Maica Domnului Icoana
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu,
cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii,
care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut,
pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim!


Luna iunie în 11 zile: pomenirea Sfinţilor Apostoli Vartolomeu şi Varnava

    Sfântul Vartolomeu a fost unul din cei doisprezece Apostoli, aleÅŸi de Mântuitorul ÅŸi trimiÅŸi de El, ca martori ÅŸi mărturisitori ai faptelor ÅŸi învăţăturilor Lui, în lume. Deci, după primirea Duhului Sfânt, sorÅ£ii au căzut asupra lui ÅŸi asupra Sfântului Apostol Filip, să meargă împreună în Siria ÅŸi în Asia de Sus, pentru propovăduirea cuvântului. Åži umblau, uneori, împreună, iar alteori se despărÅ£eau prin cetăţi ÅŸi apoi, iar se întâlneau ÅŸi întorceau pe oameni la Dumnezeu. Mai târziu li s-a alăturat ÅŸi fecioara Mariami, sora Sfântului Apostol Filip ÅŸi toÅ£i străbăteau drumurile Libiei ÅŸi Moesiei, binevestind Evanghelia lui Hristos. S-au dus apoi în Frigia ajungând în cetatea Ierapole ÅŸi propovăduiau acolo, cu multă sârguinţă pe Hristos, de vreme ce închinarea la idoli în acea cetate era în mare cinste. Lucrarea lor a atras mânia stăpânitorilor, care au hotărât să-i piardă. L-au prins mai întâi pe Sfântul Apostol Filip, care fiind spânzurat cu capul în jos ÅŸi bătut cu pietre, datorită mulÅ£imii loviturilor ÅŸi-a dat duhul.

    Sfântul Vartolomeu ÅŸi fecioara Mariami au scăpat ca prin minune. Åži a mers fecioara să binevestească pe Hristos în Å£ara Licaoniei, unde a murit pentru credinţă, iar Sfântul Apostol Vartolomeu, învăţând în Arabia ÅŸi Persia a ajuns până în Å£ara îndepărtată a Indiei, purtând cu el Evanghelia lui Matei ÅŸi întemeind acolo biserici. De acolo s-a întors în părÅ£ile Mării Negre. Deci ducându-se în Armenia cea Mare a creÅŸtinat mult popor, dregători ÅŸi pe însuÅŸi împăratul locului, Polimie. Åži uneltind păgânii au dobândit de la Astiagis, fratele împăratului poruncă pentru prinderea Sfântului Vartolomeu. Pe acesta l-au chinuit cu multe cazne ÅŸi răstignit fiind cu capul în jos i-au tăiat capul în cetatea Albana din Armenia cea Mare.

    Sfântul Apostol Varnava a fost unul din cei ÅŸaptezeci de Apostoli ai Domnului ai Domnului, născut ÅŸi crescut în insula Cipru ÅŸi numele lui se tâlcuieÅŸte "fiul mângâierii". Se istoriseÅŸte că în tinereÅ£e el ar fi învăţat la ÅŸcoala vestitului dascăl Gamaliel, unde a avut coleg de învăţătură pe Saul, cel care mai târziu a devenit marele Apostol Pavel. Sfântul Varnava se mai chema ÅŸi Iosif, dar când a fost primit de Hristos , între cei 70 i s-a schimbat numele în Varnava. După ce Saul a cunoscut pe Hristos Sfântul Varnava a dat bună mărturisire despre el Apostolilor ÅŸi creÅŸtinilor, care se temeau de Saul, fostul lor prigonitor, dându-se pe sine chezaÅŸ pentru el. Åži aÅŸa a fost primit Saul printre creÅŸtini. A propovăduit apoi Evanghelia împreună cu Pavel, însoÅ£indu-l în Antiohia, în Cipru, în Frigia ÅŸi la Sinodul Apostolic din Ierusalim, unde păgânii care veneau la credinţă au fost scutiÅ£i de rânduielile mozaice. Sfântul Varnava ÅŸi-a sfârÅŸit viaÅ£a în slujba Evangheliei, fiind ucis cu pietre de păgâni în insula Cipru, patria sa, către anul 64.

    Pentru ale lor rugăciuni, Doamne miluieÅŸte-ne È™i ne mântuieÈ™te pe noi ! Amin.


Dumnezeului nostru slava!



Pomenirea soborului Arhanghelului Gavriil din Adin.

    Soborul ÅŸi praznicul Arhanghelului Gavriil a început a se face în Sfântul Munte al Athosului, la o chilie a Mănăstirii Pantocrator, ce se numeÅŸte "Axion estin", la locul cel numit Adin. Åži a început a se face din cauza minunii pe care o vom povesti acum: La Schitul Protatos ce se află lângă Careia, aproape de locul Mănăstirii Pantocrator, este o vale mare, care are multe chilii. Deci la una din chiliile acelea, ce era cinstită în numele Adormirii de Dumnezeu Născătoarei, locuia un ieromonah bătrân ÅŸi îmbunătăţit, împreună cu un ascultător al său. Åži fiindcă era obicei a se face priveghere în fiecare duminică la acest schit Protatos, într-una din sâmbete, seara, vrând să meargă bătrânul la priveghere, a zis ucenicului său: "Fiule, eu mă duc ca să ascult privegherea după obicei, iar tu rămâi la chilie ÅŸi precum vei putea citeÅŸte-ti rânduiala ta"; ÅŸi aÅŸa s-a dus. După ce a trecut seara, iată că bate cineva în uÅŸa chiliei; iar fratele a alergat ÅŸi a deschis, ÅŸi a văzut că era un monah străin, necunoscut lui, care intrând a rămas în chilie în noaptea aceea. La vremea Utreniei sculându-se, au cântat amândoi rânduiala Utreniei. Åži când au ajuns la "Ceea ce eÅŸti mai cinstită..." monahul cel de loc cânta numai: "Ceea ce eÅŸti mai cinstită decât heruvimii..." ÅŸi celelalte până la sfârÅŸit, adică obiÅŸnuita ÅŸi vechea cântare a Sfântului Cosma, făcătorul de cântări. Iar monahul cel străin făcea alt început al cântării, cântând aÅŸa: "Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită ÅŸi prea nevinovată ÅŸi Maica Domnului nostru". Apoi a împreunat ÅŸi: "Ceea ce eÅŸti mai cinstită...", până în sfârÅŸit. Auzind aceasta monahul cel de loc, s-a minunat ÅŸi a zis către cel ce se părea străin: Noi cântăm numai "Ceea ce eÅŸti mai cinstită", iar: "Cuvine-se cu adevărat..." niciodată n-am auzit, nici noi, nici cei mai dinainte de noi. Deci, te rog fă dragoste ÅŸi scrie-mi ÅŸi mie cântarea aceasta, pentru ca să o cânt ÅŸi eu Născătoarei de Dumnezeu"; iar acela răspunzând, a zis: "Adu-mi cerneală ÅŸi hârtie ca să scriu". Åži cel de loc a zis: "Nu am nici cerneală, nici hârtie". Iar monahul cel ce se părea străin, i-a zis: "Adu-mi o lespede"; deci monahul alergând, a aflat lespedea ÅŸi i-a adus-o. Åži luând-o străinul, a scris pe ea cu degetul său zisa cântare, adică: "Cuvine-se cu adevărat...", ÅŸi, o minune! atât de adânc s-au săpat literele pe lespedea aceea vârtoasă, ca ÅŸi cum s-ar fi scris în ceara moale. Apoi a zis fratelui: "De acum înainte, aÅŸa să cântaÅ£i ÅŸi voi ortodocÅŸii"; ÅŸi acestea zicând s-a făcut nevăzut. Căci era sfântul înger, trimis de la Dumnezeu, ca să descopere cântarea aceasta îngerească ÅŸi care este preacuviincioasă Maicii lui Dumnezeu. Åži mai vârtos a fost Arhanghelul Gavriil, precum se arată aceasta din titlul ce este deasupra; întru această zi adică: "Soborul Arhanghelului Gavriil în Adin". Iar părinÅ£ii de atunci făceau sobor, praznic ÅŸi liturghie în fiecare an la chilia Adin întru pomenirea minunii, cinstind ÅŸi mărind pe Arhanghelul Gavriil, care precum din început până în sfârÅŸit a stat dumnezeiesc cântăreÅ£ al Născătoarei de Dumnezeu ÅŸi hrănitor, slujitor ÅŸi vesel binevestitor al ei. AÅŸa a servit ÅŸi spre a descoperi cântarea aceasta a Maicii lui Dumnezeu, căci numai lui i se cuvine această slujbă.

