Luna martie in 20 zile:
pomenirea Sfintilor, Cuviosilor Parinti: Ioan, Serghie, Patrichie si cei
dimpreuna cu dansii, ucisi de arabi, in manastirea Sfantului Sava Sfintitul
Acesti
parinti au trait pe la anul 800, pe cand la Constantinopol imparateau Constantin
si maica sa Irina (790-802), pe vremea cand Sfanta cetate a Ierusalimului
era sub stapanirea arabilor si in zilele preafericitului Ilie, patriarhul
Ierusalimului. Adunati din mai multe locuri, parintii, astazi pomeniti,
vietuiau in vestita manastire a Sfantului Sava, pe cand staretea minunatul
egumen Vasile, slujind cu totii lui Dumnezeu, ziua si noaptea, dupa randuiala
monahiceasca, cu multa nevointa si imbunatatita petrecere. Pacea lor era,
insa, adeseori, tulburata de navala paganilor arabi, care, gandind ca vor
gasi averi, jefuiau sfintele locasuri de toate odoarele lor.
Asa s-a intamplat si in anul pe care-l
pomenim astazi; ca, la vremea Postului mare, in saptamana dinaintea Stalparilor,
cand monahii se aflau la rugaciune, fara veste, a navalit peste ei o ceata
de saizeci de jefuitori, inarmati cu sulite, arcuri si sabii si au facut
cumplit macel in manastire. Au dat foc chiliilor, pradand saracaciosul
avut al smeritilor calugari. Dar, cand a fost sa dea foc si manastirii,
li s-a parut ca vine o oaste in ajutor si au fugit.
In Joia cea mare, din saptamana Patimilor
Domnului, facand razboi arabii intre ei, in Palestina, jefuitorii au navalit
din nou in sfanta manastire si au ucis pe cei ce mai ramasesera in viata,
semanand urgie in urma lor. Ca, daca au mers si n-au gasit nimic, i-au
omorat, unora taindu-le capetele, pe altii facandu-i bucati, pe altii junghiindu-i
si varsandu-le sangele, iar, pe altii, in tot felul de grozavii, chinuindu-i.
O seama de parinti s-au ascuns intr-o pestera din munte, cu odoarele manastirii
si, nevoind sa le dea, paganii au pus foc la gura pesterii si au pierit
toti cei dinauntru, inabusiti de fum.
Si asa au primit cununa muceniciei
parintii Ioan, Serghie si Patrichie si toti care se aflau atunci, impreuna
cu ei in manastirea Sfantului Sava, ostasi ai Domnului Hristos, care nu
aveau arme si zale, ci numai arme dohovnicesti: platosa nadejdii, pavaza
credintei si coiful mantuirii. Iar Sfintii, multimind, si-au dat sufletul
in mana lui Dumnezeu, dobandind fericita si vesnica viata si Imparatia
Cerurilor. Ca, pentru Hristos, truda pustniciei purtand, de la Hristos
au luat si cununa credintei. Dumnezeului nostru, slava !
Intru aceasta zi, cuvant al Sfantului Anastasie,
egumenul din Sinai, pentru a nu osandi.
Sa
nu osanditi, zice Domnul, ca sa nu fiti osanditi. Iata ca, pe multi am
auzit, zicand: Amarnic mie, cum pot sa ma mantuiesc ? A posti nu pot, chiar
daca nu dorm, nu sunt treaz cu mintea, a-mi pazi curatia nu pot, a ma desparti
de lume nu rabd, milostenie nu am; deci, nu stiu cum ma voi mantui". Insa
eu iti spun tie: "Lasa, si ti se va lasa tie. Iarta, si iertat vei fi.
Nu osandi, ca sa nu fii osandit, si, cu acestea, te vei putea mantui. Daca
avere aici nu ai, nici trupul nu voiesti sa-ti ostenesti, nu osandi, dar,
macar si, cu ochii tai, de vei vedea pe cineva gresind. Singur Judecator
este Dumnezeu, Care va rasplati fiecaruia, dupa faptele lui. Pentru ca
cela ce judeca pacate straine, potrivnic lui Hristos este si antihrist
se numeste, pentru ca rapeste judecata lui Hristos. Sa nu judecam, fratilor,
pe nici unul care greseste, ca sa luam de la Dumnezeu iertare de pacatele
noastre. Macar de ai si vedea pe cineva gresind, sa nu osandesti, pentru
ca nu stii cum trece viata aceasta. Talharul acela, care a fost rastignit
impreuna cu Hristos, ucigas de oameni era, iar Iuda era Apostol al lui
Hristos. Insa talharul a intrat in Imparatie, iar ucenicul in gheena.
Macar de ai si vedea pe cineva gresind,
sa nu osandesti, ca tu nu stii si fapta lui cea buna. Ca multi au gresit
la aratare, iar in taina s-au pocait. Iar noi pacatele lor le-am vazut,
dar pocainta lor nu o stim. Drept aceea, fratilor, pe nimeni sa nu osandim,
ca sa nu fim osanditi. Dar, mai ales, pe preot sa nu-l osandim, macar de
l-ai si vedea pe el gresind ceva; sa nu-i zici lui ca pacatos esti si cu
nevrednicie slujesti. Ci, sa te apropii de curata incredere si sa te impartasesti
din dumnezeiestile Taine, ca sa dobandesti sfintenia. Pentru ca macar si
inger de ar fi acela ce ar aduce Jertfa cea fara de sange, daca te-ai apropia
tu cu nevrednicie, chiar ingerul nu te va curati nicidecum pe tine de pacate.
