Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decāt heruvimii si mai marita fara de asemanare decāt serafimii,
care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvāntul ai nascut,
pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim!







Va invitam sa ascultati conferinta Parintelui Galeriu Creatia in viziunea pascala.aac (format aacPlus - 59,6MB - 173 minute, necesita ultima versiune de winamp)

Luna septembrie in 10 zile: pomenirea Sfintelor Mucenite Minodora, Mitrodora si Nimfodora, fecioare si surori (304).

    Aceste Sfinte Mucenite au fost pe vremea paganului imparat Maximian, fiind dupa legea firii surori si vietuind in singuratate la o departare ca la doua stadii de apele calde ce ieseau pe atunci la Pitia. Si au fost intrebate de dregatorul acelor parti, Fronton, de numele lor si cum cred. Deci, nevoind ele sa se lepede de credinta, cea mai mare sora, Monodora, a fost batuta crunt cu toiege, si, sfaramandui-se fluierele picioarele, a murit rugandu-se lui Dumnezeu. Si a poruncit stapanitorul ca, spre infricosarea surorilor, sa arunce trupul ei inaintea lor si, chemandu-le, le silea pe ele sa se lepede de Hristos. Si, neascultandu-l, a poruncit dregatorul slujitorilor sa le ucida si pe ele. Si, luand slugile uneltele cele de fier, le-au sfaramat toate madularele lor. Si asa, sfarsindu-se ele, si-au dat sufletele in mainile lui Dumnezeu. Si s-au ingropat langa apele cele calde, iar deasupra lor, pe vremea marelui imparat Constantin, s-a zidit o biserica, din care multa vreme au curs rauri de tamaduiri, intru slava lui Dumnezeu si spre folosul celor ce veneau acolo cu credinta.
 


Intru aceasta zi, pomenirea sfintelor trei femei ce s-au aflat in munte, dupa Pavel, episcopul Monembaziei.

    Pavel, episcopul Monembaziei, ne-a spus: Fiind eu mirean, trimis am fost la rasarit, ca sa adun dajda imparateasca. Si mi s-a intamplat mie in cale o manastire pustniceasca si am voit sa intru intr-insa, iar egumenul si calugarii au iesit intru intampinarea mea si, sarutandu-ne unul pe altul, am sezut afara. Deci, era acolo o gradina de pomi, avand roade si am vazut pasarile zburand si rupand ramuri cu poame si ducandu-se degraba. Si am intrebat pe egumen: "De ce, oare, pasarile acestea nu mananca aici poamele, ci, rupand ramurile, le duc?" Si mi-a zis mie egumenul: "Iata, unsprezece ani sunt de cand pasarile acestea totdeauna fac asa". Iar eu, ca indemnat de Dumnezeu, am zis: "Sunt, undeva, in munti, de buna seama, niste Sfinti barbati sau femei, petrecand in Dumnezeu, si pasarile acestea, dupa a lui Dumnezeu porunca, le duc lor acele poame". Acestea graindu-le, iata a zburat un corb si a rupt o ramura cu rod. Si am zis egumenului: "Sa mergem dupa el"; si asa, am mers, iar corbul zbura inaintea noastra cu rodul. Si, zburand pe un deal, s-a oprit, punand ramura jos. Iar noi, suindu-ne la el, indata a luat corbul ramura si a zburat intr-o vale adanca, ca o prapastie. Si lasand acolo ramura, a zburat. Apropiindu-ne de prapastia aceea, am aruncat o piatra in jos si am auzit un glas de acolo zicand: "De sunteti crestini, nu ne ucideti pe noi". Iar noi am zis: "Dar voi cine sunteti?" Iar ele au zis: "De voiti sa ne vedeti, aruncati-ne noua trei haine, ca suntem femei goale, si, mergand pe sub munte, veti afla o cararuie ingusta si pe aceea veti putea veni la noi".