    După ce a venit bătrânul de la priveghere, ÅŸi a intrat în chilie, a început ascultătorul lui a cânta: "Cuvine-se cu adevărat...", după cum îngerul îi poruncise, ÅŸi a arătat bătrânului său ÅŸi lespedea cu îngerească scrisoare săpată. Iar el, acestea auzind ÅŸi văzând, a rămas uimit de această minune. Deci luând amândoi lespedea aceea scrisă de înger, au mers la Protatos ÅŸi au arătat-o la cel mai întâi al Sfântului Munte ÅŸi la ceilalÅ£i bătrâni ai obÅŸtescului Sinod, povestindu-le toate cele ce se făcuseră. Iar ei au slăvit cu un glas pe Dumnezeu ÅŸi au mulÅ£umit Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoarei, pentru această preamărită minune. Åži îndată au trimis lespedea în Constantinopol, la patriarhul ÅŸi la împăratul, însemnându-le prin scrisori toată cuprinderea acestei minuni ce s-a făcut.

    De atunci cântarea aceasta îngerească s-a dat în toată lumea ca să se cânte Maicii lui Dumnezeu, de către toÅ£i ortodocÅŸii. Iar sfânta icoană a Născătoarei de Dumnezeu ce se afla în biserica chiliei aceleia, în care s-a făcut această minune, a fost adusă de către părinÅ£ii Sfântului Munte în biserica Protaton, ÅŸi acolo se află până astăzi, aÅŸezată în sfântul altar deasupra sfinÅ£itului scaun cel de sus. Pentru că înaintea icoanei acesteia s-a cântat întâi de către Arhanghelul Gavriil cântarea aceasta. Iar chilia aceea, a început a se numi: "Axion estin", adică "Cuvine-se cu adevărat...", ÅŸi valea aceea, în care se află chilia, se numeÅŸte de către toÅ£i până astăzi, Adin, care însemnează "a cânta" sau "cântare". Pentru că în aceasta s-a cântat întâi cântarea aceasta îngerească Maicii lui Dumnezeu.


Dumnezeului nostru slava!



Întru această zi cuvânt din Evanghelia de la Luca, despre bogatul cel fără de nume şi despre săracul Lazăr

    BogaÅ£ilor, milostivi să fiÅ£i, ca să nu moÅŸteniÅ£i toate câte le-a moÅŸtenit bogatul acela. Iar voi, cei săraci, lăudând pe Dumnezeu, să răbdaÅ£i necazurile, ca prin ele, să vă învredniciÅ£i de cele ale lui Lazăr săracul. A fost, zice Scriptura, acest Lazăr în Ierusalim, foarte sărac, cuprins de o boală grea ÅŸi pe aceasta, Domnul, ca pildă l-a adus. Era, deci, un om bogat, îmbrăcându-se în porfiră ÅŸi avea, întotdeauna, la masă, multe bucate ÅŸi pahare aurite ÅŸi făcea ospeÅ£e în toate zilele. Dar unde este numele bogatului aceluia ? Că nicăieri în Scriptură, nu se poate afla. Că omul, fără milostenie e ca omul fără nume. Iar zgârcenia celor bogaÅ£i este pricina. Atâta slavă ÅŸi bogăţie avea, iar numele nu i se poate afla, că era ca un pom cu multe frunze, dar fără de roadă. Iar săracul acela, Lazăr, zăcea bolnav pe gunoaie, înaintea porÅ£ilor bogatului, dorind să se sature din fărâmiturile pe care le mâncau câinii lui. Nici doctor nu avea, doar câinii îi lingeau rănile lui. ÃŽnsă întru unele ca acestea fiind, Lazăr n-a cârtit împotriva nemilostivirii ÅŸi neomeniei ÅŸi zgârceniei bogatului. Iar la moarte, de atâta cinste s-a învrednicit, încât a fost dus de îngeri în ÃŽmpărăţie. Dar a murit ÅŸi bogatul ÅŸi l-au îngropat. Este adevărat că viu fiind el, îngropat era sufletul lui, că îşi purta trupul ca un mormânt, iar după ce a murit s-a pogorât în iad.

