Maica Domnului Icoana
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu,
cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii,
care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut,
pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim!


Luna decembrie în 28 de zile: Sfintii douãzeci de mii de Mucenici, ce au ars in Nicomidia.

 

        Nelegiuitul imparat Maximian (304-311), biruitor intorcandu-se din razboiul ce purtase impotriva etiopienilor, si socotind ca zeii si idolii i-au adus lui biruinta in lupte, a voit sa aduca jertfele cele de multumire zeilor, in Nicomidia. Deci, a trimis in toate partile vestitori, ca sa porneasca pe toti supusii sai  sa se inchine, impreuna cu imparatul, la chipurile zeilor ce erau acolo. Drept aceea, s-a adunat in cetatea aceia multime nenumarata de popor, de nu incapea prin case si petrecea pe ulite, si pe campul din vecinatate, asteptand porunca imparatului.
        Si era praznicul Nasterii Domnului, din anul 304 de la mantuirea lumii. Si printre cei adus cu sila de ostasi, se afla multime multa de crestini care, nevoind sa mearga la capistea idoleasca si afland ca in biserica cetatii Sfantul Antim, episcopul Nicomidiei, savarseste Liturghie, au mers in mare numar la biserica si ascultau slujba ce se savarsea acolo.
        Deci, Maximian, afland de aceasta, s-a maniat si, trimitand ostasi, acestia au incuiat pe dinafara usile bisericii, ca sa-i dea foc si sa arda pe crestini. De aceea, afland episcopul, s-a grabit de a boteza pe cei ce nu erau inca botezati, si i-a impartasit pe toti cu Dumnezeiestile si Preacuratele Taine, imbarbatandu-i sa primeasca moartea pentru Hristos. In vremea aceasta, slujitorii imparatesti au aprins lemnele si flacarile au cuprins toata biserica si toti crestinii dinlauntru au ars ca niste faclii vii. Iar pe ulitele cetatii, ostasii taiau cu sabiile pe cei ce marturiseau credinta in Hristos.
        Si au pierit atunci ca la 20 000 de Mucenici. Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne miluieste si ne mantuieste pe noi. Amin.
 


Dumnezeului nostru slava!
 
 

Întru aceastã zi, cuvant din Pateric, despre Ioan Colovul.

        Se spune despre ava Ioan Colovul ca, dupa ce a mers la un parinte teban, care petrecea in pustiul Schitului, a luat parintele lui un lemn uscat si l-a rasadit si i-a zis lui: "In toate zilele sa-l uzi pe acesta cu un ulcior de apa, pana ce va face rod." Insa, era apa departe de dansii, atata cat se ducea de cu seara si venea dimineata. Deci, pana la trei ani udandu-l, s-a prins lemnul acela si a facut rod. Si parintele lui, culegand rodul, l-a dus pe el la biserica, graind: "Fratilor, veniti de vedeti si mancati din rodul acesta al ascultarii.

Dumnezeului nostru slava!
 
 
 

Întru aceastã zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aur, despre flãmânzire si post.
 

        Sunt multi care zic: "De ce trebuinta este postul la cei care vietuiesc in curatie?" Dar aceasta este o intrebare a celor lenesi si slabi. Ca, cine a fost mai curat decat Adam? Si inca si pe acesta nu l-a lipsit Dumnezeu de post. Pentru ca ceea ce i-a zis lui: "Din toti pomii ce sunt in Rai sa mancati, iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mancati dintr-insul" - acesta este chip al postului. Si de vreme ce de acest post al fost trebuinta in Rai, apoi cu cat mai mult, afara din Rai este el trebuitor. Daca, mai inainte de rani, era trebuinta de ierburi vindecatoare, apoi, cu cat mai vartos, in vreme de rani? Deci, pana nu veni inca razboiul asupra noastra, a fost trebuinta de arme, cu cat mai mult acum, cand stam in mijlocul razboiului poftelor?
        Inca sa cunoasteti cat se manie Dumnezeu, cand se huleste postul si cat il iubeste pe cel ce il tine cu cinste. Adam n-a cinstit postul; drept aceea a auzit glasul Domnului, zicandu-i: "Pamant esti si in pamant vei merge." Iata cat se manie Dumnezeu cand defaima cineva postul, ca moarte aduce asupra celui ce nu poarta de grija de el. Dar, iata acum puterea postului. Ca postul intoarce jumatate din calea ce duce la moarte. Pilda si dovada despre aceasta avem nu de la doi oameni sau trei, ci de la un popor intreg, al cetatii celei mari a ninivitenilor, care era aproape de pieire, de nu s-ar fi intors cu pocainta si cu post. Si acestia, adica, neavand lege, nici stiinta de ceva, si singuri si-au pus lor lege: postul. Deci, noi cum sa ne lepadam de acela pentru care avem o multime de dovezi? Ca Moise si Ilie, cand voiau  sa se apropie si sa vorbeasca cu Dumnezeu, la post alergau mai intai si maini patrunse de post aveau ei ridicate spre cer. Inca si Insusi Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos a flamanzit, vreme de patruzeci de zile, netrebuindu-I lui post, ci dandu-ne noua arma de biruinta asupra a toata puterea diavolului. Dumnezeului nostru slava acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.

Dumnezeului nostru slava!
 

Mai multe despre Sfintii zilei gãsiti în Vietile Sfintilor
 



Despre pacatul avortului si gravitatea lui FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE