Regulile monahale ale Cuviosului Pahomie

I. Regulile monahale ale Cuviosului Pahomie¹

Pentru felul cum trebuie sa se tina adunarea spre ascultarea cuvantului lui Dumnezeu, dupa invatatura celor mari si a Sfintei Scripturi, ca sa se slobozeasca ei de ratacirile sufletului si sa binecuvanteze pe Dumnezeu; despre felul cum trebuie sa se poarte in Casa lui Dumnezeu, fara a-si primejdui sufletul si a se face pricina de sminteala altuia, incat sa nu se adape ei din vreo ratacire, ci sa stea la inaltimea adevarului si a predaniei Sfintilor Apostoli si a Proorocilor, respectand cu sfintenie randuiala, ascultand sfaturile rostite in Casa lui Dumnezeu, aplicandu-le in viata dupa randuiala Bisericii, prin post si rugaciune. Caci cine slujeste lui Dumnezeu cu osardie, acela traieste dupa invatatura Sfintelor Scripturi.

* * *

Cel nestiutor, care intra in adunarea sfintilor, dupa ce portarul manastirii l-a introdus dupa randuiala si l-a asezat in randul fratilor, sa nu-si schimbe singur locul sau randuiala, pana ce nu-l muta dascalul casei sale la locul care i se cuvine.
Acolo va sedea cu toata buna cuviinta, in liniste, si va purta pe umeri cojocelul cu care se va acoperi pana jos. Anteriul, adica haina cea fara de maneci, care se numeste levitonar, s-o stranga la piept cu buna cuviinta, ca sa se acopere bine genunchii.
Cand va auzi trambita (astazi toaca) care cheama la adunare, indata sa paraseasca chilia sa si sa cugete la ceva din Scripturi pana ce va ajunge la usa adunarii.
Cand va incepe sa frecventeze adunarea, si i se va randui locul unde sa stea, sa nu strecoare nici cea mai mica sminteala intre frati.
Cand va suna trambita in vremea noptii, nimeni sa nu mai zaboveasca la foc, ca sa se incalzeasca, ci sa biruie frigul, incalzindu-se din puterea vointei sale. In adunare fratii sa nu stea cu nepasare, ci sa pregateasca cu toata sarguinta franghii pentru impletirea rogojinilor, afara de cazul vreunei slabiciuni trupesti, care necesita pogoramant.
Cand cel mai mare, sau un proestos, va suna, intrerupand cuvantarea pentru a cugeta la ceva din Scriptura, nimeni sa nu intarzie a se scula.
Nimeni sa nu iscodeasca pe vecinul care impleteste funii sau se roaga, ci sa-si atinteasca ochii numai la treaba lui, cu toata bagarea de seama.
Aceste invataturi ale vietii monahale le-am primit de la parintii nostri, care au fost mai inainte de noi. Caci de s-ar fi intamplat ca in vremea cantarilor sau a rugaciunilor, sau in timpul cuvantarilor, sa vorbeasca sau sa rada cineva, era pedepsit de indata sa-si desfaca cingatoarea si, plecandu-si capul si mainile, sa stea inaintea Sfantului Altar spre a fi mustrat de staretul manastirii. Aceeasi pedeapsa se aplica si in trapeza, cand fratii se adunau la masa.
Cand trambita suna in timpul zilei pentru adunare, cel ce sosea mai tarziu dupa prima rugaciune, era pedepsit sa stea la trapeza in picioare.
In vremea noptii insa, pentru slabiciunea trupeasca, se facea o mai mare ingaduinta: celui ce venea dupa trei rugaciuni i se aplica aceeasi pedeapsa si in adunarea bisericeasca si la trapeza.
Cand fratii se roaga in adunarea bisericeasca, nimeni nu are voie sa iasa afara fara cercetarea si invoirea celui mai mare, si atunci numai pentru vreo mare trebuinta.
Nimeni nu are voie sa pregateasca suvite pentru impletitul funiilor, afara de cel randuit in acea saptamana. Daca acesta este ocupat cu altceva, cel ce voieste sa faca acest lucru, sa astepte intai porunca celui mai mare.
Pentru serviciul saptamanal la economatul unei case nu se aleg numai dintre cei ce stau in treapta si invata fratimea in adunare, ci toti, dupa randuiala de a sta, care retin ce le-a fost poruncit (adica cei cu memorie buna). Daca cineva a uitat ceva din cele poruncite, isi va lua pedeapsa pentru neglijenta sa.
Duminica, in timpul Liturghiei, nici un econom sa nu lipseasca de la slujba, ci sa stea in strana si sa cante impreuna cu casa care este de rand in "saptamana cea mare"; caci exista si o "saptamana mica", cand din fiecare casa participa un numar mai mic de insi.
Daca este necesar un numar mai mare, dascalul casei care este de saptamana sa cheme pe alti frati din acelasi trib. Fara porunca lui, nimeni nu va putea veni sau canta din alta casa, si nici nu se ingaduie cuiva sa se amestece in saptamana altuia.
Se numeste trib adunarea a trei sau patru case, potrivit cu numarul si personalul manastirii. Toate aceste familii la un loc le putem socoti ca un popor al aceleiasi tari.
Duminica sau in vremea adunarii, cand trebuie sa se faca slujba Sfintei Liturghii, nimeni nu are voie sa cante in biserica, afara de dascalul casei si de proestosii manastirii, care sunt mai inainte randuiti.
Cand insa cineva dintre proestosi, randuit sa cante alternativ la strana, va lipsi, va suferi cuvenita pedeapsa si indreptare (Reg.8).
Ceata care este datoare sa se duca la slujba Sfintei Liturghii va fi imediat pedepsita daca va incepe fara de voia celui mai mare.
Dimineata, cand fiecare casa isi sfarseste rugaciunile, nu trebuie ca fiecare sa se intoarca drgraba la chilia lui, ci sa se stranga si sa discute cele ce au inteles din cuvantarea dascalului lor, abia apoi se vor intoarce la chilii.
Dascalii caselor vor tine sedinte de trei ori pe saptamana. La fiecare sedinta, fratii, sezand jos sau in picioare, isi vor respecta locul si ordinea lor, dupa intaietatea caselor si a fiecarui ins in parte.
Daca cineva stand jos va atipi, dascalul casei sau staretul manastirii, care tine sedinte, indata il va sili sa se scoale in picioare, pana i se va porunci iarasi sa stea jos.
Cand se va da semnalul sa se adune si sa se asculte invataturile celor mari, nimeni nu va intarzia nici pentru a-si aprinde focul in chilie, pana nu se va sfarsi sedinta. Cel ce va nesocoti ceva din toate acestea va fi supus pedepselor mai sus aratate (Reg.8).
Cel ce este econom de saptamana nu va putea sa dea cuiva vreo funie sau oricare alt lucru, fara de voia staretului manastirii. Nici nu va putea sa sune pentru adunarea la amiaza sau la cele sapte rugaciuni de seara (vecernia), fara porunca staretului.
Dupa rugaciunile de dimineata, economul de saptamana, care este anume insarcinat cu acest lucru, va intreba pe conducatorul manastirii despre fiecare lucru ce trebuie facut, si despre cati trebuie sa iasa si sa lucreze la camp. Potrivit cu sfatul acestuia, se va duce la fiecare casa si se va informa de ce are nevoie fiecare. Cine va cere carti pentru a le citi, va primi. Sfarsindu-i-se saptamana, economul va lasa locul altora care urmeaza la rand.
Mai spre seara, daca fratii vor lucra la rogojini, fratele de serviciu va intreba pe dascalii caselor ce mai trebuie facut. De nu va fi nimic de facut, va inmuia papura si a doua zi de dimineata o va imparti tuturor dupa trebuinta. Daca a doua zi de dimineata va observa ca mai este nevoie de alta papura, o va inmuia si o va imparti fiecarei case, atat cat sa impleteasca pana va suna de masa.
Cand dascalul casei isi sfarseste saptamana de rand si altul intra pentru saptamana viitoare, proestosii manastirii vor vedea ce a mai ramas de facut sau ce a fost neglijat. Vor socoti cate rogojini trebuiesc asternute in locul adunarii, vor numara funiile care s-au impletit in fiecare saptamana si vor nota suma lor pe tablita, pastrandu-le pana la vremea adunarii anuale, cand se va da socoteala de toate si se vor ierta greselile tuturor (celor din administratie).
Dupa sedinta, cand va merge fiecare la chilia sa sau la trapeza, sa cugete la ceva din Sfanta Scriptura, stand cu capul acoperit.
La masa, fiecare sa stea la locul sau, avand capul acoperit.
Cand cineva va primi porunca de la mai marele sau sa se mute la alta masa, cu nimic sa nu se impotriveasca. Nimeni sa nu indrazneasca a intinde mana in blid mai inainte de dascalul casei sale, si nici sa se uite la altul cum mananca.
Fiecare dascal sa invete pe cei din casa sa in ce fel trebuie sa manance, cu buna randuiala si in deplina liniste. Daca vreunul vorbeste sau rade in vremea mesei, sa se pocaiasca si sa-si ia pedeapsa chiar in acel loc, stand in picioare pana ce se vor scula toti de la masa (Reg.8).
Daca cineva va veni mai tarziu la masa, fara invoirea celui mai mare, sa faca pocainta sau sa se intoarca la chilia sa nemancat.
Daca va fi nevoie de ceva la masa, nimeni nu-si va ingadui sa vorbeasca, ci va face semn celor ce servesc, printr-un sunet oarecare.
Cand se va iesi de la masa, sa nu se stea de vorba cu altul pe cale pana la chilia sa.
Cei de la trapeza, afara de obsteasca mancare gatita pentru fratime, sa nu manance nimic altceva, nici sa indrazneasca a-si pregati mai bine acelasi fel de mancare.
Cel care suna ca sa se adune fratii la masa trebuie sa cugete in acel timp la ceva din Scriptura.
Cel care imparte fructe celor ce ies pe usa trapezei este dator sa cugete la ceva din Scriptura.
Cel care primeste cele ce se impart, sa nu le ia in culion, ci in poala hainei, si nici sa manance din ele pana ce nu a ajuns la chilia sa.
Cel care imparte celorlalti isi va primi partea sa de la dascalul sau. Tot asa vor face si ceilalti slujitori, primind partea lor de la altul, nefacandu-si voia lor. Partea pe care o vor primi va ajunge pe trei zile. Iar daca va mai ramane cuiva ceva din cele date, le va aduce iarasi la dascalul casei, care le va baga in camara, le va amesteca cu celelalte si le va da iarasi fratilor.
Nu este ingaduit a se da unuia mai mult decat celuilalt. Daca cineva va spune ca este bolnav, dascalul casei se va duce la slujitorii celor bolnavi si va primi cele trebuincioase pentru cel ce sufera de boala.
Chiar dintre slujitori de se va imbolnavi cineva, nu-i este ingaduit sa intre in bucatarie sau in chelarie sa ia ceva, ci i se vor da cele de trebuinta. Nu-i este nimanui ingaduit sa-si gateasca cele dorite, ci dascalul casei va vedea de ce are nevoie si ii va procura cele trebuincioase, prin ceilalti slujitori.
Cel sanatos nu are voie sa intre la cei bolnavi. Cine se va imbolnavi va fi dus de dascal la casa celor bolnavi. Daca va avea nevoie de rasa sau de dulama sau de altceva, se va duce dascalul si le va lua de la camara si le va da celui bolnav. Cel bolnav nu are voie sa intre in camara si sa manance ce pofteste, ci doar chelarul, care este mai mare peste acele lucruri, ii va aduce de mancare.
Nici unui bolnav nu-i este ingaduit sa duca la chilia sa din cele primite la bolnita, nici macar un mar.
Cei care pregatesc bucatele vor servi ei insisi, pe rand, pe toti ceilalti slujitori care sunt la masa.
Nimeni sa nu se atinga de vin sau de ciorba de peste, in afara de bolnavii de la bolnita.
Daca vreunul dintre cei trimisi in calatorie pe uscat sau cu corabia se va imbolnavi si va avea nevoie sau va cere sa manance ciorba de peste sau altceva dintre cele care se obisnuiesc a se manca de cei bolnavi in manastire, nu va manca impreuna cu ceilalti frati, ci deosebit. Slujitorii ii vor da lui tot ce va avea nevoie, ca sa nu se mahneasca de lipsa.
Nimeni nu poate sa viziteze pe cel bolnav fara invoirea celui mare. Nu pot intra la el nici prietenii si nici rudele, fara voia dascalului casei.
Daca infirmierul va neglija sau va trece cu vederea pe cel bolnav, va primi obisnuita pedeapsa.
Daca cineva, lepadandu-se de lume, va veni la poarta manastirii sa se numere in randul fratilor, nu va putea sa intre deodata, ci mai intai va anunta pe staretul manastirii si va ramane cateva zile inaintea portii, va fi invatat Rugaciunea domneasca (Tatal nostru) si cativa psalmi, atat cat va putea. Cel ce-l invata sa nu greseasca cu ceva fata de el, ca sa poata acesta sa se lepede de rudeniile sale si sa dispretuiasca propria sa vointa. Daca se va constata ca este predispus la rugaciune si la toate faptele evlaviei monahale, va fi indrumat in toate celelalte randuieli pe care trebuie sa le respecte si sa le infaptuiasca, supunandu-se lor, fie in adunarea obsteasca a fratimii, fie in casa celui la care va fi randuit sa stea, fie in trapeza. Si, devenind stapan pe sine si ravnitor la toate faptele cele bune, sa se numere in randul fratilor. Atunci se vor dezbraca de pe el hainele cele mirenesti, se va imbraca in haina monahala si se va incredinta portarului, ca sa-l duca la biserica in timpul rugaciunii, in fata tuturor fratilor, si va sta la locul randuit. Hainele lui mirenesti le vor lua cei ce sunt insarcinati cu pastrarea lor si le vor duce in magazia obsteasca, unde vor sta la dispozitia staretului manastirii.
Cel randuit la manastire sa primeasca oaspetii, nu le poate da el sa manance, ci ii va duce la casa de oaspeti, lasandu-i in grija celor anume randuiti pentru acest lucru.
Daca la poarta manastirii vor veni clerici sau monahi, vor fi primiti cu mare cinste. Li se vor spala picioarele, asa cum invata Evanghelia, si vor fi dusi la arhondaric, unde vor primi toate cele ce sunt de folos pentru monahi. Daca vor voi sa mearga la biserica in vremea rugaciunilor sau la adunarea fratilor, de vor fi de aceiasi credinta cu noi, portarul sau arhondarul va aduce la cunostinta staretului manastirii si apoi se vor putea duce la obsteasca rugaciune. Daca vor veni la poarta manastirii mireni sau bolnavi sau vasele slabiciunii, adica femei, sa fie primiti aparte in locuri deosebite, pe fiecare dupa sexul lui, cum va chibzui dascalul. Indeosebi de femei sa se ingrijeasca cu o mai mare atentie si bagare de seama, cu toata frica de Dumnezeu, sa li se randuiasca lor separat de orice vecinatate cu barbatii, ca sa nu dea vreo pricina de sminteala. Daca vor veni pe inserate, nu este cuviincios a nu le primi inauntru, ci a le adaposti, dupa cum am spus, la un loc deosebit si supravegheat cu toata grija si buna cuviinta, ca multimea fratilor sa poata lucra nestingherita, fara a se da cuiva pricina de sminteala.
Daca va veni cineva la poarta manastirii si vrand sa vada pe fratele sau pe prietenul sau, portarul va anunta mai intai pe staretul manastirii, care va intreba pe dascalul casei unde se afla cel cautat. Si, dandu-i-se invoire, se va duce insotit de o calauza de incredere, si astfel va putea sa-si vada fratele sau prietenul.
Daca se va intampla sa aduca ceva alimente, care se obisnuiesc a se folosi in manastire, monahul nu le va primi, ci va chema portarul care va lua cele aduse. Daca vor fi alimente care se mananca cu paine, nimic din toate acestea nu va primi monahul caruia au fost aduse, ci toate vor fi duse la bolnita. Daca vor fi dulceturi sau fructe, portarul ii va da lui sa manance cate va voi, iar restul va fi dus celor bolnavi. Daca vor fi verdeturi - un fel de buruieni salbatice ca si muschii - sau paine, zarzavaturi, monahul insusi nu va putea sa manance din ele, ci le va da inapoi celui ce le-a adus. Acele bucate gatite care se mananca cu paine, aduse de rude sau de cunoscuti, vor fi trimise prin dascalul casei la chilia celor bolnavi, cel ce le-a primit mancand o singura data din ele, iar cele ramase vor fi date in seama ingrijitorului de bolnavi. Nici infirmierului nu i se permite sa manance din ele.
Daca se va anunta ca cineva dintre vietuitorii manastirii are vreo ruda sau cunoscut bolnav, atunci portarul va vesti mai intai pe staretul manastirii care va chema indata pe dascalul casei (din care face parte monahul), si vor cauta un barbat bine disciplinat si incercat in cele duhovnicesti, si-l vor trimite cu el sa viziteze pe cel bolnav. Isi vor lua hrana pentru calatorie atat cat va socoti dascalul casei ca este de trebuinta.
Daca nevoia va sili pe cineva sa doarma in afara de manastire, sa doarma fie la biserica satului, fie la manastirea care are aceeasi credinta cu el. Daca rudele sau prietenii vor pregati mancare si-l vor sili sa manance, sa ia si sa manance numai daca aceste bucate se obisnuiesc a se folosi si in manastire. Nu va gusta ciorba de peste, nici nu va bea vin, nici altceva din cele neobisnuite. Daca vor primi ceva de la rude, sa manance numai pe cale, cat le este de trebuinta, iar pe celelalte sa le dea dascalului casei sale si acela le va duce ca bolnita.
Daca va muri ruda sau prietenul cuiva, sa nu ia parte la inmormantare fara invoirea staretului manastirii.
Nimeni nu poate fi trimis la vreo treaba in afara manastirii, neinsotit de altul.
Cand se vor intoarce fratii in manastire, faca vor gasi pe cineva la poarta, care cauta vreo ruda in manastire, sa nu se apropie de el, sa-i vorbeasca sau sa-l strige. Nimic din ceea ce au lucrat in afara manastirii sau au auzit vorbindu-se n-au voie sa povesteasca celor ce sunt in manastire.
Cand se va suna ca fratii sa iasa la lucru, dascalul va merge inainte si nimeni nu va putea sa ramana in manastire, afara de acela caruia i-a ingaduit staretul. Cei care merg la lucru nu vor intreba unde se duc.
Atunci cand toate casele se vor reuni, dascalul casei celei mai vechi va merge in fruntea lor si toti se vor insirui dupa ordinea caselor si a vietuitorilor din ele. Pe drum nu vor vorbi unii cu altii, ci fiecare va cugeta la ceva din Scriptura. Daca se va intampla sa vina cineva la ei si sa le vorbeasca, portarul manastirii, care este insarcinat cu aceasta misiune, il va intampina si-i va da raspunsul, tratand impreuna chestiunea ivita. Daca portarul nu va fi cu ei, dascalul casei sau un altul care va fi insarcinat cu acest serviciu, va raspuns celui ce intreaba.
Cei ce lucreaza n-au voie sa vorbeasca din cele lumesti, ci sa cugete la ceva din Scriptura sau mai bine sa taca.
Nimeni n-are voie sa ia cu sine rasa de in la lucrul campului, fara invoirea celui mai mare. Si nici la cuprinsul manastirii nu se va putea cineva folosi de rasa cand lucreaza.
Cel ce lucreaza nu se va putea odihni fara de invoirea mai marelui sau.
Nici cei ce conduc pe frati in calatorie nu vor putea sa trimita pe cineva pentru vreo trebuinta, fara invoirea dascalului casei. Cel ce este conducator, de va pleca silit de vreo nevoie, va lasa in locul lui pe cel de dupa sine.
Daca fratii trimisi la treburi in afara de manastire vor manca acolo, economul de saptamana care este cu ei, le va da mancare fara fiertura si el insusi va aduce apa cu ulciorul, nimeni n-are voie sa se scoale si sa bea apa fara voia lui.
Cand fratii se vor intoarce in manastire, nimeni nu va putea ramane in urma.
Cand vor sosi la casele lor, vor da uneltele cu care au lucrat si sandalele aceluia care este al doilea dupa dascalul casei, iar el le va duce seara in camara si le va incuia. Toate uneltele trebuincioase pentru lucrul saptamanii se vor duce intr-o casa. Si cei ce urmeaza de saptamana vor sti ce trebuie sa dea fiecarei case.
Levitoanele si tot ceea ce face parte din tinuta monahala nu se vor spala duminica, afara de corabieri si batrani.
La spalat nu vor merge decat atunci cand se va suna pentru toti; atunci vor merge cu dascalul lor si isi vor spala hainele in tacere si cu buna randuiala.
Nimeni n-are voie sa-si spele hainele in alta vreme decat cea randuita. Si dupa ce le vor spala, se vor intoarce impreuna. Daca cineva va ramane in manastire in vremea cand ceilalti sunt la spalat, va spune dascalului sau, care va trimite pe altul cu el, iar dupa ce-si vor spala hainele, se vor intoarce impreuna.
Seara vor strange levitoanele care s-au uscat si le vor da ajutorului de dascal, iar acesta le va duce in camara.
Daca nu vor fi uscate, a doua zi se vor scoate la soare pana se vor usca bine. Nu vor fi lasate in dogoreala soarelui mai mult de ceasul al treilea (9 sau 10 dimineata), cand vor fi adunate si usor netezite.
Nimeni nu va tine la sine hainele, ci le va da la camara pana sambata viitoare.
Nimeni nu va putea lua zarzavaturi din gradina, fara de voia gradinarului.
Nimeni n-are voie sa manance spice sau struguri necopti, in afara de buna randuiala. In general, nimeni nu are voie sa manance pe ascuns din roadele ogoarelor sau livezilor.
Bucatarii nu au voie sa manance mai inainte de a se da masa la frati.
Pazitorul livezii de palmieri nu are voie sa manance din fructele acestora pana ce nu a mancat obstea.
Daca fructele palmierilor vor fi bune de cules, dascalul cetei din fruntea culegatorilor va da voie fiecaruia sa manance fructe cu cumpatare. Cand vor veni la manastire, sa li se dea partea ca si celorlalti frati. Insa daca vor afla fructe cazute sub pom, n-au voie sa le manance, ci sa le adune la radacina pomilor. Nici cel care imparte celorlalti frati nu are voie sa guste din ele, ci va primi de la econom partea cuvenita, dupa ce va imparti celorlalti frati.
