Luna septembrie in 12 zile:
Sfantul Mucenic Autonom (+298).
Sfantul
Mucenic al lui Hristos, Autonom a trait pe vremea imparatiei lui Diocletian
(284-305) si era episcop in Italia, dar, din pricina prigoanei impotriva
crestinilor, a parasit Italia si s-a dus la Bitinia si a fost primit acolo
de un oarecare crestin, anume Corneliu. Si era Autonom episcopul un om
plin de ravna pentru credinta in Hristos si avea osebit dar al cuvantului
si curaj in lupta pe care o ducea impotriva idolilor, dar in Bitinia ogorul
era destul de intins, paganii fiind mai numerosi decat crestinii. Si, incepand
lucrarea de trezire a sufletelor, multa roada a adus Bisericii lui Hristos.
Deci, a zidit o biserica Sfantului Arhanghel Mihail si a pus intransa episcop
pe Corneliu, iar el s-a dus de acolo in cetatea Claudia, invatand pe toti
cuvantul lui Dumnezeu si de acolo, iarasi cerceta pe Corneliu, slujind
impreuna la biserica Sfantului Mihail.
Ostenelile lui Autonom si raspandirea
credintei in Hristos au umplut insa de manie pe pagani, care hotarasera
sa puna capat izbanzilor lui. Deci, pandind vremea cand slujeau, au navalit
in biserica si pe cei ce erau acolo i-au izgonit, iar pe Sfantul Autonom,
prinzandu-l, cu cruzime si neomenie l-au ucis, scotandu-l afara din cetate
si omorandu-l cu pietre. Si asa, pentru credinta in Hristos, s-a savarsit
Sfantul Autonom. Dumnezeului nostru slava!
Intru aceasta zi, cuvant despre Evloghie monahul
si despre saracul cel slabanog.
Un
carturar oarecare, anume Evloghie, pornit fiind din dumnezeiasca dragoste,
s-a lepadat de lume si, impartindu-si la saraci averea sa, si-a lasat pentru
sine putina avutie si ceva aur. Deci, neputand el sa mai lucreze, s-a facut
pustnic. Si fiind ispitit de lenevire si neputand nici singur a sedea,
a aflat, lepadat in ulita, pe un oarecare olog, care nu avea nici maini,
nici picioare, fara numai limba. Iar Evloghie s-a fagaduit lui Dumnezeu,
zicand: "Doamne, pentru numele Tau, voi lua pe acest slabanog si-l voi
odihni pe el pana in ziua mortii lui, ca si eu, pentru aceasta, sa ma mantuiesc.
Si-mi da mie, Doamne, rabdare, ca sa-i slujesc lui". Deci, apropiindu-se
de slabanog, i-a zis lui: "Voiesti ca sa te iau si sa te odihnesc pe tine?"
Si i-a zis lui slabanogul: "Adevarat, stapane, voiesc." Si a zis Evloghie:
"Ma voi duce sa aduc un catar si te voi lua de aici". Si cu multa bucurie
slabanogul a primit. Apoi, aducand catarul, l-a luat pe el si l-a dus in
casa sa si-l ingrijea pe el in toate trebuintele lui. Si a petrecut slabanogul
in casa lui Evloghie cincisprezece ani. Iar Evloghie ii slujea ca unui
parinte si-l iubea pe el cu totul: il spala, il hranea si-l purta cu mainile
sale.
Insa, dupa acei cincisprezece ani,
i-a invrajbit pe ei diavolul, vrand sa lipseasca pe Evloghie de plata,
iar pe slabanog de odihna, si a inceput a razvrati pe slabanog. Deci, a
inceput slabanogul a se mania si a grai cuvinte de defaimare: "O, schiopule,
o, schiopule, tu esti rob si de la stapanul tau ai fugit, ca avutia lui
i-ai furat si acum, aratand ca esti milostiv, luandu-ma pe mine in casa
ta si ca, prin mine, voiesti a te mantui". Iar Evloghie se ruga si-i mangaia
lui inima, zicandu-i: "Nu, stapane, nu grai asa, ci spune-mi mie ce rau
ti-am facut si ma voi pocai". Iar slabanogul ii zicea asa: "Nu-mi trebuie
imbunarile tale, arunca-ma pe mine, ducandu-ma pe ulite, ca nu-ti poftesc
odihna ta". Iar Evloghie ii zicea: "Rogu-ma tie sa te mangai de aceasta
mahnire". Iar slabanogul mai vartos se atata cu mania asupra lui, strigand:
'De acum nu voi mai rabda viclesugul tau, nu-mi este placuta mie viata
aceasta, eu carne vreau sa mananc". Iar rabdatorul Evloghie i-a adus lui
carne, insa, vazand-o, el a racnit iarasi: "Nu mai pot sa mai fiu numai
cu tine singur, ci popor vreau sa privesc". Si i-a zis Evloghie lui: "Eu
iti voi aduce multime de frati". Iar el iarasi cu manie a grait: "Vai de
mine ticalosul, fata ta de acum nu vreau sa o mai vad, iarasi, imi vei
aduce mie de acei care, asemenea tie, mananca painea in zadar". Si s-a
tulburat si, cu necuvios glas, a tipat graind: "Nu vreau, nu vreau, ci
la raspantii voiesc, leapada-ma pe mine, acolo unde m-ai aflat, ca de-as
fi avut maini, m-as fi spanzurat, sau m-as fi junghiat". Caci asa il prinsese
pe el dracul.
Atunci Evloghie, plecand, s-a dus la
niste calugari si le-a zis lor: "Ce voi face, ca in deznadajduire m-a adus
pe mine slabanogul acesta?" Si i-au grait lui: Pentru ce?" Si a raspuns:
"Amar imi face mie si nu pricep ce voi face. Sa-l lepad pe el? Dar m-am
fagaduit lui Dumnezeu si ma tem. Iar de nu-l voi lepada, rele zile si nopti
imi da mie si nu stiu ce voi face cu el". Si i-au zis lui aceia: "Sa mergi
cu noi la marele Antonie si sa-i vestesti lui si ceea ce-ti va zice tie,
aceea sa faci. Dumnezeu iti va grai tie prin Antonie si-ti va vesti tie".
Iar Evloghie, inchinandu-se, i-a ascultat pe dansii. Deci, amenintand pe
ologul, l-a pus intr-o corabie si a iesit noaptea si l-a dus pe el in manastire,
la marele Antonie, si i-a vestit lui pentru ce a venit. Iar el i-a poruncit
sa spuna inaintea tuturor fratilor. Deci, dupa porunca marelui Antonie,
robul lui Hristos, Evloghie a zis inaintea tuturor: "Pe acest slabanog
l-am aflat lepadat pe ulita, negrijindu-se nimeni de el, si l-am miluit
pe el si m-am rugat lui Dumnezeu sa-mi dea mie darul rabdarii ca sa-l odihnesc,
ca si eu sa ma mantuiesc prin el si el sa fie odihnit de mine. Si, iata,
sunt cincisprezece ani de cand suntem impreuna, precum si s-a descoperit
sfintiei tale, Parinte, si nu stiu de va fi primit la Dumnezeu ceva din
cele facute de mine in atatia ani, ca osteneala multa imi face acum mie.
Si am socotit sa-l lepad pe el, dar ma zbat numai eu singur. Pentru aceasta
am venit la Sfintia ta, ca sa ma inveti ce sa fac eu si sa te rogi pentru
mine, ca acum cumplit ma osteneste". Iar marele Antonie i-a grait lui,
cu glas greu si manios: "Oare il vei lepada, Evloghie? Dar Hristos nu se
va lepada de el. Tu il vei lepada pe el, dar Domnul il va socoti pe el,
mai bun decat pe tine". Si, aceasta auzind, Evloghie s-a inspaimantat.
Iar, lasand pe Evloghie s-a inspaimantat. Iar, lasand pe Evloghie, marele
Antonie a inceput a bate prin cuvant pe slabanog si i-a grait lui: "Schiopule
si slabanogule, nevrednic cerului si pamantului, nu mai incetezi a mania
pe Dumnezeu si pe fratele tau? Au nu stii ca Hristos este cel ce-ti slujeste
tie? Cum indraznesti a te impotrivi lui Hristos? Au doara nu pentru Hristos
s-a robit acesta pe sine, a-ti sluji tie?" Iar, dupa ce l-a mustrat si
pe acesta prin cuvinte, a mai tacut putin. Si, dupa aceasta i-a invatat
pe amandoi si le-a zis lor: "Sa nu va abateti de la calea voastra, fiilor,
nicidecum, ci sa mergeti cu pace si sa nu va departati unul de altul. Sa
lepadati toata intristarea pe care diavolul a aruncat-o intre voi si cu
cinste si cu dragoste sa va intoarceti la chilia intru care ati vietuit.
Ca ispita v-a venit voua de la satana, de vreme ce stiu ca amandoi sunteti
aproape de sfarsit si vrednici de cununi veti fi de la Hristos, acela prin
tine, iar tu prin el. Deci, de acum nimic rau sa nu mai ganditi, ca atunci
cand va veni ingerul si nu va va afla pe voi impreuna la acelasi loc, lipsiti
de cununi veti fi..."
Si ei, grabindu-se, indata au venit
la chilia lor si, petrecand ei cu desavarsita dragoste, patruzeci de zile,
a murit fericitul Evloghie si s-a dus la Dumnezeu, iar, dupa acesta, a
treia zi, a murit si slabanogul si s-a dus la Dumnezeu, intru vesnica odihna.
