Maica Domnului Icoana
Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu,
cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii,
care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut,
pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim!


Luna mai in 26 de zile: pomenirea Sfantului Apostol Carp, unul din cei saptezeci (+66)

    Sfantul Carp era unul din cei saptezeci de Apostoli, despre care vorbeste Evanghelia Sfantului Luca si a fost slujitor si ucenic al Sfantului Apostol Pavel, ca unul care ducea scrisorile lui, celor carora le erau trimise. Si era, de loc, din Troada Asiei.

   Acesti 70 de Apostoli au fost chemati, de Mantuitorul, ca sa raspandeasca pretutindeni cuvantul Sau, si ii trimitea inaintea Sa, doi cate doi, pe oriunde avea El sa mearga. Dar, putine stiri, despre lupta propovaduirii lor, au strabatut veacurile, pana in zilele noastre. Cumplitele prigoniri, pe care le-au indurat crestinii din partea imparatilor pagani, n-au ingaduit sa se pastreze stiri si istorisiri, mari bogate, despre ostenelile si jertfa lor.

   Tot ce stim despre Sfantul Carp sunt cele cateva cuvinte ce le scrie Sfantul Pavel, in una din epistolele sale. Asa, aflam ca Sfantul Carp a slujit marelui Apostol, ajutandu-l la mantuitoarea raspandire a Evangheliei, si, anume, ca el a gazduit, o vreme, pe Sfantul Pavel, in una din calatoriile lui. Cu acest prilej, Apostolul Pavel i-a lasat, spre pastrare, un felon si niste carti, despre care marele Apostol, insusi, aminteste in Epistola sa, catre Timotei, zicand: "Cand vei veni, adu-mi felonul, pe care l-am lasat in Troada, la Carp, percum si cartile, mai ales pergamentele" (II Timotei 4,13).

   Traditia a pastrat stirea ca Sfantul Carp ar fi pastorit, ca episcop, in cetatea Veria, din Tracia, in care vrednicie, pe multi pagani i-a intors, de la inchinarea la idoli, la Hristos, Dumnezeu. El s-ar fi ostenit cu propovaduirea cuvantului si in insula Creta, unde ar fi primit, in casa sa, pe Sfantul Dionisie Areopagitul, care, la randul sau, marturiseste ca Sfantul Carp nu incepea a savarsi Liturghia, pana nu vedea un semn dumnezeiesc din cer. Neindoielnic este faptul ca a propovaduit credinta cea noua a crestinilor, fara odihna si neinfricat, despartind prin Sfantul Botez pe credinciosi de cei necredinciosi.

   Asemenea, si pe iudei i-a invatat, sa creada, ca Hristos cel rastignit este Dumnezeu adevarat si Facatorul tuturor. Dar, dupa aceasta, a fost ucis cu nemilostivire de cei care nu crezusera. Si asa si-a dat sufletul in mainile Domnului sau.

 

Dumnezeului nostru slava!

Intru aceasta zi, cuvant despre cum scoate diavolul pe oameni din biserica, inainte de sfarsitul slujbei.

    A fost un staret, mai inainte vazator, cu duhul, in manastirea Pecersca, anume Matei. Iar, odata, stand el in biserica, la locul sau, si ridicandu-si ochii, privea catre fratii, care stateau la cantare in biserica, de amandoua partile. Si a vazut pe dracul, umbland si dand tarcoale, imbracat in chip lumesc, si, purtand in poale niste scai, umbla de jur imprejur pe langa frati, luand scai din poale si aruncand la fiecare din ei. Si daca se lipea scaiul de vreunul din fratii cei ce cantau, atunci, dupa putin, acela se slabea cu mintea si, gasindu-si oarecare pricini, iesea din biserica la chilie si dormea. Iar, daca nu se lipea de cineva scaiul, acela sta intemeiat la cantare, pana ce se sfarsea Utrenia si, atunci, iesea din biserica, la chilia sa. Deci, aceasta, vazand-o, staretul acela, a spus-o fratilor. Iar ei, dupa ce au auzit aceasta s-au intarit cu gandul si nu ieseau din biserica inainte de sfarsit.
 

Dumnezeului nostru slava!

Intru aceasta zi, cuvant din Pateric.

    S-au dus odinioara trei frati la seceris si si-au luat, fiecare cate sasezeci de masuri de aratura. Iar unul dintr-insii s-a imbolnavit, in ziua dintai, in chilia sa. A zis unul din cei doi, catre celalalt: "Iata, frate, vezi ca s-a imbolnavit fratele nostru; sileste-ti, dar, putin gandul, si cu putin, si credem ca, prin rugaciunile lui, vom secera si locul lui." Deci, dupa ce s-a sfarsit lucrul, vrand sa mearga si sa-si ia plata, chemau si pe fratele, zicand: "Vino, ia-ti plata ta, frate." Iar el a zis: "Ce plata sa iau, nesecerand?" Iar ei au zis: "Cu rugaciunile tale s-a facut secerisul tau; deci, vino, ia-ti plata ta." Iar el nu se invoia. Deci, multa impotrivire facandu-se intre ei, s-au dus sa se judece, la un batran. Si i-a zis lui fratele: "Parinte, am mers cate trei sa seceram si, in ziua cea dintai, m-am imbolnavit si m-am intors la chilia mea si ma silesc fratii pe mine, care, nici macar un ceas nu am secerat, sa iau plata pentru secerisul, pe care ei l-au secerat, in locul meu." Si au zis aceia: "Parinte, cate trei au luat sasezeci de masuri de aratura sa le seceram. Si, daca am fi fost toti trei, nu am fi putut sa le savarsim, dar, cu rugaciunile fratelui, degraba am savarsit secerisul. Si ii zicem lui: Ia-ti plata ta, si el nu voieste." Iar batranul, auzind, s-a minunat. Si a zis fratelui celui ce era impreuna cu ei: "Loveste in toaca, sa se adune toti fratii." Iar, dupa ce au venit toti, a zis lor batranul: "Veniti, fratilor, auziti astazi judecata dreapta." Si le-a spus lor toate. Iar ei au hotarat pe frate sa-si ia plata sa si sa faca cu ea ce va voi. Si s-a dus fratele indreptat la chilia sa.
 