    Acestea daca le-am auzit noi, indata trei calugari au dezbracat de pe ei hainele lor, si, invelind intr-insele niste pietre, le-au aruncat la dansele jos. Si ne-am pogorat din munte si am aflat o cale mica si stramta, precum spusesera ele si abia puteam  sa mergem pe ea si am ajuns la ceea pestera de munte intru care petreceau Sfintele. Si, am aflat trei femei, iar ele, vazandu-ne pe noi, s-au inchinat noua pana la pamant si, facand rugaciune, am stat. Deci, una dintre dansele s-a asezat, iar doua ii stateau dinainte. Atunci egumenul a zis catre ceea ce sedea: "De unde esti stapana si maica si cum ai venit aici?" Raspuns-a aceea, zicand: Eu, parinte din Constantinopol sunt si am avut barbat cu rand imparatesc, care, murind tanar, am ramas eu, putin mai mult de douazeci de ani avand de la nastere si petreceam, plangand de doua ori lucruri: de vaduvie si de nerodire. Iar dupa cateva zile, oarecare dregator, auzind de mine, a trimis slugile sale, vrand sa ma rapeasca la sine, cu sila, si nu ma slabeau trimisii, vrand sa ma duca la stapanul lor. Deci, m-am rugat Domnului meu Iisus Hristos sa ma izbaveasca de acel om silnic, care voia sa-mi spurce si sufletul si trupul. Si am zis catre slujitori: "Stapanii mei, au doara nu voiesc eu sa merg cu bucurie la stapanul vostru cel slavit? Dar acum eu am o neputinta. Deci, ingaduiti-ma pe mine, pana ce ma voi tamadui si ma voi curati de neputinta si atunci voi merge la dansul cu veselie." Aceasta auzind-o, slugile se dusera, zicand: "Te va astepta pe tine stapanul nostru pana la patruzeci de zile".

    Iar dupa plecarea acelora, pe toate slugile mele si slujnicele le-am slobozit, dandu-le lor aur, si am lasat numai pe acestea doua, pe care le vedeti acum. Dupa aceasta, chemand pe un om iubitor de Hristos, din neamul meu, cu juraminte infricosatoare l-am jurat pe el sa vanda mosiile mele si casa si aurul sa-l imparta saracilor. Apoi, sculandu-ma noaptea, am luat pe aceste doua slujnice, acum surori ale mele, si am intrat cu dansele in corabie si, fiind povatuite de Dumnezeu, am venit la locul acesta. Si, iata, unsprezece ani sunt, de cand om n-am vazut, fara numai pe voi, astazi. Iar hainele noastre, dupa un an, s-au rupt." Si a zis catre dansa egumenul: "De unde, stapana mea, aveti voi hrana?" Iar ea a zis: "Bunul, iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, Cel ce a hranit poporul Sau in pustie patruzeci de ani, Acela si noua, necredincioaselor roabelor sale, ne trimite hrana. Ca peste tot anul, cu purtarea Lui de grija cea dumnezeiasca, pasarile ne aduc noua tot felul de poame, nu numai de trebuinta noastra, ci si de prisosinta, si ne acopera si ne incalzeste Domnul cu darul Sau, incat nici iarna nu ne temem de ger, nici vara de zaduf si petrecem salasuindu-ne ca in Rai, slavind totdeauna Sfanta Treime."

    Acestea auzindu-le noi si minunandu-ne, a zis catre dansa egumenul: "De vei porunci, stapana, trimit un frate la manstire, ca sa aduca bucate si sa mancam cu voi". Iar ea a raspuns: "De vei voi, parinte, sa faci aceasta, apoi, sa poruncesti sa vie si un preot sa savarseasca aici sfanta slujba, ca sa ne impartasim cu preacuratele Taine ale lui Hristos, ca de cand ne-am despartit de cetate, nu ne-am mai invrednicit sa primim sfintirea acestora." Si indata egumenul a trimis un calugar in manastire, ca sa cheme un preot si sa aduca si bucate. Deci, venind, preotul a savarsit Sfanta Liturghie si s-a impartasit intai ea singura, apoi si slujnicele ei, cu preacuratele Taine, si au mancat acolo cu noi si a zis stapana catre egumen: "Rogu-ma sfintiei tale, parinte, sa petreci aici trei zile". Si a fagaduit egumenul. Apoi, sculandu-se, fericita aceasta s-a rugat lui Dumnezeu cu dinadinsul si a murit. Iar noi, cu lacrimi, cantand deasupra gropii cantari, am ingropat-o pe ea. Iar dimineata, s-a rugat si cea de a doua si a murit in pace, asemenea si cea de a treia, a treia zi. Si, ingropandu-le pe ele, ne-am intors, slavind pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce face minuni preaslavite cu sfintii Sai, Caruia se cuvine cinstea si inchinaciunea in veci. Amin.
 



  • Despre pacatul avortului si gravitatea lui
  • FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE