Luna februarie in
11 zile: pomenirea Sfantului, sfintitului Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei
(+316).
Acesta a trait pe vremea imparatului
Licinius (308-321) si era din Sevastia Capadochiei. Puternic in credinta, fara
prihana in viata sa si plin de fapte bune fiind el, oamenii binecredinciosi ai cetatii s-au sarguit si
l-au pus episcop si conducea bine turma lui Hristos, cu intelepciune si cu
bunatate si cu darul tamaduirii, pe care il primise de la Dumnezeu.
Deci, Sfantul Vlasie, precum faceau pe
atunci, multi sfinti, ca nu se dadeau la osandire fara voia lui Dumnezeu,
petrecea ascuns in una din pesterile unui munte, numit Argheos, si imblanzise
fiarele slabatice, de le prindea cu mainile. Si aici, in post si in linistea
cea desavarsita, inalta necontenit rugaciuni catre Dumnezeu.
Si, fiind descoperit de niste vanatori,
a fost parat la dregatorul cetatii, Agricola, care a poruncit ca sa fie prinsi
toti crestinii ascunsi si sa-i aduca la el. Si, marturisind Sfantul pe Hristos,
inaintea dregatorului, a fost batut cumplit cu toiege, intins pe stalp si
strujit. Si, fiind aruncat in temnita, a gasit acolo sapte femei crestine si
doi copii, care, vazandu-l plin peste tot de sange, cu si mai multa ravna
slaveau pe Hristos. Deci, vazand taria lor in credinta, ca marturiseau pe
Hristos, Dumnezeu adevarat, desi indurau chinuri grele, dregatorul a poruncit
sa li se taie capetele si femeilor si copiilor si Sfantului episcop Vlasie. Si
asa au primit toti, de la Hristos, cununa muceniciei.
Intru aceasta zi, cuvant despre un om, ce dezgropa mortii
si care, s-a mantuit, apoi, prin pocainta.
Spunea Ioan, egumenul de la manastirea
Gigant, care este in Ierusalim: „A venit la mine un oarecare tanar, zicand:
Pentru Dumnezeu, primeste-ma pe mine, ca vreau sa ma pocaiesc. Si aceasta o
spunea cu multe lacrimi, iar eu, vazandu-l pe el foarte umilit, i-am grait lui:
Cum ai ajuns la atata smerenie? Spune-mi mie, fiule, pricina; si Dumnezeu iti
va ajuta tie. Iar acesta a zis: Cu adevarat, parinte, sunt foarte pacatos. Iar
eu am zis: Multe sunt, fiule, si in multe feluri, pacatele si, asemenea, multe
sunt si in multe chipuri, ajutorarile. Dar, de voiesti sa afli vindecare,
spune-mi mie, cu adevarat, marturisirea ta, ca si eu sa-ti dau tie tamaduirea
cea potrivita. Si, ca sa nu-ti spun tie mai multe numai aceasta sa stii, ca,
precum la bolile cele trupesti, multe feluri de tamaduiri sunt asa si la
patimile sufletului, multe sunt vindecarile. Iar el, suspinand mult, cu lacrimi
se batea in piept, topindu-se de supararea inimii, si nu putea sa graiasca
nimic. Deci, vazandu-l pe el intru asemenea umilinta i-am zis: Fiule,
asculta-ma pe mine si-mi spune ce ai facut, ca poate Dumnezeul nostru iti va da
tie, prin mine, tamaduire, ca El, prin multa Lui iubire de oameni, toate le-a
facut pentru a noastra mantuire. Cu vamesii, impreuna a locuit, si de la
desfranati nu si-a intors fata, pe talhar l-a primit si prieten pacatosilor s-a
facut. Apoi, pe tine, acela ce te intorci la pocainta, oare nu te va primi in
bratele Sale? Ca nu vrea moartea pacatosului, ci ii asteapta intoarcerea, ca sa
fie viu.
Atunci, cuprins fiind de mare
amaraciune, a inceput a-mi spune mie: Eu, parinte sfinte, de toate pacatele
sunt plin, nevrednic fiind in fata cerului si pamantului. Ca, fiind eu in
cetatea mea, am auzit ca a murit o fecioara, fiica a mai marelui cetatii si a
ingropat-o in haine de mult pret, in afara de cetate. Iar eu, auzind aceasta,
din obiceiul cel rau, m-am dus noaptea la mormant si, intrand intr-insul, am
inceput a o dezbraca pe ea. Si am dezbracat-o de toate, nici camasa ce de in
lasandu-i. Si voiam acum sa ies din groapa. Iar ea, ridicandu-se m-a apucat cu
stanga de mana mea cea dreapta si mi-a zis mie: Omule, dar in asa hal ti-a
placut tie a ma dezgoli pe mine? Dar nu te-ai temut de Dumnezeu? Nu te-ai
infricosat de dreapta judecata ce va sa fie si de rasplatirea cea dupa fapte?
Nu ti-e rusine de firea cea de obste? Si, crestin fiind tu, asa ai voit ca sa
stau inaintea lui Hristos? Au nu esti nascut din femeie? Au n-o ocarasti astfel
si pe maica ta impreuna cu tine? Si ce raspuns, ticalosule om, vei da, pentru
mine, lui Dumnezeu, in ziua judecatii, caci, cat am fost vie, om strain n-a
vazut goliciunea mea, iar tu, moarta si dupa ingropare fiind eu, m-ai dezbracat
si tot trupul meu gol l-ai vazut? Om nenorocit ce esti! Cu ce fel de inima si
cu ce fel de maini vei primi Sfantul si de viata facatorul Trup si cinstitul
Sange al lui Hristos, Domnul?
Iar eu, daca am vazut si am auzit
acestea, de spaima mare am fost cuprins, si tremurand, abia i-am grait eu:
Slobozeste-ma, ca dupa aceasta nu voi mai face asa. Iar ea mi-a zis mie: Cu
adevarat, nu va fi asa, ca ai intrat aici cum ai voit, dar nu vei iesi de aici,
asa cum ai voi, ci mormantul acesta, de obste, ne va fi noua. Si sa nu
socotesti ca degraba vei muri, ci in multe zile, muncindu-te, iti vei da
sufletul tau. Iar eu m-am rugat ei cu lacrimi si cu suspinuri amare ca sa ma
slobozeasca si m-am jurat ei, pe Atottiitorul Dumnezeu, ca nu voi mai face
unele ca acestea, lucruri fara de lege si, rugandu-ma, multe lacrimi am varsat.
Deci, raspunzand, mi-a zis mie: De voiesti sa scapi de primejdia aceasta si sa
fii viu, sa-mi dai fagaduinta ca, daca te voi slobozi, nu numai de aceste
ticaloase pacate te vei curata, ci si de lume inca te vei lepada si te vei face
calugar si, pocaindu-te de cele ce ai gresit, vei sluji lui Hristos. Iar eu
m-am jurat, zicand: Asa ma jur, pe Dumnezeu, Cel ce-mi va lua sufletul meu, ca
din ceasul acesta nu ma voi duce la casa mea, ci, de aici, ma voi duce la
manastire. Atunci, mi-a zis mie fecioara: Imbraca-ma pe mine, precum m-ai
aflat. Si, imbracand-o eu, iarasi, culcandu-se, a adormit.
Deci, eu acestea auzindu-le de la acel
tanar si invatandu-l pe el cele despre pocainta, l-am tuns pe el si l-am
imbracat in chipul cel calugaresc. Si l-am incuiat pe el intr-o pestera si,
mult laudand pe Domnul Dumnezeu, se nevoia pentru sufletul sau. Si, a luat
adeverire si incredintare de la Dumnezeu, ca i s-au iertat pacatele. Si,
inbolnavindu-se, s-a mutat la Dumnezeu, intru viata vesnica.” Dumnezeului
nostru, slava! Amin.