    Deci ridicându-ÅŸi ochii să din iad, fiind în osândă, a văzut de departe pe Avraam ÅŸi pe Lazăr cu dânsul ÅŸi strigându-l a zis: "Părinte Avraam, miluieÅŸte-mă ÅŸi trimite pe Lazăr, ca să-mi răcorească limba cu vârful degetului său, că mă ard în văpaia aceasta." Dar, oare, pentru ce n-a văzut pe Lazăr, lângă alt Drept, ci lângă Avraam ? Pentru aceea că Avraam a fost iubitor de străini, ÅŸi pe cei ce treceau îi aducea în casa sa. Iar bogatul acela, nici pe străinul ce zăcea în curtea sa nu l-a văzut. Dar Avraam a răspuns: "Fiule, adu-Å£i aminte că tu Å£i-ai luat cele bune în viaÅ£a ta." Iată ce înÅ£elepciune avea Dreptul, că nu i-a zis: "Nemilostivule ÅŸi răule la inimă.", ci i-a răspuns: "Adu-Å£i aminte, că tu, în viaÅ£a ta, pentru puÅ£inul bine ce ai făcut, multă îndestulare ÅŸi slavă ai luat. Iar Lazăr, pentru puÅ£inele lui păcate, a răbdat relele acelea ÅŸi acum, se mângâie, iar tu eÅŸti ars în văpaie. Åži peste toate acestea, între noi ÅŸi voi s-a întărit prăpastie mare." Prin aceasta se arată despărÅ£irea păcătoÅŸilor de cei drepÅ£i, pentru că despărÅ£ite au fost ÅŸi voile lor. ÃŽncă ÅŸi aceasta să se ÅŸtie, că cel ce a asuprit, vede pe cel asuprit de el în ce fel de slavă se află este. Iarăşi a zis: "Rogu-mă Å£ie, părinte Avraame să-l trimiÅ£i în casa tatălui meu, căci am cinci fraÅ£i, să le spună lor acestea, ca să nu vină ÅŸi ei în osânda aceasta." N-a primit ce a cerut, pentru sine, bogatul cel zgârcit, pentru aceea face acum mijlociri pentru fraÅ£ii săi. La care Avraam a zis: "Au legea ÅŸi proorocii ÅŸi învăţătorii cei mulÅ£i." Iar bogatul a zis: "Nu părinte. De vreme ce ÅŸi eu însumi, auzind Scripturile, nu le credeam, ci le socoteam basme." Că el însuÅŸi nu ascultase Scripturile. Dar a zis: "De va învia cineva din morÅ£i, vor crede." Ca ÅŸi cum sunt unii ca aceÅŸtia, care zic: "Cine ÅŸtie cele din iad ? Sau cine ne-a spus nouă, venind de acolo ? Dar să auzim cuvintele lui Avraam: "Dacă nu ascultă învăţăturile Scripturii, apoi nici de-ar veni cineva din morÅ£i, nu vor crede." Că aceasta, cu adevărat, au făcut ÅŸi cei necredincioÅŸi, de vreme ce nu ascultau Scripturile, apoi, nici pe cei înviaÅ£i din morÅ£i, nu i-au crezut. Că, ÅŸi pe Lazăr, vroiau să-l ucidă, pe care Hristos îl înviase din morÅ£i. Åži în vremea răstignirii, deÅŸi mulÅ£i morÅ£i au înviat, ei au făcut lucruri mai cumplite. Pentru că, pe Apostolii cei ce credeau în Hristos, i-au bătut.