Ca, iata, cu adevarat se marturiseste despre Iuda, ca din insesi preacuratele
maini ale Stapanului Hristos a primit Painea cea preasfanta, dar, pentru
nevrednicia lui, indata, a intrat intr-insul satana. Aceasta spre dovada,
sa va fie voua ca, de nu va osandi cineva, neosandit va fi. Si pentru aceasta
multi marturisesc. Inca si un barbat oarecare, in randuiala monahiceasca
fiind, isi cheltuia zilele sale intru toata nepurtarea de grija. Si, intru
lenevire, viata petrecandu-si, de sfarsit s-a apropiat. Si, dupa ce s-a
imbolnavit, cu durere de moarte a ajuns la cea de pe urma rasuflare, nicidecum
nu se temea de moartea sa ci de trup, se despartea cu toata multumirea,
vesel si zambind. Iar fratii si parintii ce sedeau langa el, impreuna cu
egumenul, i-au zis lui: "Noi te-am vazut pe tine frate, ca intru nebagare
de seama ti-ai petrecut viata ta, de unde iti este tie in ceasul acesta
infricosator o astfel de nemahnire si dulce zambire ? Nu stim ! Insa, cu
puterea lui Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, intarindu-te, scoala-te de
ne spune noua, ca toti sa stim sa proslavim maririle lui Dumnezeu". Iar
fratele, ridicandu-se putin de pe pat, a zis catre dansii: "Cu adevarat,
cinstiti parinti, intru toata nebagarea de seama mi-am petrecut viata mea
si acum s-au adus inaintea mea, scrise, toate lucrurile mele cele rele
si s-au citit. Si mi-au zis mie ingerii lui Dumnezeu: Le sti acestea ?
Iar eu am raspuns catre dansii: Adevarat, cu incredintare, le stiu, insa,
de cand m-am lepadat de lume si m-am calugarit, n-am osandit om, nici rautate
asupra cuiva n-am tinut si ma rog ca sa se implineasca cu mine, cuvantul
lui Hristos: nu osanditi, ca sa nu fiti osanditi, iertati si vi se va ierta
voua. Pe acestea, daca le-ar fi grait, indata, sfintii ingeri au rupt zapisul
pacatelor mele, si pentru aceasta, cu bucurie si fara mahnire ma duc catre
Dumnezeu". Aceasta zicand, fratele acela si-a dat cu pace sufletul sau
Domnului, mult folos facand la toti.
Deci, aceasta auzind-o, fratilor sa
ne sarguim a nu osandi, nici a avea pomenire de rau, ca Domnul Dumnezeu
sa nu ne osandeasca pe noi, nici sa pomeneasca pacatele noastre.
Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre doi
frati ce erau in vrajba
In
vremile prigoanelor, cand erau chinuiti si ucisi crestinii, pentru credinta
intru Hristos, au fost prinsi, atunci, si doi frati calugari si au fost
aruncati in temnita urmand ca, a doua zi, sa-i scoata, sa-i chinuie si
sa-i omoare. Si acesti doi frati aveau vrajba si pizma unul cu altul. Deci,
fiind ei in temnita, unul din ei, umilindu-se in inima sa, a zis celuilalt:
"Frate, iata, mainile ne vor scoate pe noi la judecata lor si ne vor chinui
si ne vor omora si vom merge catre Domnul. Pentru aceea, de vrajba si pizma
ce a fost intre noi, si acum mai este, se cade sa o lasam si sa i impacam
si sa ne iertam unul pe altul, acum, mai inainte de moartea noastra, ca
sa luam curati fiind, chinurile si moartea pentru credinta si dragostea
lui Hristos si, asa, ne vom invrednici sa luam cununile mucenicesti, din
mainile lui Hristos, si vom fi primiti in ceata mucenicilor". Si acestea
zicand, i-a facut lui metanie, dupa obiceiul calugaresc, zicand: "Iarta-ma,
frate, si sa fii si tu iertat de mine si de Dumnezeu". Iar acela, fiind
biruit de vrajmaseasca pizma, n-a vrut nicidecum sa-l ierte.
Iar a doua zi, daca s-a facut ziua,
i-au scos pe ei din temnita la judecata. Deci, acela care n-a vrut nicidecum
sa se impace si sa ierte pe fratele lui, vazand ca vor sa-l taie, inspaimantandu-se,
s-a lepadat de Hristos. Iar pe fratele sau, care credea in numele Domnului,
l-au taiat. Iar pe cel ce s-a lepadat de Hristos, l-a intrebat dregatorul,
zicand: "Pentru ce ieri nu te-ai lepadat de Hristos, ca sa nu te fi chinuit
?" Raspuns-a lui acela: "Cand am lasat eu pe Dumnezeui meu si nu m-am impacat
cu fratele meu, atunci si ajutorul Lui m-a lasat si m-a parasit pe mine
si, ramanand gol de dansul, m-am lepadat de Hristos".
Deci, aceasta stiind-o fratilor, impacati-va
si intru dragoste sa petreceti, ca aici cu placere dumnezeiasca vietuind,
vesnicelor bunatati partasi sa ne facem. Dumnezeului nostru slava, acum
si pururea si in vecii vecilor ! Amin.
