Acesti Sfinti Mucenici ai lui Hristos au trait pe vremea imparatului Decius (250-253) si a lui Valerian, conducatorul Asiei. Pentru taria credintei lor si pentru viata lor curata, Sfantul Carp se invrednicise sa ajunga episcop la Tiatira, iar Sfantul Papil era diaconul sau, avand de la Hristos si darul tamaduirilor, si impreuna raspandeau cu mult zel dreapta credinta si mangaiau poporul in suferintele sale. Deci, au fost parati imparatului, nu numai ca ei insisi nu se inchina zeilor, dar ca indeamna si pe altii sa se lepede de idoli. A trimis atunci imparatul pe Valerian, sfetnicul sau si mare prigonitor al crestinilor, in partile Asiei, iar acesta porunci ostasilor ca Sfintii Carp si Papil sa fie prinsi si adusi inaintea sa, la Tiatira. Deci, fiind prinsi si intrebati, ei au marturisit cu indrazneala, inaintea tuturor, numele Domnului Hristos si neprimind ei sa aduca jertfa idolilor, au fost pusi la chinuri. I-au legat de cai iuti si i-au dus in goana, mai mult tarandu-i, de la Tiatira la Pergam, orasul lor de nastere, iar acolo au fost batuti cu toiege cu spini si trupurile lor au fost arse cu faclii, cat Sfantul Agatodor, slujitorul lor, fiind de aceeasi credinta cu ei, si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, din aceste chinuri. Au fost apoi spanzurati, pe lemn si, pe cand li se strujeau trupurile, Sfantul Carp a zambit in chinuri si, fiind intrebat: "De ce ai ras, Carp?", acesta a zis: "Am vazut slava Dumnezeului meu si m-am bucurat".
        Deci, ii tavalira peste spini, in sus si in jos, si i-au dat sa-i manance fiarele si, scapand nevatamati, Sfinti nu incetau a marturisi pe Hristos, incat au fost osanditi sa fie arsi in foc. Iar pe cand se infierbanta cuptorul, s-a ivit si Agatonica, sora lui Papil diaconul, care, marturisind inaintea lui Valerian ca si ea este crestina, cerea sa fie partasa la chinurile Mucenicilor. Deci, la porunca lui Valerian, tustrei au fost aruncati in cuptorul cel incins. Si, ramanand nearsi, li s-au taiat capetele cu sabia.
 

        Cel ce ia dobanda, cel ce ia mita, ca si iubitorul de arginti si rapitorul sunt ca o caruta cu patru cai, avand ca vizitiu pe satan cel mandu, caruta pe care Dumnezeu a surpat-o. Satan aduna inca pe toti cei ce-l urmeaza, spre a lor pierzare. Deci, nu se cade celor ce au minte a fi purtati de vrajmasul, ca nu impreuna cu el sa ajunga in groapa si in focul cel vesnic, ci in viata, spre mai bine, sa se indrepteze, precum si Apostolul zice: "Avand hrana si imbracaminte, sa fim indestulati cu acestea." Iar cei ce vor sa se imbogateasca au parte de nenorociri si de cursele vrajmasului, nepazind poruncile apostolesti, iar, mai bine zis, ale lui Dumnezeu, care graieste: "Sa nu castigati nici aur, nici argint, nici sa va ingrijiti ce veti manca sau ce veti bea si cu ce va veti imbraca!" Ca pe cel ce aduna bogatie pe aceasta cale, il surpa Dumnezeu si cu ale sale picioare il calca. Inca si in cartea Proverbelor, infrunta pe cel ce ia mita, zicand: "Cel ce iubeste argintul, nu se va satura de argint; si sa nu apuci de la cel sarac, ca sarac este si nu stie umbla". Ca zice Domnul: "Mai bine este a da, decat a lua". Iar in Lege zice: "Sa nu dezvinovatiti pe cel necurat, pentru mita, si nici sa nu iei mita, fiindca mita creste si orbeste ochii celor ce vad". Ca si Samuil tinand porunca Legii, graia catre norod: "Oare din mainile voastre am luat izbavirea? Iata martor este Domnul, ca n-a ajuns mita in mainile mele". Iar Proorocul Amos, maniindu-se pe judecatori, zicea: "Mita aleasa de la saraci ati luat". Iar Isaia, ocarand cetatea zicea: "Dregatorii tai iubesc mita, dispretuind rasplatirile. Vai celui ce face dreptate celui necurat pentru mita, si lucrul cel drept pe nedrept il ia de la omul cel drept". Si iarasi: "Pierzator lucru este dobanda pentru insusi sufletul celui ce ia, iar cel ce nu iubeste dobanda viu va fi". Si iarasi: "Cel ce primeste mita fara dreptate nu se va indrepta inaintea lui Dumnezeu. Ca mai bun este numele bun, decat bogatia cea multa". Iar David se ruga lui Dumnezeu, zicand: "Sa nu pierzi, cu cei necredinciosi, sufletul meu".