Nimeni nu are voie sa bage ceva de mancare in chilia lui, afara de cele primite de la econom.
Painisoarele care se impart celor care nu vor sa manance la un loc cu ceilalti, pentru infranare, sa nu fie data dupa favoare; nici chiar celui ce pleaca in afara de manastire. Sa nu le puna la mijloc, ci cand vor voi sa manance li se va da cu buna randuiala la chiliile lor, unde nu le vor manca cu nimic altceva, decat numai cu sare. In afara de bucataria manastirii, nimeni n-are voie sa gateasca. Cand vor pleca in afara sa-si ia zarzavaturile drese cu sare si otet, care se pot pastra in timpul verii.
Nimeni nu poate avea ceva mai mult in casa sau in chilie, afara de cele statornicite de legea manastirii: nici dulama de lana, nici mantie, nici blana mai moale de miel, nici bani, nici altceva de prisos, afara de cele ce au fost date de staretul manastirii prin dascalii caselor, adica uniforma sa: doua levitoane (dulame) si unul vechi, o rasa mai lunga, care sa acopere gatul si umerii, cojocelul cu care isi acopera corpul, sandalele, doua culioane, cingatoarea si toiagul. Tot ceea ce se va afla in afara de aceste lucruri se va lua fara nici o impotrivire.
Nimeni n-are voie sa aiba ac pentru scos spinii. Daca cineva din intamplare a calcat in maracini, va merge la dascalul casei sau la ajutorul lui. Acul se va pastra la fereastra unde se tin cartile.
Daca cineva doreste sa se mute intr-o casa in alta nu poate lua nimic cu sine, afara de cele insirate mai sus (la reg. 81).
Nimeni n-are voie sa iasa la camp, nici sa umble prin manastire, nici in afara de manastire, fara invoirea dascalului sau.
Nu este ingaduit ca cineva sa poarte vorbele dintr-o casa in alta, nici dintr-o manastire intr-alta, nici din manastire la cei din camp, nici din camp la manastire.
Daca cineva va calatori, pe drum sau cu corabia, sau va lucra in afara de manastire, sa nu spuna in manastire ceea ce a vazut pe unde a fost.
Nimeni nu are voie sa se culce, decat numai in chilia randuita lui. Nimeni sa nu vorbeasca, nici in chilie, nici in dormitoarele in care se odihnesc in vremea noptii, ca sa scape de caldura, nici la camp, cand se vor aseza sa doarma. Daca se va trezi in vremea noptii, sa se roage. Daca-i va fi sete sa nu bea, in zi de post.
Nimeni n-are voie sa astearna altceva in chilia sa, afara de obisnuita rogojina.
Nu este ingaduit a intra in chilia altuia fara a bate la usa.
Fratii nu vor veni la masa mai inainte de a suna pentru toti, si nici nu pot umbla prin manastire inainte de a se da obstescul semnal.
Nimeni nu poate sa umble prin manastire, sau sa vina la adunare sau la masa, fara culion si cojoc.
Nimeni n-are voie sa mearga fara insotitor, ca sa-si unga mainile crapate de la lucru; nimeni nu poate sa-si unga tot corpul, decat numai in caz de boala, si nici sa se spele pe tot corpul, decat numai cand este bolnav.
Nimeni n-are voie sa spele pe altul, sau sa-l unga fara de porunca celui mai mare.
Nimeni nu are voie sa vorbeasca cu altul prin intuneric. Nimeni nu poate sa doarma cu altul pe aceeasi rogojina (pat). Nimeni sa nu duca pe altul de mana, ci fie ca vor sta in picioare, fie ca vor sta jos, sa stea departe unul de altul cam la un cot (Reg.166).
Nimeni altul nu va putea sa scoata maracinele din piciorul aproapelui sau afara de dascalul casei, sau de ajutorul lui, sau de acela caruia i se va porunci.
Nimeni nu poate sa se tunda fara de chibzuinta celui mai mare.
Nimeni nu poate sa schimbe cu altul cele ce i-au fost date de dascalul sau, nici sa ia vreun lucru mai bun si sa dea altul mai rau, sau dimpotriva, sa dea ce este mai bun si sa primeasca ce este mai rau. Sa nu nascoceasca ceva neobisnuit in manastire, manat de cugetele slavei desarte, mai deosebit decat altii, nici in felul hainelor si nici in forma imbracamintei sale.
Toate cojoacele vor fi legate la gat si vor atarna peste umeri.
Toate culioanele vor avea semnul distinctiv al manastirii si al casei din care face parte.
Cand cineva se va duce la adunare sau la masa, sa nu dea sulul de carti nelegat. Cartile, care stau in fereastra (dulap in zid), sunt date in seama ajutorului de dascal, care le va numara pentru control si le va incuia cu grija.
Nimeni nu poate sa mearga la adunare sau la masa, nefiind incaltat cu sandale, sau fara rasa, atat in interiorul manastirii, cat si la lucrul campului.
Cine isi va lasa in soare hainele sale, pana la amiaza, cand fratii se aduna la masa, va fi pedepsit pentru neglijenta sa.
Daca vreo randuiala din cele mai sus stabilite n-ar mai corespunde nevoilor vietii sa se indrepte cu alta mai potrivita.
Nimeni nu poate sa lucreze sandale, sau sa faca altceva, fara de voia dascalului casei sale.
Daca vreunul dintre frati va fi vatamat, sau lovit de vreo boala, si totusi n-a cazut la pat, ci umbla pe picioare, daca-i va lipsi ceva, adica haina sau rasa sau altceva, dascalul casei lui se va duce la acei frati care au hainele in primire, va lua si-i va da. Cand se va insanatosi, fratele le va da inapoi fara nici o intarziere.
Nimeni n-are voie sa primeasca ceva de la altul, fara de voia dascalului sau. Nimeni sa nu doarma cu chilia incuiata, nici sa nu aiba incuietoare la chilie, numai daca staretul a ingaduit cuiva, pentru varsta sau slabiciunea sa.
Nimeni n-are voie sa mearga la ferma, afara de cei ce pazesc vacile, oile si cei ce lucreaza campul.
Doi insi deodata nu au voie sa stea pe spatele asinului si nici pe coviltirul carutei.
Daca cineva ar veni calare pe asin, afara de caz de boala, va descaleca in fata portilor manastirii, si astfel va merge inainte, ducand calul de capastru.
La atelierele meseriasilor, numai dascalii au voie sa mearga, ca sa ia cele de trebuinta.
De asemenea, la amiaza, mai inainte de a fi chemati fratii la masa, nimeni nu va putea merge mai inainte, afara de oarecare nevoie, cand ii va da voie economul de saptamana, cu sfatul staretului. In genere, nimeni nu va indrazni sa intre in chilia altuia fara de invoirea celui mai mare.
Nimeni n-are voie sa primeasca ceva de mancare, chiar de la fratele sau dupa trup.
Nimeni nu va aduce in chilia sa nici cele mai neinsemnate fructe sau altceva de acest fel, fara de voia dascalului sau.
Daca dascalul unei case este plecat undeva, si alt dascal a luat conducerea familiei acestuia, se va ingriji de tribul celui plecat, folosindu-se de drepturile lui, facand toate cu deplinatate, impartind astfel indatoririle incat se va ingriji si de casa sa si de a celui plecat.
Cand va turna cineva apa peste faina, pentru plamadeala, nimeni sa nu vorbeasca cu altul. A doua zi, cand baga painile in cuptor, la fel vor tine tacerea, cugetand la ceva din Psalmi sau din Scriptura, pana ce se va sfarsi toata treaba. Daca este nevoie de ceva, sa nu vorbeasca, ci sa faca semn celor ce pot sa indeplineasca cele de trebuinta.
Cand fratii vor fi chemati la cernut faina, nimeni n-are voie sa intre unde stau cei ce coc painea. Nimeni nu poate sta acolo, afara de cei ce ajuta la copt, de au fost chemati.
Aceeasi disciplina trebuie sa se respecte si la intrebuintarea corabiilor. Nimeni n-are voie sa dezlege funia corabiei de la mal, nici chiar a unei barci mici, fara de voia staretului.
In fundul corabiei si in interiorul ei, pe bancile vaslasilor si in locul unde stau fratii, nimeni n-are voie sa doarma. Nu se va ingadui nici oamenilor mireni sa doarma cu ei in corabie. Femeile cu ai lor, nu vor putea merge cu corabia, afara numai daca ar fi ingaduit staretul manastirii.
Nimeni nu poate face focul in chilia sa, decat atunci cand se aprinde pentru toti ai obstii.
Cel ce va veni dupa ce s-a citit o rugaciune din cele sase ale vecerniei, sau daca va murmura, sau va sopti cu altul, sau va rade pe ascuns in timpul rugaciunilor, va face pocainta dupa randuiala stabilita (Reg.8).
Cand fratii vor sta acasa, nu le va fi ingaduit sa vorbeasca ceva lumesc, ci numai daca dascalul ii va invata ceva din Scriptura, vor discuta intre ei si vor repeta ceea ce au auzit.