Dumnezeului nostru slava!

Intru aceasta zi, cuvant al Preacuviosului Parintelui nostru Efrem Sirul, despre smerita cugetare.

    "Iubite, daca vreodata ganduri spurcate ar tulbura mintea ta, sa nu deznadajduiesti, ci adu-ti aminte de indurarile lui Dumnezeu. Ca un capitan de corabie nu e mustrat pentru ca a lasat valurile sa loveasca in corabia sa, ci pentru ca s-a lenevit si nu s-a luptat impotriva valurilor si n-a scapat la limanul ce sta inaintea sa. Iar indurarile lui Dumnezeu sunt limanul acesta.

   Ca, daca vrajmasul ridica impotriva noastra tulburare de ganduri necurate, pe care ne este rusine a le pomeni si ne zice: Ai pierit, nu mai este, pentru tine, nici o nadejde de mantuire, vrand sa ne cufunde intru deznadajduire, tu sa nu te increzi in cele zise de el, ca sa nu-ti sperii sufletul. Ci, cu cat el ingreuiaza, cu deznadejdea, sufletul tau, cu atat noi sa-l usuram, cu nadejdea celor ce vor sa fie, aducandu-ne aminte de indurarile lui Dumnezeu. Deci, cand zic ei catre noi: Ai pierit, nu mai poti sa te mantuiesti, noi sa zicem catre ei: Avand pe Dumnezeu indurat si indelungrabdator, nu vom deznadajdui de a noastra mantuire; ca Cel ce a zis: Nu numai de sapte ori a ierta aproapelui, ci de saptezeci de ori cate sapte, Acela, cu mult mai mult, va lasa pacatele celor ce asteapta mantuirea Lui.

   Deci, cazand ei in aceasta parte, in alta parte alearga, zicand: Indurat si mult-milostiv, mult rabdator fiind Dumnezeu, Care iarta pacatele, pentru ce nu va indulciti, mai mult, din dulcetile lumii, ca, dupa aceea, va veti pocai? Sa zicem si noi catre ei: Ceea ce am facut, am facut. Iar acum, fiindca Scriptura marturiseste ca este ceasul cel mai de pe urma, sa luam aminte la acest ceas, sa nu ne lenevim de mantuirea noastra, si nimic rau sa nu mai facem inaintea Domnului. Ca te-ai asemanat unui barbat ce sta sub un copac si cand s-au adunat asupra lui fiarele cele salbatice, el se suie sus si fiarele nu-l ating pe el. Socoteste, dar, copac, frica de Dumnezeu, si-ti va fi darul ajutator tie, in toate caile in care vei merge, si vei surpa pe vrajmasii tai, dedesubtul tau.

   Asa se cade a calatori credinciosii intru aceasta viata. Daca s-ar intampla noua bucurie, ori sporire, ori daruri, sa socotim ca, nu departe, sta intristarea, iar, cand ar veni asupra noastra intristarea, sa asteptam bucuria, care este aproape de noi. Sa luam pilda pe cei ce calatoresc pe mare, ca acestia, cand se ridica asupra lor vant si furtuna cumplita, nu deznadajduiesc de a lor mantuire, ci se impotrivesc valurilor, buna alinare asteptand. Iar, cand se impartasesc de liniste, vifor asteapta. Pentru aceea stau de veghe totdeauna, ca nu cumva, napraznic, ridicare de vant facandu-se, sa-i afle pe dansii negatiti si sa-i rastoarne pe ei in mare. Asa se cade, ca si noi sa luam aminte la amandoua. Ca ceea ce se asteapta, de va veni, nu inspaimanta pe cel ce o asteapta, ca nu-l afla nepregatit. Deci, cand se intampla noua necaz sau stramtorare, ajutor sa asteptam de la Dumnezeu, ajutor care se va face noua, ca nu cumva, zabovind necazul, sa ne pricinuiasca noua moarte, ca si cand nu ar fi nadejde de mantuire pentru noi. Asemenea, si cand se face noua bucurie, necaz sa asteptam, ca nu, prin bucuria cea multa, sa uitam plansul." Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin.


Dumnezeului nostru slava!


Despre păcatul avortului și gravitatea lui FAȚA ASCUNSĂ A PROSTITUȚIEI LEGALIZATE