        Oare vezi ca Scriptura numeste, pe ucigasi si pe primitorii de daruri barbati ai sangelui si fara de lege? Inca asemenea cu aceasta a zis Domnul: "Nebunule, intru aceasta noapte sufletul tau vor sa-l ceara de la tine, dar cele ce le-ai gatit ale cui vor fi?" Nebuni numeste pe cei ce-si pun nadejdea in bogatia cea pieritoare. Si, iarasi, David zice: "Pleaca inima mea spre invataturile tale, iar nu la dorinta de castig". Inca si Iov, aratandu-si curatia, zicea: "Au, doara, mana mea s-a atins de mita?" Si Insusi Domnul ne porunceste, graind: "Luati aminte si va paziti de toata lacomia, ca nu din bogatia omului este viata lui, ci precum este scris: Dreptul prin credinta va fi viu!"
 

        Un oarecare monah, antiohian de neam, cucernic, de la manastirea lui Casian, a mers la Sfintele Locuri pentru rugaciuni. Si, zabovind el acolo, s-au sfarsit cele de care avea trebuinta si nu stia ce sa faca. Si, sezand in biserica, se intrista de aceasta si, plecandu-se, a adormit putin si a vazut pe Domnul nostru Iisus Hristos, graindu-i lui: "Du-te la iconomul Sfintei Invieri si sa-i zici lui: M-a trimis Iisus la tine, sa-mi dai, pentru Dansul, un galben si iti voi da zapis la mana si cand va veni Iisus iti va da glabenul". Si monahul desteptandu-se, si rugandu-se, a crezut cuvantul. Si, mergand,a aflat pe iconom si i-a zis precum i s-a poruncit. Si i-a raspuns iconomul: "Dar cand va veni Iisus, ca sa mi-l dea?" Iar monahul a zis: "Eu ti-am spus precum am auzit, iar tu, cum stii, asa sa faci!"
        Atunci i-a zis lui iconomul: "Fa-ti zapisul tau!" Si, sezand monahul a scris asa: "Eu, Ioan monahul de la Antiohia Siriei, marturisesc ca am luat un galben de la tine Stefan preotul, iubitorul de Dumnezeu, iconomul Sfintei Invieri, trebuindu-mi. Pentru incredintare, am facut acest inscris al meu si, cand va veni Iisus Hristos, ti-l va da". Deci a luat galbenul si a plecat. Iar in noaptea cea dea a doua a vazut iconomul in vis pe Oarecine, graindu-i: "Ia-ti galbenul si sa-Mi intorci zapisul monahului.". Iar el nu voia, graind: "El a zis ca Iisus va veni si-mi va plati". Iar el a zis: "Eu sunt Iisus. Ia-ti, dar, galbenul si-Mi da zapisul calugarului, ori vrei sa iei ceva mai mult. Iata ce-i al tau". Si, desteptandu-se, a trimis pe niste oameni dupa monah, zicandu-le: "Ori unde il veti afla pe acel monah, sa-l aduceti la mine". Si, aflandu-l, i-au zis: "Mergi ca te cheama iconomul". Iar el, temandu-se, cugeta intru sine ca s-a cait si vrea sa-i ia galbenul si mergea cu sfiala. Iar iconomul, vazandu-l i-a zis: "Parinte, mai ia si alti galbeni, cati vei voi, si-mi fa zapis." Iar el a raspuns: "Iarta-ma, ca mai multi nu-mi trebuie, destul imi este acesta, ca nici Domnul nu mi-a zis sa iau mai mult de un galben". Si s-au mirat cei ce au auzit si au proslavit fagaduintele Domnului cele nemincinoase. A Caruia este slava, in vecii vecilor! Amin.