Nimeni nu poate sa lucreze ceva, sau sa aduca apa cu ulciorul, sau sa impleteasca sfoara, fara de invoirea dascalului sau.
Nimeni nu poate sa ia papura muiata in apa pentru lucru, fara de voia sefului de atelier, care face de rand cu saptamana.
Cine va sparge vreun vas de pamant, sau va muia papura a treia oara, sa faca seara canon, la cele sase rugaciuni ale vecerniei.
Dupa cele sase rugaciuni, cand fratii se despart pentru odihna nimanui nu i se ingaduie sa-si paraseasca chilia sa, afara de mare nevoie.
Daca va raposa vreun frate, toata fratimea sa-l insoteasca pana la groapa. Sa nu stea nimeni langa el, fara de voia celui mare, nici sa cante, daca nu i-a fost poruncit, nici sa adauge alti psalmi, fara de ingaduinta dascalului sau.
Sa nu se cante doua prohodiri in acelasi timp (daca sunt doi morti), nici sa se infasoare amandoi in aceeasi mantie. Sa nu cante nimeni izolat, ci sa se intovaraseasca potrivit cu mersul si sunetul vocilor celorlalti.
Cel ce este slabit va avea ucenic, care il va ajuta pe drum in urma cortegiului funerar; in genere, in orice loc vor fi trimisi fratii, se vor randui infirmieri, care se vor ingriji de cei neputinciosi, daca s-ar intampla sa se imbolnaveasca cineva pe drum sau la camp.
Nimeni n-are voie sa mearga inaintea dascalului sau a conducatorului sau, nici sa ramana in urma randului sau.
Daca cineva va pierde ceva, sa fie pedepsit public in fata Altarului. Daca si-a pierdut haina sa, sa nu i se dea alta timp de trei saptamani, si in a patra sa faca pocainta si apoi sa i se dea.
Cine va gasi ceva sa-l arate in fata adunarii obstesti timp de trei zile, ca sa-l poata gasi cine l-a pierdut.
Autoritatea dascalului este deplina in aplicarea pedepselor si a invataturilor care sunt scrise si stabilite (in regulament); si tot ce se va mai intampla nou va trebui adus la cunostinta staretului manastirii.
Nimeni sa nu faca curatenie in casa fara de voia dascalului, si tot ce va fi cu cale, el le va randui cu chibzuinta.
Orice pedeapsa sa se faca astfel incat sa fie lamuriti cei ce sunt pedepsiti, stand in adunare sau in trapeza.
Cel ce s-a retras din adunarea fratilor si s-a intors iarasi, cu dovezi de pocainta, nu poate fi primit la locul sau fara de voia celui mai mare (staretului).
Dascalul casei sau economul, daca va dormi o noapte in alta parte fara a avea grija de frati, si apoi se va intoarce la obstea fratilor, mustrat fiind de cuget, sa nu i se ingaduie sa intre in casa, sau sa stea la locul sau, fara de voia celui mai mare (staretului).
Pentru tot ceea ce este nevoie sa fie discutat in adunarea fratilor, sa se adune toti cu tragere de inima, ca sa discute unii cu altii, mai ales in vremea postului, cand vor fi invatati de dascalii lor.
Cel neinvatat care va intra in manastire, mai intai va fi invatat cum sa se poarte. Si, cand va cunoaste toate, atunci i se va da lui sa invete douazeci de psalmi, sau o alta parte din Scriptura. Si, daca nu va sti sa citeasca, la ceasul intai, al treilea si al saselea se va duce el la cel insarcinat cu instruirea lui, si fratele ii va sta inainte, si-l va invata cu sarguinta si cu toata dragostea.
Dupa aceea i se vor scrie lui literele, silabele, cuvintele si substantivele. Si daca n-ar voi, trebuie silit sa invete si, in general, nimeni nu trebuie sa stea in manastire fara sa stie a citi si sa cunoasca ceva din Scriptura, cel putin Noul Testament si Psaltirea.
La vremea adunarii, a cantarii si a rugaciunii sa nu-si faca ceva de lucru, ca sa se poata scuza ca a fost ocupat.
Oricine se afla in corabie, in manastire, la lucrul campului, in calatorie, sau in orice fel de treaba, sa nu-si neglijeze datoria de a se ruga si a lauda pe Dumnezeu la vremea cuvenita.

¹Regulile Cuviosului Pahomie au fost scrise mai intai in limba egipteana, apoi in limba greaca din care s-au tradus de catre Fericitul Ieronim in limba latina. Aceasta este si singura versiune ajunsa pana la noi. Traducerea de fata a fost efectuata dupa Migne Patralogiae Latinae, Tom 23.