzind, faptele bune
ale acestuia, l-a sarutat pe crestet, zicandu-i: "Blagoslovi-te-va Domnul
Dumnezeu din Sion si vei vedea bunatatile Ierusalimului, dar faptele cele
bune nu ti-au ajuns pana la aceea, care este capul bunatatilor, adica,
la inteleapta intelegere, cea intru Dumnezeu, pe care nu o vei putea castiga
fara de osteneala, macar ca nu putina grija de Dumnezeu a fost in viata
ta. Nu-ti asupri, dar, sufletul tau, pentru ca Dumnezeu mi-a descoperit
mie despre tine ca, luandu-ti crucea ta, vei merge in urma Mantuitorului."
Iar El, cum a auzit acestea, indata,
nici la ai sai spunandu-le, a mers in urma lui Pafnutie. Apoi, mergand
ei la un rau, n-au vazut nici o corabie. Deci, Pafnutie i-a poruncit lui
sa treaca raul, pe care nu-l trecea nimeni din cei care erau din locurile
acelea, pentru adancimea lui. Iar cand treceau ei raul, numai pana la brau
le ajungea lor apa. Deci, l-a asezat pe el la un oarecare loc, unde, mai
inainte, se savarsisera alti doi. Dupa aceea, Pafnutie s-a despartit de
dansul si se ruga lui Dumnezeu, ca sa-i arate lui despre el.
Si, nu dupa multa vreme, a vazut sufletul
lui inaltandu-se de ingeri, care laudau pe Dumnezeu si ziceau: "Fericit
este cel pe care l-ai ales si l-ai primit, ca sa se salasuiasca in curtile
Tale", iar Dreptii, raspunzand, ziceau: "Pace multa este celor ce iubesc
numele Tau." Si a cunoscut Pafnutie ca barbatul acela s-a mutat la Dumnezeu.
A Caruia este slava acum si in veci! Amin.