    Că de ar fi fost venirea aceasta din morÅ£i de folos pentru credinţă, apoi adeseori, ar fi făcut Domnul aceasta. ÃŽnsă, acum, mai de folos decât toate, este ca să cunoaÅŸtem adevărul din Scriptură, că altfel i-ar fi înÅŸelat diavolul cu nălucirile sale, dar nouă ne-a dat Domnul Scriptura, spre întărire. Precum lumina pe toÅ£i îi luminează, aÅŸa ÅŸi Scriptura, pe noi, pentru că Scriptura toate cursele vrăjmaÅŸului le dezgoleÅŸte ÅŸi de aceea, ascultând-o ne vom mântui.

    Dumnezeului nostru, slavă!


Dumnezeului nostru slava!



Întru această zi cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur despre alegerea episcopilor.

    Deci, să urmăm ÅŸi noi pe cei ce fug de dregătorii. Căci, acum, nu mai îndrept cuvântul meu către toÅ£i, ci numai către cei ce doresc dregătorii. Dacă crezi că lui Dumnezeu este alegerea, apoi, să nu cârteÅŸti, pentru că împotriva Lui cârteÅŸti ÅŸi împotriva Lui te mânii, că El este cel ce a ales, ÅŸi, dacă El a ales, iar tu cârteÅŸti împotriva Lui, faci acelaÅŸi lucru ca ÅŸi Cain. Pentru că i se cădea lui să primească ceea ce era plăcut lui Dumnezeu. Iar el, în loc să cinstească mai întâi jertfa fratelui său, mâniindu-se, a cârtit, deci i se cădea să se umilească. ÃŽnsă eu, nu pentru aceasta voi grăi astăzi. Ci, precum ÅŸtie Dumnezeu, să rânduiască spre folos, după purtarea Lui de grijă. Că, de multe ori, cu obiceiurile tu eÅŸti mai blând, dar n-ai fost ales. Iarăşi, îţi este Å£ie viaÅ£a fără de prihană ÅŸi inima largă, dar în Biserică nu numai de aceasta este trebuinţă. Mai este, încă, ÅŸi într-alt chip, că unii, ÅŸi la alte lucruri sunt destoinici. Au, nu vezi câte descoperiri, de acestea, a făcut Dumnezeiasca Scriptură? Pentru care pricină, s-a cercetat lucrul acesta? Pentru că, adică, nu ca la o dregătorie ÅŸi folosire venim, fraÅ£ilor, la vrednicia de episcop, sau ca la o cinste ÅŸi odihnă. Că de ai fi ÅŸtiut că episcopul este dator tuturor, purtând sarcinile tuturor, căci alÅ£ii au iertare când se mânie, iar el, nicidecum; căci, alÅ£ii greÅŸind, au îndreptăţire, iar el nu are. Aceasta, de ai fi ÅŸtiut, apoi, nu te-ai fi sârguit la dregătoria aceasta, nici nu ai fi alergat după ea. Pentru că, de episcop vorbesc toÅ£i ÅŸi de toÅ£i este el judecat, ÅŸi de înÅ£elepÅ£i ÅŸi de cei de rând. Cu griji, în fiecare zi, se scoală, ÅŸi le are pe ele în fiecare noapte.

    Dumnezeului nostru slavă, acum ÅŸi pururea ÅŸi în vecii vecilor! Amin.


Dumnezeului nostru slava!

Sursa: Blogul lui CONSTANTIN DIBOÅž - Proloagele 11 iunie


Despre pacatul avortului si gravitatea lui FATA ASCUNSA A PROSTITUTIEI LEGALIZATE